Pensie întreţinere. Sentința nr. 1034/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1034/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 1034/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVIL Nr. 1034/2015
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: F. S.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta M. S. A. și pe pârât M. C., având ca obiect pensie întreținere .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta iar pentru pârâtul lipsă se prezintă av. Lenard I., cu împuternicire avocațială la dosar. (fil.12)
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că a fost parcursă etapa regularizării cererii de chemare în judecată în temeiul art.194- 198, art.200 -201 din noul cod de procedură civilă.
Instanța, în temeiul prev.de art.131 C.pr.civ. își verifică competența și în temeiul art. 5 din OUG 119/2007 și art. 7 din C.pr.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină, astfel că în temeiul art. 237 C.pr.civ. se trece la a doua etapă, aceea a cercetării procesului.
Instanța acordă cuvântul pe excepția autorității de lucru judecat privind obligația de întreținere, invocată de reprezentantul pârâtului prin întâmpinare.
Reprezentantul pârâtului arată că pensia de întreținere a fost stabilită prin sentința civilă nr. 692/18 iunie 2015.
Reclamanta arată că din luna iunie pârâtul nu contribuie cu nimic la întreținerea minorului.
Instanța respinge excepția autorității de lucru judecat, întrucât chiar dacă printr-o sentință civilă e stabilită ca părțile să-și exercite in natură obligația de întreținere, iar dacă unul nu și-o îndeplinește, se poate oricând solicita stabilirea pensiei.
Reprezentantul pârâtului arată că nu mai are alte probe de propus in cauză, solicitând a se tine cont la stabilirea pensiei de întreținere că pârâtul mai are un copil in întreținere.
Reclamanta confirmă că pârâtul mai are un copil in întreținere și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Nemaifiind alte probe de propus in cauză, instanța închide faza probatorie si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta solicită admiterea cererii, stabilirea pensiei de intretinere și nu este de acord cu cheltuielile de judecată.
Instanța reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Reține că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.08.2015, reclamanta M. S.–A. a solicitat instanței obligarea pârâtului M. C. la plata unei pensii de întreținere pentru minorul M. S.–R. născut la data de 10 septembrie 2001.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că minorul se află în îngrijirea sa și paratul refuza să-i acorde de bunăvoie întreținere copilului, astfel că a solicitat stabilirea unei pensii de întreținere plătibile lunar, la nivelul veniturilor salariale obținute de către parat, în calitatea sa de angajat al .. Hășdate.
Cererea a fost legal timbrata cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru.
În probațiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei copia sentinței civile nr. 692/2015 din data de 18.06.2015, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, prin care a fost desfăcută căsătoria dintre părți și a fost stabilit domiciliul minorului M. S.–R. la domiciliul reclamantei M. S.–A., precum și copia certificatului de naștere al minorului de unde rezultă că acesta este fiul reclamantei și al pârâtului. (filele 5-7).
Prin întâmpinare pârâtul M. C. a invocat excepția autorității de lucru judecat privind obligația de întreținere, iar pe fond a arătat este de acord cu transformarea obligației de întreținere în achitarea unei pensii de întreținere de 1/6 parte din veniturile nete, arătând că mai are un minor în întreținere.(fila 11)
Din oficiu, instanța a procedat la efectuarea demersurilor necesare pentru identificarea veniturilor nete ale paratului în ultimele luni, astfel că a fost atașata dosarului adresa emisă de angajatorul .. G.. (fila 17)
La termenul de judecată de astăzi, 27 octombrie 2015, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a pus în discuție excepția invocată de pârât prin întâmpinare pe care a respins-o ca neîntemeiată, după care a reținut cauza în pronunțare pe fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat privind obligația de întreținere, invocată de pârât prin întâmpinare, instanța a respins-o ca neîntemeiată întrucât hotărârile privitoare la întreținerea minorilor nu dobândesc autoritate de lucru judecat, ele putând fi introduse oricând pe perioada în care exista obligația de întreținere, în funcție de nevoile minorului și de mijloacele celui care datorează întreținerea și care nu sunt stabile în timp, astfel că dispozițiile art. 531 din Noul cod civil permit modificarea cuantumului și a modalităților de executare a obligației de întreținere potrivit împrejurărilor și evoluției mijloacelor celui care prestează întreținerea și de nevoile celui care o primește.
În fapt, din actele de stare civilă depuse în probațiune rezultă că minorul M. S.–R. născut la data de 10 septembrie 2001 este fiul reclamantei și al pârâtului, iar după divorțul părinților pronunțat prin sentința civilă nr.692/2015 din data de 18.06.2015 a Judecătoriei G., în dosarul civil nr._, minorul a rămas în îngrijirea mamei pârâte în acel dosar, tatăl reclamant urmând să să-și execute în natură obligația de întreținere a minorului, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o corespunzător, motiv pentru care reclamanta a promovat prezenta cerere de stabilire în bani întreținerii minorului prin plata unor prestații periodice la nivelul veniturilor salariale actuale ale paratului. (filele 5-7)
Din copia actului de naștere nr.4 din 12.01.2015, rezultă că pârâtul M. C. mai are în întreținere încă un minor pe nume M. AYAN născut la data de 09 ianuarie 2015. (fila 15)
În drept, prin dispozițiile art. 499 alin. 1 din Noul Cod Civil, legiuitorul a instituit obligația solidară, pentru ambii părinți, de a da întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea profesională, obligație de întreținere care este reiterată și în cuprinsul art. 516 din Noul Cod Civil, ce impune ca întreținerea să fie acordată între rudele în linie dreaptă.
Totodată, obligația legală de întreținere este imperativ stipulată și în cuprinsul art. 31 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care arată că ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor, precum și că exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a acestuia, în special prin îngrijire, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale…. Art. 32 din cuprinsul aceluiași act normativ impune ca orice copil să aibă dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, părinții fiind, în primul rând, obligați în acest sens.
Cu privire la condițiile în care se datorează întreținerea, art. 524 din Noul Cod Civil prevede că are drept la întreținere doar acea persoană care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale. Raportat, însă, la situația specială a minorului, legiuitorul a înțeles să instituie o prezumție a stării de nevoie (art. 525 din Noul Cod Civil). Referitor la debitorul întreținerii, același act normativ, în cuprinsul art. 527, arată că poate fi obligat la întreținere acela care are mijloace de a o plăti.
Aplicând dispozițiile legale mai sus menționate la speța dedusă judecății, instanța reține că tatăl pârât este obligat să asigure întreținerea minorului, prin contribuție efectivă la cheltuielile de creștere, îngrijire și educare ale fiului său, în calitate de debitor al întreținerii. Este important de consemnat și faptul că legea este cea care instituie o astfel de obligație în sarcina tatălui pârât, deoarece întreținerea datorată minorilor nu poate fi lăsată la discreția acestuia, nu beneficiază de un drept de a dispune dacă va contribui sau nu, financiar, la creșterea copilului său minor, ci este obligat să o facă. De altfel, această obligație ar trebui să fie una de natură morală, întrucât creșterea unui copil este o prioritate pentru fiecare părinte. În ceea ce privește mijloacele de care pârâtul beneficiază pentru a se putea achita de obligația sa, se va avea în vedere că acesta este, în prezent, încadrat în muncă, în calitate de șofer la .., având o medie lunară a veniturilor salariale de 809 lei.
Raportat la cuantumul obligației de întreținere, instanța va aprecia pe baza dispozițiilor art. 529 alin. 1 din Noul Cod Civil, conform cărora întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. În acest sens, instanța va avea în vedere cheltuielile pe care le implică creșterea unui copil minor, cheltuieli ce rezidă în achiziționarea de hrană, îmbrăcăminte, asigurarea unei îngrijiri optime, după cum impune legiuitorul în respectarea principiului asigurării interesului superior al copilului, însă se va raporta și la situația tatălui debitor al obligației de întreținere și la veniturile sale salariale. Pentru a lua o soluție realistă și a asigura contribuția efectivă a tatălui pârât, instanța apreciază că pensia de întreținere ce se va acorda minorului trebuie stabilită la nivelul sumei de 200 lei, cuantum ce se încadrează in limita stabilită de art. 529 alin. 2 din Codul Civil.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că acțiunea reclamantei este întemeiată, motiv pentru care în temeiul art. 531 din Noul Cod Civil, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta M. S.–A. și, în conformitate cu prevederile art. 530 alin. 3 din Noul Cod Civil, va obliga pe pârâtul M. C. să plătească să plătească reclamantei M. S.–A., în favoarea minorului M. S.–R. născut la data de 10 septembrie 2001 în mun. G., o pensie de întreținere în sumă egală cu cota de 1/6 parte din venitul lunar net realizat din muncă, ținând cont că pârâtul mai are în întreținere încă un minor rezultat dintr-o relație avută cu o altă femeie în timpul căsătoriei cu reclamanta.
În temeiul art. 532 alin. 1 și art. 499 alin. 1 din Noul Cod Civil, pensia de întreținere va fi acordată începând cu data înregistrării acțiunii și până la majoratul minorului.
Întrucât reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată iar excepția pârâtului a fost respinsă și acțiunea reclamantei admisă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată niciuneia dintre părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepția autorității de lucru judecat privind obligația de întreținere, invocată de pârât prin întâmpinare.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta M. S.–A., C.N.P._ domiciliată în mun. G., ., ., . împotriva pârâtului M. C. C.N.P._ domiciliat în mun. G., ., jud.Cluj, și în consecință:
- Obligă pe pârât să plătească să plătească reclamantei, în favoarea minorului M. S.–R. născut la data de 10 septembrie 2001 în mun. G., o pensie de întreținere în sumă egală cu cota de 1/6 parte din venitul lunar net realizat din muncă, începând cu data de 12.08.2015 și până la majoratul minorului.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecători G..
Pronunțată în ședința publică din data de 27 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. S. M. M.
Red.Dact.F.S./4ex.
17 noiembrie 2015
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 814/2015.... | Curatelă. Sentința nr. 1240/2015. Judecătoria GHERLA → |
|---|
