Cerere necontencioasa. Sentința nr. 1226/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1226/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 17472/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
CAUZE CU MINORI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1226
Ședința publică de la 05 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M. O.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe petent C. L. Ș. și pe curator D. M., având ca obiect cerere necontencioasa ÎNCETARE CURATELĂ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petenta asistată de avocat B. C., curatorul asistat de avocat M. G..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
La interpelarea instanței, petenta personal arată că” are vârsta de 78 de ani, s-a născut la data de 18 iunie 1934, nu a avut cunoștință când a fost instituită curatela, au venit de la asistența socială dar nu a știut despre ce este vorba, nu făcuse cerere pentru pensie.
Apărătorul petentei, arată că, curatela a fost instituită fără consimțământul petentei, și a ales această cale, revine și solicită anularea Dispoziției nr. 82/2011.
Instanța pune în discuție calificarea cererii, ca fiind o cerere de anulare a Dispoziției nr. 82/2011 emisă de Primăria G. .
Apărătorul petentei, este de acord.
Apărătorul curatorului, depune la dosarul cauzei înscrisuri și arată că, curatela nu a fost instituită în mod fraudulos cum se susține, are la bază acte medicale, și nu este de acord ca obiectul cererii să fie anularea dispoziției.
Instanța califică cererea ca fiind o cerere de anulare a Dispoziției nr. 82/2011 emisă de Primăria G. și invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței și acordă cuvântul pe această excepție.
Apărătorul petentei, având cuvântul, este de acord cu excepția invocată de instanță.
Apărătorul curatorului, având cuvântul, arată că sunt aplicabile dispozițiile Legii 554 iar competența revine Tribunalului G..
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ la data de 20.11.2012, reclamanta C. L. Ș. a chemat în judecată pe pârâta D. M., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună încetarea curatelei instituită pentru sine prin Dispoziția nr. 82 din data de 12.01.2011 emisă de Primarul mun. G., în persoana numitei D. M..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că instituirea curatelei s-a făcut fără știrea sa, întemeindu-se pe o eventuală boală psihică pe care ar avea-o reclamanta. Totodată, reclamanta a arătat că întotdeauna, chiar și după instituirea curatelei, și-a ridicat singură drepturile bănești, și-a schimbat de două ori cartea de identitate și a încheiat contracte de furnizare de utilități, fără a fi asistată de cineva, fiind în măsură să își apere singură interesele.
De asemenea, reclamanta a arătat că singura boală de care suferă este o boală specifică bătrâneții – gonartroză bilaterală – și a fost încadrată din acest motiv într-un grad de handicap.
Având în vedere că, în aprecierea sa, curatela a fost instituită în mod fraudulos, reclamanta a solicitat încetarea curatelei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 185 din Codul civil.
În probațiune, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La cerere, reclamanta a anexat următoarele înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: Dispoziția nr. 82 din data de 12.01.2011 emisă de Primarul mun. G., certificat de încadrare în grad de handicap nr. 3078/13.10.2010, adeverință medicală eliberată pe numele reclamantei în data de 22.08.2010, bilet de ieșire din spital al reclamantei eliberat de Spitalul Universitar de Urgență „Elias” la data de 26.04.2004.
La data de 11.12.2012, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, având în vedere că motivele pentru care a fost instituită curatela subzistă.
Totodată, s-a solicitat să se analizeze dacă reclamanta are capacitatea de a promova această acțiune în condițiile în care, raportat la afecțiunile de care suferă, reclamanta nu are discernământul necesar.
În probațiune, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri și eventual expertiză medicală.
La termenul de judecată din data de 22.01.2013, în baza art. 167 din Codul d procedură civilă, instanța a încuviințat, apreciindu-le ca utile, pertinente și concludente, proba cu interogatoriul și proba cu înscrisuri, dispunând în acest sens emiterea unei adrese către Primăria municipiului G. pentru a comunica înscrisurile care au stat la baza emiterii Dispoziției nr. 82 din data de 12.01.2011 emisă de Primarul mun. G..
La următorul termen de judecată din data de 05.02.2013, având în vedere înscrisurile depuse pentru acest termen de judecată, instanța a pus în discuție și a calificat cererea formulată de reclamantă ca fiind o cerere de anulare a Dispoziției nr. 82 din data de 12.01.2011 emisă de Primarul mun. G., motiv pentru care a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G..
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale invocate, instanța reține următoarele:
În primul rând, referitor la faptul că pârâta, prin avocat, a solicitat ca instanța de judecată să analizeze dacă reclamanta are capacitatea de a promova această acțiune în condițiile în care, raportat la afecțiunile de care suferă, reclamanta nu are discernământul necesar, fără a invoca însă și excepția lipsei capacității de exercițiu a reclamantei, instanța constată că, potrivit art. 43 alin. (1) lit. b) din Codul civil, în afara altor cazuri prevăzute de lege, nu are capacitate de exercițiu interzisul judecătoresc, iar potrivit art. 169 alin. (1) din același act normativ interdicția își produce efectele de la data la care hotărârea judecătorească a rămas definitivă. În aceste condiții, având în vedere faptul că reclamanta este o persoană majoră cu privire la care nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească de punere sub interdicție, instanța apreciază că se prezumă că aceasta are capacitate deplină de exercițiu, indiferente de afecțiunile de care ar suferi aceasta. În acest context, având în vedere că pârâta nu a invocat excepția lipsei capacității de exercițiu a reclamantei, nici instanța de judecată nu a invocat, din oficiu această excepție, având în vedere aspectele invocate de pârâtă prin întâmpinarea depusă.
În ceea ce privește calificarea cererii ca fiind anularea actului administrativ reprezentat de Dispoziția nr. 82 din data de 12.01.2011 emisă de Primarul mun. G., instanța reține următoarele:
Cererea de încetare a curatelei, astfel cum reclamanta a calificat inițial cererea, este de competența instanței de tutelă – judecătoria.
Încetarea curatelei se poate dispune, în baza art. 185 din Codul civil, în situația în care au încetat cauzele care au provocat instituirea curatelei, ceea ce înseamnă că la data instituirii curatelei au fost respectate dispozițiile legale în vigoare privind curatela, iar la data cânt se solicită încetarea curatelei nu mai subzistă acele cauze determinante.
În speța dedusă judecății, reclamanta a afirmat, prin avocat, că solicită încetarea curatelei cu scopul ca reclamanta să nu mai aibă numit un curator, precizând că la data instituirii curatelei, aceasta s-a făcut cu nerespectarea prevederilor legale privind curatela - respectiv nu s-a luat consimțământul reclamantei și, de asemenea, reclamanta nu suferea de . nici la data instituirii curatelei și nici în prezent, fiind instituită astfel în mod fraudulos.
La termenul de judecată din data de 05.02.2013, reclamanta, prin avocat, a precizat că scopul cererii este acela ca reclamanta să nu mai aibă numit un curator. Având în vedere contradicțiile din cererea de chemare în judecată, pe de o parte reclamanta invocând încetarea curatelei, iar pe de altă parte, prin motivele invocate precizând că nu s-au respectat prevederile legale privind curatela, instanța, în baza art. 129 alin. (4) din Codul de procedură civilă, a pus în discuția părților calificarea cererii ca fiind o cerere de anulare a Dispoziției nr. 82 din data de 12.01.2011 emisă de Primarul mun. G..
Instanța reține că aceasta este calificarea corectă a cererii față de motivele invocate de reclamantă și nu în funcție de modul în care aceasta a înțeles să intituleze cererea de chemare în judecată.
Totodată, instanța reține că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, atunci când se solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică, cum este cazul de față, competența aparține instanțelor de contencios administrativ.
Astfel, potrivit art. 10 teza I rap. la art. 30 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale sau județene se soluționează în fond de tribunale.
În acest context, Dispoziția nr. 82 din data de 12.01.2011 fiind emisă de Primarul mun. G., competența de soluționare a cererii de anulare a acestui act administrativ aparține Tribunalului G..
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța va admite excepția de necompetență materială și va declina, în baza art. 158 din Codul de procedură civilă, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G..
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C. L. Ș., domiciliată în G., Mareșal Foch, ., jud. G., în contradictoriu cu pârâta D. M., domiciliată în G., . C, jud. G., în favoarea Tribunalului G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2013.
Președinte,
Grefier,
Tehnored. jud. OMM
2 exemplare/11.02.2013.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 164/2013. Judecătoria GIURGIU | Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 7840/2013.... → |
|---|
