Plângere contravenţională. Sentința nr. 1392/2013. Judecătoria GĂEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1392/2013 pronunțată de Judecătoria GĂEŞTI la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 4680/232/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GĂEȘTI
JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1392
Ședința publică de la 20.06.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M.
Grefier: M. A. C.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta B. R. I., cu domiciliul în București, sector 1, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în municipiul Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care prezintă pe scurt obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, cauza fiind repusă pe rol pentru ca petenta să depună la dosar procesul verbal contestat în original. Totodată grefierul precizează că la data de 03.06.2013 petenta a depus la dosar procesul verbal contestat în original, după care:
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată că:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._ petenta B. R. I. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 08.10.2012 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA.
În motivarea plângerii petenta arată că prin procesul verbal de contravenție sus menționat a fost sancționată contravențional cu 4 puncte amendă în sumă de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8, raportat art. 100 alin. 1 pct. 13 din O.U.G. 195/2002.
În subsidiar, a cerut înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului
Petenta menționează că sancțiunea aplicată este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Oprirea a fost făcută fără niciun motiv, nefiind vorba de vreun control de rutină.
Organelor de poliție au solicitat petentei actele la control și să prezinte stingătorul de incendiu, trusa medicală, triunghiul reflectorizant. Actele au fost prezentate, însă trusa medicală nu a știut unde să o caute pe motiv că nu este familiarizată cu autoturismul, acesta fiind condus de obicei de soțul său.
Din dotările standard ale mașinii, se poate observa că există atât triunghi reflectorizant (poziționat pe haionul autoturismului), cât și trusa medicală (aflată în interiorul autoturismului, în bancheta spate).
Se mai menționează de către petentă că autoturismul fiind de fabricație germană, de producție nouă, acesta este dotat din fabrică cu cele solicitate de către agentul constatator.
De asemenea, petenta arată că procesul verbal nu cuprinde mențiunile prevăzute la art. 16 din O.G. 2/2001, care trebuie specificate în mod obligatoriu: ocupația și locul de muncă ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și a tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Nu se precizează ce pericol ar fi putut pricinui sau a pricinuit prin lipsa acestor elemente, fiind greu de crezut că în cazul unui incendiu ar fi putut proceda petenta la stingerea acestuia, având în vedere faptul că aceasta era gravidă.
Precizează petenta că procesul verbal de contravenție nu poate face, prin el însuși, dovada existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
A invocat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv garanțiile procesuale specifice în materie penală, prezumția de nevinovăție, dreptul la un proces echitabil, sarcina probei revenind intimatului.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și pe fond menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic.
Contrar celor susținute de petentă, în cauză a fost efectuată o constatare directă și nemijlocită, prin propriile simțuri, agentul constatator solicitând petentei să prezinte dotarea obligatorie a autovehiculului (trusa medicală, triunghiuri reflectorizante și stingător de incendiu), fără ca aceasta să facă dovada că le deține la momentul controlului.
Din raportul agentului constatator rezultă că la data de 08.10.2012, în timp ce executa serviciul de patrulare pe raza de competență, a oprit pentru control autoturismul condus de petentă întrucât a sesizat că acesta se deplasa încet și în zigzag.
Întrucât aceasta circula pe timp de noapte și afară era ceață, agentul constatator i-a solicitat petentei să prezinte dotarea obligatorie pentru autovehicul. Petenta i-a precizat agentului constatator că nu consideră necesară această dotare, întrucât conduce un autovehicul marca Audi. De asemenea, agentul constatator mai arată că nu este adevărată susținerea petentei că s-a deplasat către portbagaj pentru a căuta dotarea, ci că în fapt a rămas la volan considerând că totul este o glumă.
Petenta invocă dispozițiile art. 16 din OG 2/2001, însă precizează intimatul că, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite prin decizia nr. 1/2002, numai în cazul încălcării disp. art. 17 din acest act normativ se poate pune în discuție existența nulității absolute a procesului verbal de contravenție, în celelalte situații operând o nulitate relativă, iar pentru a putea obține anularea procesului verbal este necesar ca petenta să facă dovada că i s-a pricinuit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului sancționator.
Referitor la solicitarea petentei, precizează că la . de poliție nu li se eliberează un ordin de serviciu, întrucât aceștia își desfășoară activitatea pe raza de competentă potrivit dispozițiilor legale.
Apreciază că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Probe: înscrisuri.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță, instanța apreciază plângerea petentei ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele argumente:
Prin procesul-verbal atacat, petenta a fost sancționată contravențional în baza art. 8 raportat la art. 100 alin. 1 pct. 13 din O.U.G. 195/2002, pentru că la data de 08.10.2012 a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ pe DN 7 M., direcția Găești – T., fără a fi dotat cu trusă medicală de prim ajutor, triunghiuri reflectorizante și stingător de incendiu.
S-a aplicat astfel petentei sancțiunea amenzii în cuantum de 280 de lei și 4 puncte de penalizare.
Petenta a semnat procesul verbal contestat, cu obiecțiuni, fără a preciza în ce constau acestea.
De asemenea, instanța constată că petenta a formulat plângerea în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Analizând cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientei, faptele săvârșite, data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
De asemenea, au fost în mod corect indicate textele care prevăd și sancționează fapta contravențională.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța constată că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentei a fost constatată în mod direct, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
În drept, conform art. 8 din O.U.G. 195/2002, pentru a fi conduse pe drumurile publice, fiecare autovehicul și tramvai trebuie să fie dotat cu trusă medicală de prim ajutor, două triunghiuri reflectorizante și un stingător de incendiu, omologate.
Potrivit art. 100 alin. 1 pct. 13 din O.U.G. 195/2002, constituie contravenții și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: (...) conducerea unui autovehicul care nu este dotat cu trusă medicală, triunghiuri reflectorizante și stingător pentru incendii, omologate.
Conform art. 98 alin. 4 lit. b din O.U.G. 195/2002, clasele de sancțiuni sunt următoarele:
(...) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă.
Petenta invocă mai multe argumente în favoarea sa, însă niciunul nu este de natură a conduce la anularea procesului verbal contestat.
Faptul că oprirea sa în trafic s-a realizat „fără motiv” este contrazisă de raportul agentului constatator și de raportul agentului de poliție care îl însoțea, care arată că petenta a fost oprită pentru că se deplasa la o oră târzie, pe timp de ceață, circula încet și în zigzag în apropierea unor locuințe din care fuseseră sustrase bunuri în ultima perioadă. Chiar dacă lucrătorii de poliție nu ar fi putut preciza un motiv pertinent pentru a o opri în trafic pe petentă, faptul că aceasta nu a putut prezenta cele solicitate este suficient pentru constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii.
Aspectul că agentul constatator nu i-a explicat de ce a oprit-o în trafic, așa cum precizează petenta, nu este dovedit în niciun fel și, chiar dacă așa s-ar fi întâmplat, nu se justifică anularea procesului verbal contestat numai pentru acest motiv.
De asemenea, faptul că petenta a prezentat la control toate actele personale și ale autovehiculului, nu îi creează o situație mai favorabilă, din moment ce nu s-a putut conforma tuturor solicitărilor agentului constatator, la fel cum nici faptul că petenta nu se simțea bine, fiind însărcinată, nu o poate exonera de răspunderea contravențională, deoarece luând decizia de a conduce autoturismul pe drumurile publice, aceasta trebuia să își asume și eventualele consecințe.
Faptul că petenta deține un autoturism nou, din anul 2010 și arată că acesta este dotat din fabrică cu trusă medicală, triunghiuri reflectorizante și stingător pentru incendii, omologate, este irelevant, cât timp ea nu a putut prezenta aceste elemente la solicitarea agentului constatator, la fel cum nu poate fi luat în considerare nici aspectul că nu a avut timp să caute cele cerute de lucrătorul de poliție, acesta completând procesului verbal contestat într-un timp foarte scurt (fapt care nu poate fi probat, ora 1,00 menționată în procesul verbal contestat fiind ora constatării contravenției, agentul constatator nefiind obligat să facă mențiuni despre timpul scurs de la momentul opririi în trafic până la momentul finalizării controlului și al aplicării sancțiunii, respectiv al încheierii procesului verbal).
Faptul că petenta nu conduce în mod obișnuit autoturismul respectiv, de aceea nu a știut unde se află amplasate elementele cerute de agentul constatator, nu o poate exonera de răspunderea contravențională, deoarece o dată cu hotărârea de a se urca la volan, orice conducător auto își asumă anumite obligații și este necesar ca acesta să cunoască aspecte minime legate de dotările vehiculului pe care îl folosește, indiferent dacă este sau nu proprietar, indiferent dacă se deplasează cu acesta ocazional.
Cu privire la susținerile petentei privind lipsa mențiunilor referitoare la ocupația și locul de muncă ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și a tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, instanța reține că elementele enumerate în cuprinsul art. 16 alin. 1 ca mențiuni care trebuie să se regăsească în mod obligatoriu în procesul verbal nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute; o asemenea nulitate o poate atrage numai lipsa elementelor prevăzute la art. 17 din același act normativ. Aceasta înseamnă că petenta trebuia să invoce și să dovedească o vătămare care i s-a cauzat prin nerespectarea art. 16 din O.G. 2/2001, așa cum impune art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal, ceea ce nu s-a întâmplat. Nu a fost invocată și nici probată o asemenea vătămare.
În plus, fapta este descrisă în mod suficient, fiind arătate data, locul și ora săvârșirii. În ceea ce privește „evaluarea eventualelor pagube pricinuite”, nu este obligatoriu ca orice contravenție să se soldeze cu astfel de pagube, fiind suficient să se creeze un potențial pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice.
De altfel, petenta nu neagă cele reținute în procesul verbal contestat, anume că nu a putut prezenta dotările solicitate de agentul constatator, ci doar invocă anumite argumente pentru a fi exonerată de răspunderea contravențională. Arată și că dotările existau „din fabrică”, însă ele trebuie să poată fi prezentate la cererea agentul constatator, nefiind suficient să se prezume existența lor.
Instanța consideră că, prin conduita adoptată, petenta recunoaște indirect că a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, or este știut că nimeni nu poate să-și invoce propria culpă pentru a obține un beneficiu și nici să se apere valorificând un asemenea temei.
Este adevărat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, obligația de a dovedi săvârșirea faptei imputate petentei incumbă autorităților statului, însă respectarea principiilor fundamentale care se desprind din cuprinsul Convenției Europene a Drepturilor Omului presupune să nu se ajungă la impunerea unor condiții exagerate, imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Conduita pur pasivă a petentei, care nu aduce vreo probă în sprijinul afirmațiilor sale, așteptând exclusiv din partea intimatului o atitudine activă, în sensul de a-și dovedi susținerile din procesul verbal, intră în contradicție cu principiul egalității armelor – care stă la baza oricărui proces echitabil, ceea ce presupune tratarea egală a părților, fără ca una dintre ele să fie favorizată în raport cu cealaltă, fiecărei părți trebuind să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul, asigurându-se astfel un just echilibru între părți.
Din aceasta perspectivă, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. Această observație nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar putea perturba în mod grav funcționarea autorităților statului, deoarece ar face extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, precum cea din prezenta cauză.
În cauza de față, instanța va ține seama și de prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție. În acest sens, Curtea Europeană a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept. Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare. Prin raportare la prezenta cauză, instanța consideră că aplicarea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal atacat nu depășește aceste limite rezonabile.
Față de toate acestea, instanța constată că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petentă, cu vinovăție, a faptei pentru care a fost sancționată prin procesul-verbal de contravenție contestat.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, instanța va analiza în continuare sancțiunea aplicată, așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Sancțiunea constând în 4 puncte amendă în valoare de 280 lei a fost aplicată cu respectarea limitelor impuse de lege, reprezentând cuantumul minim. Săvârșirea contravenției reținute este sancționată cu amendă prevăzută în clasa a II a de sancțiuni, prin urmare agentul constatator putea aplica de la 4 la 5 puncte-amendă, potrivit art. 98 alin. 4 lit. b din O.U.G. 195/2002.
În conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, aceasta putând atrage atenția contravenientei și putând-o determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Având în vedere considerentele menționate, instanța urmează să respingă plângerea petentei ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta B. R. I., cu domiciliul în București, sector 1, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în municipiul Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița,
ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal contestat . nr._ încheiat la data de 08.10.2012.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 20.06.2013.
Președinte,
M. M.
Grefier,
A. M. C.
Red. de M.M. / Tehn. M.M.
EX. 4 / 18.07.2013
O.D.C.P. 8528
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 402/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2278/2013.... → |
|---|
