Plângere contravenţională. Sentința nr. 1942/2013. Judecătoria GIURGIU
Comentarii |
|
Sentința nr. 1942/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 14329/236/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1942
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. M.
GREFIER: M. N.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe petent C. C. LA AV. și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravențională CP_.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru petent - avocat R. Ghiberdicu substituind pe avocat O. Ș., părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că pentru acest termen de judecată procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită și, în data de 13.02.2013 intimata a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, adresa nr. 7363/04.02.2013 la care a anexat, în copie, adresa nr. 6535/04.02.2013, după care:
Apărătorul petentei face dovada calității procesuale potrivit art. 68 alin.1 Cod procedură civilă, cu delegație de substituire, pe care o depune la dosar și, având cuvântul, menționează că a luat cunoștință de adresa emisă de către intimată atașată la fila 44 în dosar, iar în opinia sa, relațiile comunicate nu sunt relevante pentru soluționarea cauzei, drept pentru care solicită instanței efectuarea expertizei auto pentru a se stabili exact viteza cu care a circulat petenta la momentul săvârșirii faptei contravenționale.
Instanța respinge cererea apărătorului petentei cu privire la efectuarea expertizei auto apreciind ca nefiind utilă soluționării cauzei.
La interpelarea instanței, apărătorul petentei arată că nu mai are alte probe de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Nemaifiind cereri de exprimat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocatul petentei depune la dosar practica jurisprudenței CEDO „Cauza A. împotriva României” și, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită anularea procesului verbal contestat . nr._/03.09.2012, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii din categoria 4, în categoria 3 sancțiuni sau înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În continuare acesta arată, în esență, că procesul verbal contestat este nelegal și netemeinic, motivând în acest sens că la momentul întocmirii procesului verbal, la rubrica „locul săvârșirii faptei” este precizat „DN5 loc. Călugăreni”, fără a fi indicat concret locul săvârșirii faptei contravenționale.
De asemenea, aduce în atenția instanței sub același aspect, obligativitatea agentului constatator de a întocmi un proces verbal cu toate elementele constitutive. În acest context, susține că nu există date precise asupra localității în sensul că nu se poate delimita locul săvârșirii faptei. Mai arată că, petenta a fost oprită de un echipaj de poliție la ieșirea din localitatea Călugăreni, deși i s-a comunicat că a fost depistată cu aparatul radar, circulând neregulamentar, în cadrul localității. Pentru toate aceste motive, consideră că se impune sancțiunea nulității virtuale.
În susținerea apărării sale invocă O.U.G. nr. 195/2002(R) privind circulația pe drumurile publice conform căreia cu ocazia utilizării aparatului radar prin intermediul căruia se constată fapta contravențională, agentul de poliție are obligația de a întocmi, în anexă, un proces verbal tip 1D, model care conține mențiuni referitoare la mijlocul tehnic cu care a fost constatată fapta, elemente pe care agentul trebuia să le indice. În opinia sa, toate aceste informații sunt utile pentru concordarea cu realitatea.
În privința celor comunicate de intimat prin întâmpinare referitoare al autospeciala cu nr. de înmatriculare_ pe care se afla montat aparatul radar, face precizarea că nu se poate verifica acest aspect invocând totodată, principiul „in dubio pro reo” considerând că datele prezentate de intimat nu sunt utile soluționării cauzei.
Deopotrivă, apărătorul petentei contestă planșa foto aflată la fila 24 în dosar, argumentând că imaginea este reproșabilă, neconcludentă, iar nr. de înmatriculare al autoturismului nu poate fi verificat cu cel înscris în procesul verbal. Astfel, aparența nu poate duce la o concluzie exactă și instanța nu poate lua în considerare o prezumție relativă.
O altă inconsecvență a procesului verbal pe care o prezintă este cea cu privire la faptul că măsura sancționării a fost luată de un operator neautorizat, în sensul că agentul Bibiță D. are autorizație să desfășoare activități cu echipament radar și, în speță, cel care a aplicat sancțiunea a fost agentul S. S.. Cu privire la acest aspect, invocă decizia CEDO conform căreia, prezumția de legalitate în materia plângerilor contravenționale este relativă, având un caracter irefragabil.
Un alt argument este acela al lipsei de diligență a agentului de poliție, precizând că, în condițiile în care agentul constatator nu și-a îndeplinit activitatea în mod temeinic, legal, probarea este imposibil de realizat.
Concluzionând, învederează instanței că procesul verbal . nr._/03.09.2012, are foarte multe deficiențe, iar pentru toate aceste motive solicită admiterea plângerii contravenționale.
Instanța retine cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecatoriei G.,la data de 17.09.2012, sub nr._, petenta C. C. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/03.09.2012,ca fiind netemeinic si nelegal,iar in subsidiar inlocuirea amenzii cu sanctiunea avertismentului.
In motivare,petenta a sustinut ca in procesul verbal nu susnt suficienete mentiuni care sa ajute la identificarea locului svarsirii faptei ,respectiv la limita de viteza reglementata pentru sectiunea de drum respectiva,ca nu este identificata . numarul aparatului radar,ca agentul constatator nu a dovedit autorizatia necesara pentru folosirea cinemomentrului,ca nu s-a tinut cont de gradul de eroare a aparatului.
Petenta mai arata ca nu intelege sa recunoasca fapta,fiind retinuta abuziv de catre agentul constatator.
In continuare,petenta considera ca probei apartine agentului constatator conform jurisprudentei CEDO si a Curtii Constitutionale.
In susbisdiar,petenta solicita inlocuirea amenzii cu sanctiunea avertismentului,avand in vedere gradul redus de gravitate a faptei.sau inlocuirea cu o sanctiune din categoria III de sanctiuni si anularea masurii complementare a retinerii permisului de conducere.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 rap. la art. 112 C proc civ.
Petenta a solicitat proba cu inscrisuri si orice alte prob necesare solutionarii cauzei,totodata solicitand ca intimata sa depuna la dosar probe foto/video,certificat de omologare a aparatului radar,buletin de verificare metrologica si atestat al operatorului radar.
La plangere au fost atasate in copie, actul sanctionator ,dovada,si actul de identitate.
La data de 15.10.2012, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata, procesul verbal de contravenție fiind temeinic și legal întocmit.
La dosar, intimata a depus planșa foto cuprinzând o fotografie ale înregistrării efectuate de aparatul radar, atestatul operatorului radar și buletinul de verificare metrologică si raportul de retinere intocmit de agentul constatator.
Instanta a incuviintat pentru amebele parti proba cu iscrisurile de la dosar,si a respins proba cu expertiza tehnica ,aceasta nefiind utila cauzei,intrucat intimata a depus la dosar buletinul de verificare metrologica a acinemomentrului.De asemenea a fost respinsa si porba cu martori pentru dovedirea regimurilor de viteza pe DN 5 ,deoarece in cauza a fost emisa catre CNADNR,care,fiind administratorul drumului,este in masura sa comunice regimurile de viteza.
Analizând actele dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal contravenției CP nr._ ,încheiat la data de 03.09.2012, petenta a fost sancționata cu amenda în sumă de 630 lei, fiindu-i reținut permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce, agentul constatator reținând în sarcina sa că la data de 03.09.2012, orele 16:19, pe DN 5,km în Călugăreni,jud. G., petenta a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 107 km/h în localitate fiind înregistrata de aparatul radar montat pe auto_ . În sarcina petentei s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 al1 din HG 1391/2006 și art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.
Instanta va respinge motivele de nulitate invocate de petenta deoarece acestea sunt vadit nefondate,locul savarsirii faptei a fost indicat in procesul verbal,aparatul radar identificat(montat pe auto cu nr._ ),limita de viteza in localitatea Calugareni a fost comunicata de catre CNADNR SA,intimata a depus la dosar atestatul de operator radar al agentului,iar in legatura cu marja de eroare,instanta retine ca petenta a fost inregistrata cu viteza de 107 km/h si nu se pune problema de vreo eroare a apartului radar.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Din planșa fotografică cu înregistrarea radar depusă de intimată la dosar, rezultă că petenta a circulat cu viteza de 107 km/h, astfel că susținerile petentei privind netemeinicia procesului-verbal sunt neîntemeiate. Instanța constată ca planșa foto prezentată de intimată conține suficiente elemente pentru identificarea autovehiculului.
De asemenea, potrivit buletinului de verificare metrologică nr._ din data de 21.08.2012, pentru aparatul radar montat pe autoturismul Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare_ a fost efectuată verificarea metrologică cu durată de valabilitate de 1 an, în conformitate cu Norma de metrologie legală 021-05 NML.
Pe de altă parte, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii hotărăște și asupra sancțiunii. Instanța reține că petenta,conducand autoturismul cu nr. de inmatriculare_, avea obligația, conform legii, de a respecta viteza maxima admisa in localitate,si in consecinta nu se impune inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul, sancțiunea aplicată nefiind disproporționată și aspră.
Pentru aceste considerente, instanța reține că prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție nu a fost răsturnată în fața instanței de către petenta, iar în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 118 din OUG nr. 195/2002, instanța va respinge plângerea formulată de petentei C. C.,ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravenționala introdusă de petenta C. C. cu domiciliul în mun. București, ale. Băiuț nr.9, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 20 Februarie 2013.
Președinte, Grefier,
D. M. M. N.
Tehnored. Jud. D.M./Nr. ex.4 / 2013
← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
---|