Plângere contravenţională. Sentința nr. 944/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 944/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 14926/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 944
Ședința publică de la 27 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
Grefier – C. E. M.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe petentul T. P. cu domiciliul în O., .. 38B, județ V. și pe intimatul PJ V., cu sediul în Focșani, ..8, județ V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile au lipsit.
Instanța, având în vedere că lipsesc părțile, în temeiul art. 104 alin. 13 din Hotărârea CSM nr.352/2005, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare la apelul nominal făcut în ședința publică părțile au lipsit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, este primul termen de judecată, cererea este scutită de plata taxei de timbru conform Legii nr. 146/1997 iar prin compartimentul registratură s-au depus documenteție și întâmpinare.
Fiind prima zi de înfățișare, potrivit art. 1591 alin. 4 C. proc. civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, conform art.32 alin.2din OG nr.2/2001.
Cauza este la primul termen de judecată, sens în care s-a întocmit referatul cu privire la existența altor dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect potrivit art. 103 alin. 1/1 R.O.I. și dispozițiilor din Nota internă nr. 7/20.01.2012 a Judecătoriei Focșani, din care a reieșit că nu există pe rolul instanței dosare cu aceleași părți si obiect.
Instanța constată procedura de citare legal îndeplinită, reține faptul că deși i s-a comunicat întâmpinarea, petentul nu a solicitat alte probe, și în temeiul art. 129 alin.5 coroborat cu art.167 Cod proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei pe care le considere pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, constată cauza în stare de judecată, și considerându-se lămurită asupra soluționării cauzei – în conformitate cu prevederile art. 150 C. p. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată:
Prin cererea de chemare în judecată, introdusă la Judecătoria Focșani, sub numărul_, petentul T. P. a solicitat, în contradictoriu cu intimata I.P.J. V., anularea Procesului Verbal . nr._.
În motivare, petentul a arătat că solicită transformarea sancțiunii aplicate în ”avertisment”, deoarece s-a conformat ulterior, imediat, dispozițiilor legale și a cumpărat Rovinietă, iar scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și fără aplicare unei amenzi. Totodată a mai arătat că până în prezent nu a mai săvârșit nicio faptă contravențională.
Au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate OG nr.2/2002.
În dovedirea plângerii s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea este scutită de taxă de timbru, conform art.36 din OG nr.2/2001, și timbru judiciar, conform art.1 alin.(2) din OG nr.32/1995.
Intimata la data de 17.12.2012 a depus întâmpinare.
Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea plângerii deoarece petentul a condus auto cu numărul de înmatriculare_, pe DN2L, jud. V., fără a deține rovinietă valabilă.
Instanța a administrat pentru petent proba cu înscrisuri, constând în: Bon fiscal și Rovinietă (fila 4), Procesul verbal . nr._ (fila 5), Raport motivat (fila 8).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
La data de 19.11.2012, pe DN2L, Broșteni, jud. V., petentul a condus auto cu numărul de înmatriculare_, pe DN2L, jud. V., fără a deține rovinietă valabilă.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, indicarea actelor normative incidente, posibilitatea achitării în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenției a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Cât privește cerințele prevăzute de art.19 din OG nr. 2/2001, instanța constată că procesul-verbal a fost semnat atât de agentul constatator, cât și de petent.
De asemenea, instanța observă că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a constatat că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura măsurii; 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, fapta de a conduce un autoturism pe drumurile publice fără a deține rovinietă valabilă, reprezintă o faptă contravențională, și nu penală.
Cu toate acestea, indicațiile oferite de dreptul intern au doar o valoare relativă.
În această privință, instanța observă că amenda care i-a fost aplicatăpetentei în temeiul dispozițiilor legale generale care se aplică tuturor cetățenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice. Este prevăzută o anumită conduită, în special de a a achita rovinietă și condiționează obligația care rezultă de o sancțiune cu caracter punitiv. Totuși, amenda nu este menită ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecință, caracterul general al normei și scopul sancțiunilor de prevenire, dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție are, în conformitate cu art.6 din Convenție, un caracter penal.
În lumina considerentelor menționate anterior, instanța consideră că măsurile aplicate reclamantului se consideră „acuzații în materie penală”, în sensul art.6 din Convenție. În consecință, articolul menționat este aplicabil sub aspect penal.
Cu toate acestea, Curtea, în cauza P. c. României, decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011, a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteaptă ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile, și anume că regimul juridic aplicabil contravențiilor este completat de dispozițiile codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul onus probandi incubit actori, respectiv obligația de prezentare a probei (a se vedea A., pct. 58 și 59).
Totodată, Curtea a reiterat că prezumțiile de fapt și de drept funcționează în orice sistem juridic. Evident, convenția nu interzice astfel de prezumții în principiu. Cu toate acestea, convenția obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care țin seama de importanța situației în litigiu și să mențină dreptul apărării (a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franței, 7 octombrie 1988, pct. 28, . nr. 141-A, precum și A., pct. 60).
Astfel, jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție și, cu atât mai mult, să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar, pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei. Hotărârea în cauza A. c. României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar modul de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forța probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din Convenția Europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.
Ca atare, în urma examinării datelor aflate la dosar și a plângerii formulate de petnt prin care a recunoscut săvârșirea faptei, instanța a constatat că la data de 19.11.2012, pe DN2L, Broșteni, jud. V., petentul a condus auto cu numărul de înmatriculare_, pe DN2L, jud. V., fără a deține rovinietă valabilă.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța reține că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea. Conform O.U.G. nr. 15/2002 agentul constatator a stabilit o amendă contravențională în cuantum de 750lei, spre minimul prevăzut de lege. Astfel, nu se impune transformarea amenzii în avertisment având în vedere că petentul nu a făcut dovada că anterior a deținut o rovinietă valabilă și că doar din motive de distanță a întârziat data achiziționări unei noi roviniete. Totodată, rovinieta cumpărată a doua zi, pe o perioadă de 3 luni, nu poate acoperi fapta săvârșită anterior și nici nu face dovada conștientizării necesității respectării dispozițiilor legale în materie, lăsând posibilitatea ca după o perioadă scurtă de 3 luni petentul să reitereze săvârșirea faptei.
Față de argumentele mai sus arătate, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul T. P. cu domiciliul în O., .. 38B, județ V. împotriva procesului – verbal . nr._ încheiat la data de 19.11.2012 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. cu sediul în Focșani, ..8, județ V..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.02.2013.
Președinte, Grefier,
Jud. A. A. C. E. M.
A.A. / C.M. / 5ex 29.03.2013
..03.2013
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1786/2013.... | Succesiune. Sentința nr. 1775/2013. Judecătoria FOCŞANI → |
|---|
