Plângere contravenţională. Sentința nr. 476/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 476/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 3394/235/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 476/2015
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: I. L. G.
GREFIER: C. L. P.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petentul V. Ș. C. și pe intimat I. C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus răspuns de către intimat (f. 44-47) după care:
Instanța, nemaifiind alte cereri, propuneri sau excepții de formulat în cauză, declară terminată faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și, părțile nefiind prezente pentru a pune concluzii pe fond, rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 07.10.2014 pe rolul Judecătoriei G., contestatorul V. Ș. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., anularea ca nelegal și netemeinic a procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 06.10.2014 de către I. C. – Post Poliție . punctelor amendă și exonerarea de plata amenzii, precum și anularea măsurii dispuse prin înscrisul „Anexa 1” de suspendare a exercitării dreptului petentului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile.
În motivare a arătat că a fost oprit în trafic de către echipajul de poliție după ieșirea din loc. Bunești și că deși a solicitat, agentul constatator nu i-a prezentat dovada săvârșirii pretinsei contravenții. A învederat că nu a circulat în localitate cu viteza menționată, că agentul statului a refuzat să consemneze obiecțiunile sale, că a fost oprit în afara localității și că nu este consemnată localitatea unde s-a comis pretinsa faptă, aspecte de natură a afecta legalitatea actului constatator. Petentul a formulat apărări și sub aspectul legalei utilizări a aparatului radar în constatarea contravenției, dar și sub aspectul nelegalității măsurii de suspendare a exercitării dreptului petentului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile, inclusiv a înscrisului prin care a fost dispusă măsura, învederând faptul că în procesul-verbal atacat nu se face vreo mențiune cu privire la aplicarea sancțiunii reținerii permisului de conducere. A invocat jurisprudența CEDO și a arătat că nefiind însoțit de vreo altă persoană la momentul controlului, nu poate face dovada celor susținute.
În drept a invocat OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, NML 021-05.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru. (f. 9).
În probațiune contestatorul a depus înscrisuri (f. 10-11).
La data de 10.10.2014 intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. a depus la dosar întâmpinare (f. 18-20) prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat, sub aspectul legalității, că procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, intimatul a învederat faptul că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ. Totodată intimatul a precizat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori a vreuneia dintre persoanele prevăzute de art. 315 C.proc.civ. și că se opune administrării oricărei probe cu caracter extrajudiciar întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil. A arătat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea tuturor normelor în vigoare, în contextul scopului urmărit prin OUG nr. 195/2002, de asigurare a desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-206, art. 249, art. 223 art. 315 C.proc.civ., OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În probațiune intimatul a depus înscrisuri .(f. 23-28).
Prin răspunsul la întâmpinare din data de 08.12.2014 (f. 31-32) contestatorul a arătat că înscrisului Anexa 1 îi lipsește semnătura și ștampila instituției menționate în antet, reiterând celelalte apărări formulate în cuprinsul plângerii contravenționale. Prin precizarea depusă la dosar (f. 41) contestatorul a învederat că susținerile privind anexa 1 prin care s-a dispus suspendarea a exercitării dreptului petentului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile reprezintă doar apărări în cuprinsul prezentei acțiuni, nu o pretenție în sine în condițiile contenciosului administrativ.
În cauză, fiind considerate utile, pertinente și concludente soluționării cererii, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar și înregistrarea video (f. 45-46).
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosarul cauzei,instanța reține următoarele:
Instanța constată că este competentă, conform art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 să soluționeze prezenta plângere, prezumtiva faptă contravențională fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială, respectiv pe drumul public – varianta de ocolire a mun. G., și că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile de la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 (f. 31).
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 06.10.2014 de către I. C. – Post Poliție . V. Ș. C. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei și avertisment, reținându-se că la aceeași dată de 06.10.2014 a fost surprins circulând pe DN1C Varianta de Ocolire G. km 4+600 m, la volanul autovehiculul marca VW cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 110 Km/h pe un sector de drum cu limita de viteză de 50 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision instalat pe autospeciala MAI_, și fără a avea asupra toate documentele prevăzute de lege, lipsă permis de conducere.
Faptele au fost încadrate juridic în dispozițiile art. 121 alin. 1, respectiv art. 147 alin. 1 din R.A. al OUG nr. 195/2002privind circulația pe drumurile publice, republicată, și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e), respectiv art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând conținutul procesului-verbal sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, neputând a fi identificată nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
În ceea ce privește susținerile petentului sub aspectul legalității utilizării aparatului radar, instanța constată că potrivit pct. 5.1. din ORDINUL nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", cu modificările și completările ulterioare, “atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piață și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare”. Așadar, în ceea ce privește omologarea aparatului radar de către Biroul de Metrologie Legală, se reține că acesta nu reprezintă o condiție de sine stătătoare a legalității cinemometrului aflat deja în funcțiune, întrucât funcționarea în condiții normale și în parametri corespunzători a periodică, potrivit tabelului 1 din actul normativ indicat. În acest context instanța aparatelor radar se face prin verificări specifice, atât la aprobarea de model inițială, cât și la verificarea mai reține, sub aspectul verificării tehnice periodice a aparatului radar, că intimatul a depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr._ din 24.04.2014 (f. 28), având rezultatul verificării „Admis”, fiind astfel îndeplinit condiția verificării metrologice pentru aparatul radar utilizat în constatarea pretinsei fapte contravenționale, verificarea fiind valabilă pentru o perioadă de un an de la data de 24.04.2014, astfel că la data constatării prezumtivei fapte contravenționale cinemometrul respecta aceste prevederi legale.
Se reține totodată a fi îndeplinită și condiția prevăzută la pct. 5.2.1. din Normele Metrologice Legale NML 021-05 privind indicarea datelor de identificare ale autovehiculului pe care este amplasat cinemometrul, fiind menționate atât în buletinul de verificare metrologică, cât și în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, datele de identificare ale autovehiculului pe care este amplasat cinemometrul – respectiv autospeciala cu nr. de înmatriculare verificare metrologicăMAI_, aceste date fiind indicate ca atare și în cuprinsul buletinului de. Tot astfel, în ceea ce privește pretinsa lipsă a indicării seriei și a datelor de identificare ale aparatului radar, instanța reține că pe procesul-verbal de contravenție este indicat numărul de înmatriculare pe care este amplasat cinemometrul, iar buletinul de verificare metrologică a fost emis tocmai pentru acest cinemometru de control rutier tip AUTOVISION, iar împrejurarea dacă în concret la momentul înregistrării autovehiculul pe care era amplasat aparatul radar era sau nu în mișcare rezultă din înregistrarea video de la dosar (f. 46), aspectul fiind fără relevanță juridică, aparatul fiind omologat a măsura viteza atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, după cum este menționat expres în același buletin de verificare metrologică.
Sub aspectul contestării de către petentă a vitezei de circulație cu care a fost surprinsă a se deplasa instanța reține caracterul lor neîntemeiat, orice contestare de către petent a vitezei înregistrate de aparatul radar este lipsită de fundament juridic întrucât, având în vedere specificul acestor fapte contravenționale, o constatare a acestui tip de contravenție se poate realiza exclusiv prin mijloace tehnice verificate metrologic, contravenientul aflându-se într-o imposibilitate absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenție sub aspectul valorii vitezei consemnate pe baza înregistrărilor legal efectuate de polițistul rutier. Așadar, în această situație sarcina probei revine organului constatator care trebuie să dovedească săvârșirea contravenției prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute de lege, fapta neputând fi constată cu propriile simțuri de către agentul constatator ori de către parte, prin urmare orice susțineri ale petentului cu privire la o anumită viteză, alta decât cea rezultată din probele cu valoare tehnică, neputând fi acceptate sub aspect probatoriu.
Tot astfel, susținerile petentului în sensul că procesul-verbal nu menționează obiecțiunile pe care le-a formulat, aspect ce ar atrage nulitatea actului constatator, sunt nefondate întrucât în materia răspunderii contravenționale dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 sunt interpretate în sensul că necomunicarea de către agentul constatator a dreptului pe care îl are petentul de a formula obiecțiuni se sancționează cu nulitatea relativă. Această sancțiune poate interveni doar în situația în care nerespectarea normei legale atrage o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție, ori în cauză eventuala vătămare rezultată din imposibilitatea formulării de obiecțiuni poate fi înlăturată prin invocarea acestora în fața instanței, pe calea plângerii contravenționale formulată potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001, această prerogativă a dreptului la apărare nefiind golită de conținut, ci a putut fi exercitată efectiv în fața instanței.
De asemenea, alegațiile petentului privind neindicarea locului săvârșirii faptei, prin neconsemnarea localității unde s-a comis pretinsa contravenție, sau afirmațiile privind faptul că nu ar fi circulat în localitate cu viteza menționată, sau că ar fi fost oprit în trafic de către echipajul de poliție după ieșirea din loc. Bunești și că deși a solicitat, agentul constatator nu i-a prezentat dovada săvârșirii pretinsei contravenții, sunt toate nefondate, respectarea prevederilor legale de către agentul constatator rezultând din însuși cuprinsul procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 06.10.2014 de către I. C. – Post Poliție .>
Astfel, se reține că în mod legal s-a menționat în cuprinsul actului sancționator faptul că pretinsa contravenție a fost comisă de către contestator în locul DN1C VOG –Varianta de ocolire G. km 4+600 m, zonă în care limita legală de viteză este de 50 km/h, fiind fără relevanță juridică dacă în concret petentul a fost oprit în afara localității, câtă vreme contravenția s-a comis pe un sector de drum unde este incidentă limita legală de viteză de 50 km/h, iar agentul constatator nu are obligația de a-i prezenta pe loc înregistrarea video a pretinsei contravenții, proba fiind depusă la dosar la f. 46.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că starea de fapt este corect consemnată în actul constatator întrucât, raportat la obiectul dedus judecății, fapta de a circula pe drumurile publice cu depășirea vitezei maxime admise se constată exclusiv prin mijloace tehnice verificate metrologic, doar acestea putând face dovada vitezei reale. Analizând proba video depusă la dosar de intimată (f. 46), obținută în baza unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, instanța reține că autoturismul marca VW condus de petent la data de 06.10.2014 a fost înregistrat cu aparatul radar instalat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_ circulând cu o viteză de 110 km/h pe DN1C Varianta de Ocolire G. km 4+600 m, așadar pe un sector unde limita de viteză este de 50 km/h, fapta întrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Potrivit acestor reglementări conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
În acest context, reținându-se că în zonă limita de viteză era de 50 km/h, iar petentul a fost înregistrat cu o viteză de 110 km/h, se constată că acesta a fost legal sancționat potrivit art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, text potrivit căruia „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”, iar potrivit art. 98 alin. 4 din același act normativ, clasa a IV-a de sancțiuni presupune „de la 9 la 20 puncte-amendă”, petentului fiindu-i aplicate în concret numărul minim de 9 puncte amendă, aferente unei sancțiuni a amenzii în cuantum de 810 lei.
Totodată, instanța reține că pentru cea de-a doua contravenție reținută în sarcina petentului, în mod legal aceasta a fost încadrată în dispozițiile art. 147 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, text potrivit căruia „conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare”, art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002privind circulația pe drumurile publice, republicată, statuând în sensul că “participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege”.
De asemenea, potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din aceeași ordonanță de urgență, reprezintă contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni “nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2)”, iar conform art. 98 alin. 4 lit. c) din OUG nr. 195/2002, clasa a III-a de sancțiuni cuprinde de la 6 la 8 puncte-amendă, petentului fiindu-i de altfel aplicată sancțiunea avertismentului, contestatorul neformulând apărări sub aspectul acestei contravenții.
În final, instanța mai reține că susținerile contestatorului sub aspectul nelegalei aplicări a măsurii suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile sunt nefondate. Astfel, instanța reține că într-adevăr procesul-verbal atacat nu menționează expres aplicarea acestei sancțiuni, lipsind o căsuță corespunzătoare în acest sens, însă este cert că măsura a fost dispusă de către agentul constatator, petentului fiindu-i înmânat acel înscris „anexa 1” (f. 11) prin care se atestă luarea acestei măsuri. Mai mult, practica judiciară este constantă în a considera că incidența acestei sancțiuni complementare se realizează de drept, în baza legii, fără a face obiect al individualizării sau aprecierii oportunității aplicării sale, fie de către agentul constatator, fie de către instanța de judecată. Astfel, potrivit art. 95 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, “(1) Încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amenda ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2)”, iar conform acestui articol de lege, “(1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. (2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele: a) aplicarea punctelor de penalizare; b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat”.
În cauza de față instanța constată, pe baza probelor de la dosar, caracterul temeinic al procesului-verbal de contravenție atacat și a sancțiunilor concret aplicate contravenientului, respectiv sancțiunea amenzii pentru prima contravenție și cea a avertismentului pentru fapta de a nu avea asupra sa permisul de conducere.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate de agentul constatator, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ care constituie dreptul comun în materia contravențională, se reține că instanța are posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care se constată legalitatea procesului-verbal contestat și existența contravenției în sarcina contestatorului. În acest context, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 810 lei aplicată contravenientului prin procesul-verbal este legală și necesară pentru a i se atrage atenția asupra obligațiilor ce-i revin în materia regimului circulației pe drumurile publice conform OUG 195/2002, al cărei scop este acela de asigurare a desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public.
Opinia instanței are la bază prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, niciunul dintre criteriile prevăzute de acest din urmă articol nefiind de natură a fundamenta aplicarea sancțiunii avertismentului, cu atât mai mult cu cât pentru cealaltă faptă contravențională agentul statului a manifestat îngăduința necesară pentru a-i aplica reclamantului sancțiunea avertismentului.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către contestatorul V. Ș. C. împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 06.10.2014 de către I. C. – Post Poliție . de constatare și sancționare a contravenției atacat fiind legal și temeinic.
Având în vedere dispozițiile articolului 453 C.proc.civ. va respinge cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul V. Ș. C. având CNP_ cu domiciliul în mun. D. . jud. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. cu sediul în C.-N., ., jud. C., împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 06.10.2014 de către I. C. – Post Poliție .>
Respinge cererea contestatorului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la judecătoria G..
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. L. G. C. L. P.
Red./dact./ILG
4.ex/29.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 442/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 450/2015.... → |
|---|
