Exercitarea autorităţii părinteşti. Încheierea nr. 19/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 19/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 21244/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
„Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIE CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte M. V.
Grefier N.-L. C.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant I. M. și pe pârât I. N., având ca obiect „exercitarea autorității părintești”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul prin av. D. N., lipsind pârâta.
Instanța, având în vedere lipsa pârâtei sau a apărătorului acesteia, în temeiul art. 104 alin. 13 din R.O.I. al instanțelor judecătorești, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei a răspuns reclamantul asistat de av. D. N. și pârâta asistată de av. D. C. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul pârâtei depune la dosar un set de înscrisuri cu care dorește a dovedi plățile efectuate la clubul de baschet și clubul de înot. De asemenea, arată că a depus la dosar înscrisuri privind programul pe care îl are minorul.
Reprezentantul reclamantului depune la dosar înscrisuri, învederând instanței că sunt chitanțe numai din luna octombrie.
Pârâta prin apărător învederează instanței că reticența față de minor s-a manifestat încă de anul trecut. Pârâtul petrecea timpul liber cu minorul și aici în G. și în Bârlad.
Apărătorul reclamantului depune la dosar planșe foto.
Apărătorul pârâtei învederează instanței că tabelul depus de reclamant, nu este relevant, sunt unele probleme, ceea ce ridică unele discuții cu privire la buna credință a reclamantului.
Apărătorul reclamantului învederează instanței că a depus și extrase de cont.
Obligația de întreținere solicită a fi stabilită în natură.
Întrebat fiind, reclamantul, personal, învederează instanței că dorește plata în natură pentru că are bănuiala că soția sa nu îi dă banii minorului. Arată că va plăti el minorului rechizitele școlare și pregătirea, circa 1 milion de lei pe lună.
Părțile arată că nu alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul, reclamantul prin apărător, solicită admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată și, în consecință, exercitarea autorității părintești în comun, stabilirea domiciliului minorului la pârâtă, să se țină cont de programul de vizită așa cum a fost modificat și stabilirea obligației de întreținere a minorului în natură.
Din actele depuse la dosar rezultă că reclamantul are posibilități materiale de a se ocupa în comun de creșterea minorului. De altfel, arată că ambele părți se ocupă în mod egal de creșterea și educarea acestuia. Solicită stabilirea domiciliului minorului la domiciliul mamei, precizând că la domiciliul pârâtei minorul are toate condițiile, are lucrurile acolo etc. Din adeverința depusă la dosar de Asociația de Proprietari, din noiembrie 2012 până în august 2013, reiese că pârâta nu a locuit în imobil, iar reclamantul nu avut cum să i-a legătura cu minorul. Din septembrie 2013 pârâta și minorul s-au mutat în locuință. Învederează instanței că nu reușit să i-a legătura cu minorul iar în ultima perioadă acesta a refuzat să vorbească la telefon cu tatăl său.
Reclamantul prin apărător, solicită următorul program de vizită: prima și a treia săptămână din lună, de Vineri până D.. Chiar dacă minorul are un program încărcat, o dată la 2 săptămâni dacă lipsește de la baschet sau de la înot nu este o problemă. Cu atât mai mult cu cât reclamantul poate să îl ducă și să-l aducă pe minor la aceste cursuri. De asemenea, arată că și zilele când minorul are pregătire se pot schimba.
Arată că la dosar a depus extrase de cont, din decembrie 2010, precizând că plata pensiei de întreținere a dat-o direct pârâtei sau minorului, plătindu-i acestuia ceea ce avea nevoie. Arată că nu este vorba de nicio rea credință, reclamantul arată că a plătit. În decursul unui an doar o lună nu a reușit să achite pensia de întreținere, contrar celor afirmate de pârâtă cum că reclamantul ar fi plătit odată la 3-4 luni.
Referitor la capătul de cerere privind stabilirea obligației de întreținere, în natură, apărătorul reclamantului solicită admiterea așa cum a fost formulat, reclamantul dorește să plătească pregătirea minorului, rechizitele, îmbrăcămintea etc.
Pentru aceste considerente solicită admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
Nu se solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Apărătorul pârâtei învederează instanței că este de acord cu acțiunea, în parte, în sensul că exercitarea autorității părintești să se realizeze în comun. De asemenea, este de acord cu stabilirea domiciliului minorului la mamă, având în vedere și locul de muncă fluctuant al pârâtului. Singurele probleme privesc modalitatea de exercitare a programului de vizită a minorului și modalitatea de efectuare a obligației de întreținere.
În ceea ce privește modalitatea de efectuare a obligației de întreținere, apărătorul pârâtei învederează instanței că datorită distanței, reclamantul nu va putea veni să plătească, luni ora de dans, marți, ora de balet etc. Nu s-a precizat modalitatea de plată a acestor cursuri de către reclamant. Pârâta este cea mai în măsură să achite aceste cursuri, dat fiind faptul că reclamantul datorită distanței nu ar putea veni în fiecare zi când minorul are cursuri să plătească, cu atât mai mult cu cât cursurile sunt fluctuante, funcție de programul cadrelor didactice. De aceea, solicită respingerea acestui capăt de cerere, ca neîntemeiat.
Referitor la programul de vizitare, apărătorul pârâtei arată că nu s-ar opune ca acesta să cuprindă și o săptămână din iarnă și o săptămână, vara. Arată că pârâta este împotriva stabilirii unui program de vizită în timpul vacanței de primăvară, întrucât vacanța este foarte scurtă, de o săptămână. De asemenea, se opune la stabilirea unui program de vizită care să cuprindă onomasticele și ziua minorului. Subliniază faptul că reclamantului nu i s-a interzis niciodată să i-a legătura cu minorul. Singurele modalități de vizită sunt weekendu-rile, cu luare de la domiciliu, dar nu din G., ci minorul să rămână aici, reclamantul să facă dovada că poate să rămână cu minorul în G. pentru a petrece timp cu el și nu în Bârlad sau în altă parte.
Prin urmare, arată că ar fi de acord cu vacanța de iarnă și de vară, o săptămână iarna, o lună vara, iar în week-end doar pe raza teritoriului G..
Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Apărătorul reclamantului arată că programul de vizită poate fi flexibil. Mai arată că părțile au vorbit, iar când reclamantul a dorit să vorbească cu minorul, pârâta i-a răspuns că minorul nu vrea să vorbească cu el.
Reclamantul, personal, învederează instanței că în momentul de față plătește un abonament telefonic făcut pentru minor, abonament pe care la suspendat pentru că nu a reușit să i-a legătura cu minorul.
În temeiul art. 150 C.p.c, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise;
Văzând și dispozițiile art. 260 Cod proc. Civ.,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 22.11.2013
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2013
PREȘEDINTE Grefier
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
„Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA Nr._/2013
Ședința publică de la 22 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte M. V.
Grefier N.-L. C.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamant I. M. și pe pârât I. N., având ca obiect „exercitarea autorității părintești”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.11.2013, dată la care a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub numărul_, reclamantul I. M. a chemat în judecată pe pârâta I. N. solicitând instanței ca pe calea dreptului comun, să dispună stabilirea locuinței minorului rezultat din căsătoria părților, la domiciliul pârâtei, exercitarea autorității părintești în comun de părți, obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere în natură și stabilirea unui program de vizitare a minorului I. V. A..
În fapt, reclamantul a arătat că părțile au divorțat prin S.C.nr.1989/03.03.2010 pronunțată de Judecătoria G., iar minorul a fost încredințat pârâtei spre creștere și educare.
Precizează reclamantul că, deși acesta și-a respectat obligația de plată a pensiei de întreținere, pârâta i-a interzis minorului din ce în ce mai mult să se întâlnească cu tatăl, deși reclamantul dorește să se implice în creșterea și educarea minorului.
Mai arată reclamantul că relațiile dintre părți s-au deteriorate după ce pârâta a aflat că reclamantul a introdus acțiunea de partaj și l-a amenințat pe reclamant că nu îl va mai vedea pe minor.
În ceea ce privește pensia de întreținere, reclamantul solicită ca aceasta să fie stabilită în natură, pentru a putea asigura minorului cele necesare traiului îb mod direct.
În drept, se întemeiază pe art.530 C.civ.. și solicită proba cu acte, proba testimonială și anchetă socială.
Legal citată, pârâta I. N. a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea acțiunii introductive în ceea ce privește programul de vizită a minorului și transformarea obligației de întreținere în natură.
A arătat pârâta că minorul are un program încărcat, iar în afara orelor de școală care se desfășoară după-amiază, minorul desfășoară activități extrașcolare, având meditații la mai multe discipline (matematică, fizică, limba și literatura română, limba germană și engleză) și practică înotul și baschetul.
Susține pârâta că reclamantul nu s-a achitat de obligația de plată a pensiei de întreținere în favoarea minorului, iar lipsurile resimțite de minor din cauza acestei stări de fapt au contribuit la îndepărtarea afectivă dintre tată și fiu.
Referitor la transformarea obligației de întreținere în natură, pârâta arată că minorul se află la vârsta la care cheltuielile necesare întreținerii acestuia sunt ridicate, iar faptul că reclamantul vine în G. o dată la trei săptămâni ar face dificilă îndeplinirea de către acesta a obligației de întreținere în natură.
În drept, s-a întemeiat pe dispozițiile art.115 și urm.C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 07.08.2013 reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere modificatoare, solicitând ca programul de vizitare să se realizeze după cum urmează: în primul și al treilea week-end de vineri ora 18 până duminică ora 18, a doua zi de C. și a doua zi de P., de la ora 10 la ora 20, de ziua de naștere și de ziua onomastică a minorului, alternativ, o săptămână în vacanța de iarnă, o săptămână în vacanța de primăvară și o lună în vacanța de vară, și a precizat detaliat modul în care ar dori să fie transformată obligația de întreținere.
La termenul de judecată din data de 19.11.2013 pârâta a precizat că este de acord cu exercitarea autorității în comun, cu stabilirea domiciliului minorului la domiciliul său și cu programul de vizită al minorului propus de reclamant, dar numai cu vacanța de iarnă și de vară la domiciliul reclamantului, iar week-end-urile să le petreacă la domiciliul minorului din G., nu în Bârlad.
Pe parcursul judecății, a fost administrată proba cu înscrisuri, anchetă socială la domiciliul reclamantului și proba testimonială .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, minorul I. V. A., născut la data de 20.02.2000, este fiul celor două părți.
Din referatul de anchetă socială depus la dosarul cauzei la fila 25 din dosar, instanța reține că reclamantul locuiește în Bârlad, într-un imobil proprietatea părinților acestuia, în care reclamantul locuiește singur, minorul locuiește cu pârâta în G., iar în ultimul an nu și-a putut vizita copilul deoarece pârâta s-a mutat din locuința proprietate comună a celor două părți.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
De asemenea, potrivit art.503 alin.1 Cod proc.civ., părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească, iar conform art. 397 coroborate cu art.398 alin.1 Cod Civil, în principiu, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care pentru motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța decide altfel.
În concret, instanța are în vedere faptul că minorul se află la o vârstă dificilă ( treisprezece ani și jumătate) la care este necesar mai ales un climat de afecțiune, stabilitate si continuitate a condițiilor de viață pentru a se asigura o dezvoltare armonioasă. Or, în condițiile în care până în prezent, minorul s-a aflat în grija mamei și are condiții bune de viață, instanța apreciază că nu se impune ruperea minorului de acest mediu.
În aceste condiții, instanța apreciază că față de situația de fapt probată în cauză, există motive temeinice pentru a încuviința stabilirea domiciliului minorului la domiciliul pârâtei.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect transformarea obligației de întreținere, instanța va avea în vedere faptul că potrivit prevederilor art. 516 din Noul Cod Civil, obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege. Totodată, conform art. 529 alin. 2 din Noul Cod Civil, când întreținerea este datorată de un părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil.
Instanța va avea în vedere faptul că obligația de întreținere a unui părinte către copilul său este mai complexă decât o simplă îndatorire alimentară, pentru că are menirea de a procura celui îndreptățit resursele necesare împlinirii și a altor trebuințe, precum îmbrăcăminte, încălțăminte, menaj, folosința unei locuințe corespunzătoare, îngrijire și tratamente necesare în caz de boală.
În ceea ce privește susținerile reclamantului din ședința publică din data de 19.11.2013 potrivit cu care solicită transformarea obligației de întreținere în natură, deoarece banii pentru pensia de întreținere sunt folosiți de pârâtă pentru a plăti studiile concubinului acesteia, instanța nu va putea reține acest argument ca temei de fapt pentru a transforma obligația de întreținere în natură, deoarece în speță reclamantul nu a făcut dovada afirmațiilor sale, dar nici nu a dovedit că pensia la care a fost obligat prin hotărârea de divorț este o obligație împovărătoare pentru acesta sau că ar avea și alte obligații financiare lunare cărora trebuie să le facă față.
De asemenea, instanța va avea în vedere ca minorul se află la vârsta la care are nevoi legate de asigurarea de îmbrăcăminte, alimente, frecventarea unei unități de învățământ.
Nu în ultimul rând, instanța reține că minorul desfășoară o . activități extrașcolare, constând în practicarea baschetului și a înotului, dar și meditații la matematică, fizică, limba și literatura română, engleză și germană, aspect necontestat de reclamant, iar aceste activități ale minorului necesită o sumă de bani importantă care trebuie să fie suportată lunar de ambii părinți, independent de nevoile curente ale minorului, constând în nevoia de a se alimenta, de a fi îmbrăcat corespunzător vârstei și fiecărui anotimp, de a fi procurată educația și pregătirea sa.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că se impune menținerea obligației în sarcina reclamantului de plată a pensiei de întreținere, iar nu de transformarea obligației de întreținere în natură.
Instanța va avea în vedere solicitarea reclamantului de a stabili un program de vizitare a minorului de către tatăl său.
Dreptul părintelui de a avea legături cu copilul său, încredințat celuilalt părinte, trebuie să se realizeze efectiv și real, prin stabilirea unui program de vizitare extins, pe cat posibil, și care să țină cont de interesul superior al copilului.
La stabilirea modalitatii concrete a exercitiului dreptului de a avea legaturi personale cu minorul se are in vedere interesul superior al acestuia, apreciat in raport de un complex de factori: varsta minorului, mediul in care locuieste, raporturile dintre cei doi parinti, localitatile de domiciliu ale acestora, asigurarea unui mediu stabil si coerent si pentru o normala dezvoltare psiho-sociala.
Este de notorietate faptul ca parintii salariati au in principiu finalul de saptamana liber, asa incat, ar fi injust, atat pentru minor cat si pentru parintele caruia copilul i-a fost incredintat, sa nu beneficieze de prezenta reciproca si pe durata sfarsitului de saptamana.
In conditiile in care parintele caruia i-a fost incredintat minorul isi rezuma relatia doar pe durata saptamanii lucratoare, aceasta ar putea avea drept consecinta conturarea lui in persoana care il coordoneaza si care implicit il restrictioneaza in diverse activitati, cu severitatea sau exigenta normala a unui parinte, ambele motivate si impuse de ratiuni benefice, iar celalalt parinte devine prin comparatie, deosebit de concesiv ori, mai tolerant, finalul saptamanii lucratoare fiind asociat cu repaosul si relaxarea ce urmeaza unei perioade active.
O atare fractionare a timpului intre cei doi parinti este susceptibila a afecta echilibrul si stabilitatea minorului prin diminuarea drastica a posibilitatii de a beneficia si de continuitate in familia actuala, conditie indispensabila unei dezvoltari normale.
S-a aratat in mod constant in jurisprudenta CEDO faptul ca un element fundamental al vietii familiale il constituie posibilitatea copilului si a parintelui de a fi impreuna, iar, orice limitare a acestui drept, ce apartine deopotriva, atat parintelui cat si copilului trebuie sa fie temeinic justificata, proportionala cu scopul urmarit, care consta in prezenta cauza in protejarea interesului major al minorului.
In orice caz, Curtea precizeaza ca o astfel de cerere, care are ca obiect stabilirea legaturilor intre parinte si copilul sau, se impune a fi analizata atat prin prisma dreptului parintelui caruia nu i s-a incredintat copilul, de a avea legaturi personale cu acesta, cat si din perspectiva dreptului copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii si alte persoane fata de care au dezvoltat legaturi de atasament, drept consacrat expres prin art. 14 si 15 din Legea 272/2004, iar restrangerea acestor drepturi nu se poate dispune decat in cazuri justificate.
Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor, potrivit dispozițiilor art.2 alin. 2 din Legea 272/2004, altfel spus acestora le revine in mod corelativ obligatia de a respecta dreptul copilului de a avea nestingherit legaturi personale cu tatal sau si cu alti membri ai familiei, sau alte persoane fata de care a dezvoltat relatii de atasament, cata vreme acest lucru nu contravine interesului lui superior.
Totodata, Curtea reaminteste ambilor parinti ca drepturile parintesti trebuie exercitate cu buna credinta si faptul ca orice modificare intervenita in situatia de fapt retinuta in aceasta cauza, analizata prin prisma interesului superior al copilului, este de natura sa conducă la modificarea programului de vizitare stabilit in prezent.
Din materialul probator aflat la dosarul cauzei, nu se poate aprecia si nu reiese ca reclamantul ar fi un parinte cu o moralitate indoielnica, la acest moment.
Instanta trebuie sa se asigure ca drepturile parintilor prevazute de lege si nu in ultimul de morala si echitate, sunt respectate, in schimb maniera in care acestia inteleg sa procedeze in armonizarea relatiei cu minorul, nu poate fi stabilita in mod ferm, depinzand de parinti cum inteleg sa gestioneze aceasta situatie, astfel incat drepturile ambelor parti sa fie respectate iar minorul sa nu fie supus unor schimbari bruste de situatii si cu consecinte ireversibile pentru viitor.
Asadar, pentru a stabili un program de vizitare minorului, este necesar a se cunoaste nevoile copilului la aceasta varsta, pentru ca cel putin, probabilistic, programul sa fie adaptat stadiului de varsta si necesitatilor acestuia, în condițiile în care minorul este elev în clasa a șaptea.
Potrivit declarației martorului Goldemberg S., relația minorului cu tatăl său a fost una armonioasă până acum un an, în sensul că minorul petrecea fiecare concediu în compania reclamantului, ieșeau la plimbare împreună, iar reclamantul îi cumpăra minorului tot ceea ce își dorea acesta.
Cu toate acestea, ambii martori audiați în cauză, B. M. și Goldemberg S. au precizat că în prezent relațiile minorului cu tatăl s-au deteriorat, în sensul că minorul nu dorește să mai discute cu acesta la telefon și refuză contactul cu reclamantul.
La rândul său, minorul I. V. A., ascultat fiind în camera de consiliu, a precizat că nu dorește să mențină legătura cu tatăl său, deoarece în procesul de partaj pe care îl au cele două părți pe rolul Judecătoriei G., reclamantul solicită mai mult decât ar avea dreptul.
Instanța apreciază că, față de vârsta minorului de doar 13 ani, este puțin probabil ca acesta să fi perceput prin propriile sale simțuri problemele pe care le au părinții săi ca urmare a procesului de partaj, dar are încrederea că părțile vor avea înțelepciunea de a separa diferendele personale de nevoile de afecțiune, stabilitate și formare profesională ale minorului.
Instanța reține că minorul I. V. A. are un program școlar care se desfășoară după-amiaza cu începere de la ora 13 sau 14 până la ora 19 sau 20, iar în afara acestuia minorul practică baschetul și înotul, iar meditațiile la disciplinele matematică, fizică, limba și literatura română, engleză și germană se desfășoară atât în timpul săptămânii, cât și în week-end, aceste activități ale minorului fiind recunoscute și de reclamant, care a propus ca minorul să își schimbe meditațiile pe care le are în week-end, în timpul săptămânii.
Raportat la aceste aspect evidențiate pe parcursul judecății, instanța apreciază că programul de vizită al reclamantului nu ar putea începe în ziua de vineri de la ora 18, în condițiile în care minorul finalizează programul de școală la orele 20.
Pe de altă parte, instanța mai are în vedere faptul că reclamantul domiciliază în Bârlad, iar distanța de 100 km dintre G. și Bârlad pe care minorul ar trebui să o parcurgă în week-end, suprapus cu programul încărcat al minorului, ar conduce la o surmenare a acestuia.
Având în vedere aceste aspect, instanța apreciază că programul de vizită ar trebui să se realizeze în primul și al treilea week-end din lună la domiciliul minorului din G., iar nu la domiciliul reclamantului din Bârlad, ocazie cu care reclamantul s-ar putea implica efectiv în activitățile pe care minorul le desfășoară în week-end.
Referitor la solicitarea reclamantului de a se stabili programul de vizitare a minorului și sub forma petrecerii timpului cu minorul de ziua de naștere și de ziua onomastică a minorului la domiciliul reclamantului, instanța apreciază că o fragmentare a acestor zile ale minorului ar putea genera acestuia o stare de disconfort prin naveta pe care ar trebui să o realizeze între domiciliului tatălui și domiciliul mamei. Or, petrecerea de către reclamant a zilei de naștere și a zilei onomastice a minorului în G., unde există mediul familial al minorului și grupul său de prieteni, ar putea crea o apropiere mai mare a minorului față de tatăl său și ar da minorului sentimentul de apartenență la o familie.
F. de toate aceste considerente, instanta va obliga pârâta să permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul după următorul program: în prima și a treia săptămână din lună de sâmbătă ora 10 până duminică ora 18 la domiciliul minorului din G., o lună în vacanța de vară la domiciliul reclamantului, o săptămână în vacanța de iarnă la domiciliul reclamantului, a doua zi de C. și a doua zi de P. la domiciliul reclamantului, de la ora 10 până la ora 17, de ziua de naștere și de ziua onomastică a minorului la domiciliul acestuia din G..
Instanța va lua act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește solicitarea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, instanța, având în vedere soluția pronunțată în cauză, de admitere în parte a acțiunii introductive, va admite această solicitare și va obliga reclamantul la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul I. M.,cu domiciliul ales în G., ..2, jud. G., în contradictoriu cu pârâta I. N., cu domiciliul în G., ., ., jud. G..
Dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorului I. V., născut la data de 20.02.2000 să se exercite în comun de părți, iar domiciliul minorului va fi stabilit la domiciliul pârâtei.
Obligă pârâta să permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul I. V. după următorul program de vizită: în primul și al treilea week-end din lună de sâmbătă ora 10 până duminică ora 18 la domiciliul minorului din G., o lună în vacanța de vară la domiciliul reclamantului, o săptămână în vacanța de iarnă la domiciliul reclamantului, a doua zi de C. și a doua zi de P. la domiciliul reclamantului, de la ora 10 la ora 17, de ziua de naștere și de ziua onomastică a minorului, la domiciliul acestuia din G..
Respinge cererea reclamantului de transformare a obligației de plată a pensiei de întreținere în natură.
Ia act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.11.2013.
PREȘEDINTE Grefier
Red VM/tehnored CNL/4ex/09.12.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1689/2013. Judecătoria GALAŢI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
