Plângere contravenţională. Sentința nr. 243/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 243/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 3628/235/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 243/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: I. L. G.
GREFIER: L. P. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petentul S. I. în contradictoriu cu intimata P. C. SIC, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05.02.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19.02.2015 iar pentru continuitatea completului de judecată, s-a amânat pronunțarea pentru data de 05.03.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.12.2013 petentul S. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata P. C. Sic, anularea procesului-verbal de constatare și contravenție nr. 6560 întocmit la data de 06.11.2013 de către intimată, arătând în motivare că forajul care s-a executat în curtea imobilului proprietatea sa și a soției sale este un foraj scurt de cca. 60 metri, în scopul instalării unei pompe de căldură prin intermediul căreia să valorifice o sursă de energie regenerabilă, inițiativă care se încadrează în efortul actual de utilizare a surselor de energie nepoluantă, forajul neîncadrându-se în nici una din categoriile de foraje pentru care art. 3 lit. e) din Legea nr. 50/1991 impune necesitatea autorizației de construire. Mai mult decât atât, inclusiv pentru unele din categoriile de foraje indicate mai sus, aceeași lege prevede exceptarea de la obligativitatea obținerii autorizației de construire, dacă forajele se execută pentru construcții de importanță normală și redusă. A mai invocat faptul că prima pagină a procesului-verbal de contravenție nu este semnată de către agentul constatator, că procesul-verbal s-a întocmit în lipsa sa, dar că la fața locului era prezentă soția sa, căreia nu i s-a solicitat nici un punct de vedere cu privire la aspectele menționate de agenții constatatori și nici nu i s-a cerut să semneze procesul-verbal în calitate de martor asistent, precum și faptul că soția prezentă nu a avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni.
În drept a invocat disp. art. 11 alin. 1 lit. k, art. 3 lit. e), art. 35 alin. 2 și 3 din Legea nr. 50/1991, art. 1, art. 16 alin. 7, art. 17 și art. 19 alin. 1, art. 31 din OG nr. 2/2001.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru (f. 7).
În probațiune a depus copie de pe procesul-verbal de constatare și contravenție nr. 6560 întocmit la data de 06.11.2013 (f. 9-11) declarație pe proprie răspundere a numitei S. Sari (f. 8), extras CF_ Sic (f. 12).
La data de 20.01.2014 intimata P. comunei Sic a depus întâmpinare(f.19-21) solicitând respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat a fost întocmit de către inspectorul în urbanism în baza prevederilor art. 3 lit. e ) din Legea nr. 50/1991 – executarea de lucrări inclusiv de foraj fără autorizație de construcție, stabilindu-se amenda contravențională în sumă de 1000 lei conform art. 26 alin. 1 lit. a), minimul prevăzut de actul normativ menționat. S-a constatat, la data de 06.11.2013, în urma mai multor sesizări verbale ale cetățenilor comunei Sic domiciliați în imediata apropiere a imobilului deținut de petent pe ., faptul că s-au efectuat lucrări de foraj de către firma Ecoterra Term SRL iar în urma forajului s-a deversat o cantitate apreciabilă de moloz care s-a scurs din curtea imobilului și care a pătruns pe carosabilul asfaltat iar de acolo, datorită geografiei locului, s-a scurs până în apropierea caselor vecinilor și a fost captată în șanul de colectare a apelor pluviale.
Intimata a mai arătat că în urma verificărilor s-a stabilit că obiectul contractului încheiat între petent și . SRL a fost acela de ,,foraj geotermal la adâncimea de 120 m cu diametru tubular de 140 mm și carotat de 115 mm” în localitatea Sic jud. Cluj.
În drept a invocat prevederile Legii nr. 50/1991, OG nr. 2/2001.
În probațiune intimata a depus copie de pe procesul verbal de contravenție contestat (f. 22-24), proces verbal cu ocazia sesizării verbale (f. 21), copia contractului prestări servicii de foraj f.n. (f. 25-29).
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare (f. 36-37) invocând nulitatea procesului verbal având în vedere prevederile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în lipsa semnăturii agentului constatator pe fiecare pagină a procesului-verbal, precum și întrucât fapta reținută în sarcina sa nu constituie contravenție în sensul prevederilor art. 1 din OG nr. 2/2001. A mai arătat că forajul a fost executat pentru realizarea unei pompe de căldură și nu pentru extragerea apei geotermale; în al doilea rând, faptul că în contractul de execuție există mențiunea că autorizațiile și avizele necesare realizării forajelor cad în sarcina beneficiarului, nu înseamnă cu prin aceasta s-a stabilit obligativitatea obținerii unei autorizații de construire pentru executarea forajului, contractul încheiat fiind un formular tipizat cu clauze generale care să fie valabil pentru toate tipurile de lucrări pe care societatea le execută. În al treilea rând, petentul a precizat că prin lucrarea pe care a executat-o intenționa să valorifice o sursă de energie regenerabilă și ar fi trebuit să beneficieze de sprijinul autorităților locale.
Prin încheierea de ședință din data de 15.05.2014 cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 1 din codul de procedură civilă iar la data de 15.10.2014 petentul a solicitat repunerea pe rol, fiind prezentate înscrisurile în formă originală solicitate de instanță, respectiv procesul-verbal de contravenție atacat.
În cauză, fiind considerate utile, pertinente și concludente soluționării cererii, în temeiul art. 260 rap. la art. 255 NCPC, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosarul cauzei, prin raportare la dispozițiile art. 264 NCPC, instanța reține următoarele:
Instanța constată că este competentă, conform art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 să soluționeze prezenta plângere, prezumtiva faptă contravențională fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială, respectiv în loc. Sic și că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile calculat de la comunicarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzut de art. 31 alin. 1 din același act normativ.
În fapt, prin procesul-verbal nr. 6560 întocmit la data de 06.11.2013 de către intimata P. comunei Sic, petentul S. I. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei (f. 24), reținându-se faptul că pe proprietatea reclamantului s-au executat lucrări de foraj geotermal cu utilaj fără autorizație de construire, producându-se degradarea domeniului public prin deversarea materialului rezultat din foraj, fapta fiind încadrată juridic în prevederile art. 3 lit. e) din Legea nr. 50/1991 și sancționată potrivit art. 26 alin. 1 lit. a) din același act normativ.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând conținutul procesului-verbal atacat, instanța reține că, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate care, fiind o prezumție relativă, este susceptibilă de a fi înlăturată prin dovada contrară, aspectul esențial din punctul de vedere al instanței europene fiind acela ca instanțele naționale să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale.
În cauza de față însă, pe baza probelor de la dosar și raportat la textul de lege reținut a fi nesocotit de către contestator, instanța constată că acesta a făcut dovada caracterului netemeinic al procesului-verbal de contravenție nr. 6560 întocmit la data de 06.11.2013 de către intimatul P. Sic, pentru următoarele motive:
Astfel, instanța constată că textul de lege reținut a fi încălcat de către petent, respectiv art. 3 lit. e) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, statuează următoarele: „(1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: e) lucrări de foraje și excavări necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice și a prospecțiunilor geologice, proiectarea și deschiderea exploatărilor de cariere și balastiere, a sondelor de gaze și petrol, precum și a altor exploatări de suprafață, subterane sau subacvatice”, iar potrivit art. 26 alin. 1 lit. a), art. 26 alin. 2 din aceea lege, “(1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), c), e) și g), de către investitor și executant”, iar aceste fapte “săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amendă după cum urmează: - de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. a)”.
Sub un prim aspect, instanța reține că descrierea prezumtivei fapte contravenționale în însuși cuprinsul procesului-verbal nu particularizează sub nicio formă modalitatea concretă a scopului pentru care petentul ar fi realizat acele lucrări de foraje și excavări, în una sau mai multe dintre ipotezele alternative prevăzute de lege, respectiv pentru efectuarea studiilor geotehnice și a prospecțiunilor geologice, pentru proiectarea și deschiderea exploatărilor de cariere și balastiere, a sondelor de gaze și petrol sau, după caz, a altor exploatări de suprafață, subterane sau subacvatice.
Chiar dacă s-ar putea prezuma că pretinsa conduită nelegală a contestatorului s-ar subsuma tezei finale a articolului de lege indicat, în sensul că lucrările de foraje și excavări erau necesare pentru alte exploatări de suprafață, nici aceste “alte exploatări” nu sunt identificate în vreun fel, însă din modul de redactare a textului de lege și interpretarea sa unitară, rezultă intenția legiuitorului de a se referi la exploatări în sensul art. 3 pct. 11 din Legea minelor nr. 85/2003, care definește noțiunea de exploatare ca fiind “ansamblul de lucrări executate în subteran și/sau la suprafață pentru extragerea resurselor minerale, prelucrarea și livrarea acestora în forme specific”, această interpretare fiind singura conformă cu enumerarea în care este cuprinsă formularea largă a legiuitorului când se referă în cuprinsul art. 3 lit. e) din Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcții la alte exploatări de suprafață, subterane sau subacvatice.
În continuare, instanța reține nu doar că intimatul nu a identificat ce astfel de pretinse exploatări efectua petentul S. I. în curtea propriei locuințe, aspect care afectează descrierea prezumtivei fapte contravenționale cu respectarea cerințelor de legalitate, lipsind instanța de posibilitatea de a verifica dacă într-adevăr lucrările întreprinse de contestator sunt subsumate textului de lege reținut în sarcina sa, dar totodată instanța reține că, în contextul Legii nr. 50/1991, indicarea exactă a lucrărilor pentru care petentul nu deținea autorizație de construire se impunea cu atât mai mult cu cât aceeași lege reglementează ipoteze în care astfel de operațiuni de foraj se pot executa fără a fi necesară obținerea autorizației de construire, după cum este spre exemplu cazul art. 11 alin. 1 lit. k), text potrivit căruia “(1) Se pot executa fără autorizație de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor: k) lucrări de foraje și sondaje geotehnice pentru construcții de importanță normală sau redusă, situate în afara zonelor de protecție instituite pentru zăcăminte acvifere”.
Prin urmare, câtă vreme agentul constatator nu a indicat ce natură sau scop au avut lucrările de foraj, se ridică un dubiu serios care profită indubitabil celui acuzat, cu atât mai mult cu cât, din răspunsul furnizat de executantul acelor lucrări de foraj în baza contractului încheiat cu contestatorul (f. 25-29), - respectiv . (f. 78-79, 80-82) - rezultă că societatea a efectuat un foraj geotermal – foraj prin care se folosește căldura constantă din pământ, obținută prin plantarea în foraj a unui tub colector ce transmite energia termică a solului la pompa de căldură aferentă locuinței petentului, societatea concluzionând că acest tip de foraje nu necesită autorizație de construcție întrucât nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al clădirii deja construite.
De altfel, după cum învederează și ., autoritățile locale nu au menționat și dovedit faptul că acea zonă unde locuiește petentul ar fi în interiorul unei zone de protecție instituite pentru zăcăminte acvifere, în sensul art. 11 lit. k) din Legea nr. 50/1991, și că legiuitorul ar fi specificat expres și acest tip de foraj la capitolul obligației de a solicita autorizație de construire dacă ar fi dorit să limiteze folosirea surselor de energie regenerative ca o sursă alternativă, ecologică și economică cu repercusiuni benefice directe asupra protejării mediului înconjurător, ori se poate prezuma că nu aceasta a fost intenția legiuitorului, în lipsa unei dispoziții exprese și față de beneficiile unor astfel de inițiative. Totodată, societatea învederează că pe parcursul derulării activității sale sau a altor colegi din domeniul forajelor, nici o altă autoritate publică nu a solicitat o autorizație de construcție pentru executarea forajelor geotermale.
Pe cale de consecință, instanța constatată că reținerea în sarcina petentului S. I. a săvârșirii contravenției prevăzute de art. 3 lit. e) din Legea nr. 50/1991 este nelegală și netemeinică, prin descrierea lacunară a pretinsei fapte, imposibilitatea verificării corectitudinii încadrării sale juridice și crearea unui dubiu rezonabil în favoarea petentului, și că deși controlul s-a desfășurat ca urmare a unor sesizări ale cetățenilor privind deversarea unei cantități de moloz din curtea petentului pe carosabil și până aproape de curțile vecinilor, fiind captat apoi în șanțul de colectare a apelor pluviale – după cum învederează intimatul în întâmpinare – această faptă, indicată în procesul-verbal atacat prin menționarea faptului că s-a produs „degradarea domeniului public prin deversarea materialului rezultat din foraj”, putea fi de natură a atrage sancționarea contestatorului în baza unui alt temei de drept, ori acest lucru nu s-a întâmplat.
Constatând nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal de contravenție atacat, instanța constată că nu se mai impune analizarea detaliată a celorlalte apărări ale petentului, actul constatator urmând a fi desființat în totalitate, atât sub aspectul legalității întocmirii sale, cât și sub cel al temeiniciei faptei reținute în sarcina contestatorului.
Pentru toate motivele de fapt și de drept reținute, în baza dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează să admită plângerea contravențională formulată de petentul S. I. împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 6560 întocmit la data de 06.11.2013 de către intimatul P. comunei Sic, urmând a anula procesul-verbal atacat și a exonera contestatorul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei și a înlătura celelalte consecințe ale actului de constatare și sancționare.
Având în vedere dispozițiile art. 453 C. și principiul disponibilității în procesul civil, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul S. I., având CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., . . . jud. Cluj, în contradictoriu cu intimata P. comunei Sic cu sediul în Sic, ., jud. Cluj, împotriva procesului verbal nr. 6560 încheiat la data de 06.11.2013 de intimată și, în consecință:
Anulează procesul verbal nr. 6560/06.11.2013 și exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei aplicată prin actul de sancționare.
Înlătură celelalte consecințe ale actului de constatare și sancționare astfel desființat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I. L. C. L. P.
Red. /Dact.GIL/CL
4 exp./03.04.2015
| ← Succesiune. Sentința nr. 242/2015. Judecătoria GHERLA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 266/2015.... → |
|---|
