Plângere contravenţională. Sentința nr. 3942/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3942/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 8180/236/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3942
Ședința publică de la 22 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – I. S. V.
GREFIER - B. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent . SRL și pe intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CESTRIN, având ca obiect plângere contravetionala R12_ La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. S. pentru petentă, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pentru acest termen de judecată procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Apărătorul petentei depune la dosarul cauzei copia plicului pentru a face dovada că a formulat plângerea în termen legal, precizând că originalul plicul se fală în dosarul nr._, ce a fost soluționat. Învederează că petenta a primit 19 procese verbale, comunicate toate în aceeași zi, iar în plicul înaintat instanței au fost 19 plângeri, ce au fost repartizate mai multor complete.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției tardivității formulării plângerii, invocată de instanță din oficiu.
Apărătorul petentei solicită respingerea excepției pentru motivele arătate, plângerea a fost formulată în termen legal.
Instanța, deliberând asupra excepției tardivității formulării plângerii, invocată de instanță din oficiu, luând concluziile petentei, prin apărător, în sensul că plângerile împotriva proceselor verbale atacat au fost depuse la poștă la data de 09.05.2012, respinge excepția tardivității formulării plângerii, invocată de instanță din oficiu, reținând că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal.
Instanța acordă cuvântul în dezbaterea probatoriului.
Apărătorul petentei, având cuvântul, solicită proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Instanța, deliberând asupra probelor solicitate, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, excepții de ridicat, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul petentei, având cuvântul, solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal, să se aibă în vedere că este vorba despre o contravenție continuată, petenta a achitat un proces verbal..
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petenta S.C. ER&VE F. S.R.L. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 10.04.2012, întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-CESTRIN, solicitând anularea acestuia pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, petenta arată, în esență, că procesul verbal este lovit de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii agentului constatator.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr.2/2001 și O.G. nr.15/2002.
Cererea este legal scutită de plata taxelor de timbru potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. 2/2001 coroborat cu art. 15 lit. i) din Legea 146/1997 și art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995.
Părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat la termenul de judecată fixat.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat atât pentru petent, cât și pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Au fost depuse la dosar de către petentă copie proces verbal contravenție atacat, dovada comunicare, procese verbale de contravenție încheiate de intimată pentru fapte similare, iar de către intimată certificat calificat semnătură electronică, autorizație de control a agentului constatator, imagine foto detaliu folosită în vederea recunoașterii automate a numerelor de înmatriculare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 10.04.2012, întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-CESTRIN, petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin 1 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare.
S-a reținut că, la data de 18.11.2011, ora 19.48, pe DN5, km 28+120m, Călugăreni, jud. G., vehiculul categoria B, cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru contravenția săvârșită s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii contravenționale de 750 lei, fiind obligată și la contravaloarea tarifului de despăgubire, în valoare de 96 euro, conform art. 8 alin.3 din același act normativ.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat în lipsa petentei și a unui martor, contravenția fiiind constatată cu ajutorul mjloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei-SIEGMCR.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația să verifice procesul-verbal atât sub aspectul legalitǎții, cât și al temeiniciei întocmirii sale.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.
Referitor la motivul invocat de petentă privind lipsa semnăturii agentului constatator, instanța constată că procesul-verbal atacat conține mențiunea expresă că documentul a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către M. Hriscu.
Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitatea unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund întrutotul stării de fapt și de drept reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.
Întrucât art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, se reține că procesul-verbal de contravenție este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta, dobândește potrivit legii valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.
Reținând natura de act administrativ de drept public a procesului-verbal de contravenție, rezultă că incidența în privința procesului-verbal de contravenție a normelor privind semnătura electronică nu îi răpesc acestuia calitatea de act autentic, emis de un funcționar public competent și cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.
Respectarea prevederilor legale enunțate în materia semnăturii electronice, respectiv art. 6 și art. 7 Legea nr. 455/2001, incidente în prezenta cauză, rezultă din probatoriul administrat, constând pe de-o parte în dovada calității de agent constatator a celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție atacat, numitul M. Hriscu îndeplinind funcția de agent constatator, în cadrul CNADNR SA, pentru sancționarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute de OG 15/2002, astfel cum rezultă din copia autorizației de control valabilă la data constatării faptei contravenționale. De asemenea, conform certificatului calificat emis de CERTSIGN și având ca titular pe M. Hriscu agent constatator, instanța constată a fi respectate exigențele cuprinse în Legea nr. 455/2001, procesul-verbal de contravenție atacat reprezentând un înscris în formă electronică căruia i s-a încorporat sau atașat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Faptul că procesul verbal de contravenție a fost ulterior imprimat pe hârtie și comunicat contravenientului nu este de natură să conducă la o altă concluzie, operațiunea fiind efectuată pentru a îndeplini exigențele legate de comunicarea acestuia, potrivit dispozițiilor art. 27 din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul – verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept pană la proba contrară.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal si procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului ( cauza Engel c. Olandei, Lutz. C Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Modovei, N. c. României, A. c. României), petentei îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală instituite de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, însă printre acestea nu se găsește și obligația statului de a aplica sancțiuni contravenționale prin intermediul instanței, ci numai de a asigura accesul persoanei sancționate la un tribunal independent și imparțial care să se pronunțe în condițiile unui proces echitabil asupra „acuzației” ( a se vedea cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura in care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
De asemenea, in Decizia nr. 315 din_ referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) si (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, in motivarea excepției,, Curtea Constituțională retine că Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede suficiente garanții care sa împiedice încheierea abuziva a procesului-verbal fără participarea contravenientului, iar prin Decizia nr. 520 din 8 mai 2008, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2008, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15-19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 ca neîntemeiata, reținând, in esența, ca, instanța competenta sa soluționeze plângerea îndreptata împotriva procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției este obligata sa urmeze anumite reguli procedurale, in virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirma ceva in instanța, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție".
Analizând actele existente la dosar, instanța constată că procesul verbal atacat este netemeinic, din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin 1 din O.G. nr. 15/2002, în forma inițială, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Cu toate acestea se va reține că, la data de 23 iulie 2012 a fost adoptată legea nr.144/2012 publicată în M. Of. nr. 509/24.07.2012, prin care s-a modificat O.G. nr.15/2012.
Conform actualei reglementări, art. 8 alin 1 are următorul conținut: „ fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.”
Comparând conținutul inițial al dispozițiilor legale menționate mai sus cu cel actual, rezultă că legea actuală este mai favorabilă.
Instanța apreciază că, fiind vorba de o lege contravențională mai favorabilă, aceasta favorizează subiectul de drept sancționat și se bucură de principiul retroactivității, în baza art.15 din Constituție.
Astfel, potrivit articolul 15 alin.2 Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Așadar, prin voința legiuitorului, această contravenție este una continuă, iar data săvârșirii ei este data încheierii procesului verbal de contravenție, astfel cum rezultă din art. 13 din O.G. nr.2/2001.
Contravenția continuă constă într-o succesiune de fapte contravenționale, și durează până la îndeplinirea obligației prevăzute de lege sau până la constatarea contravenției.
În speță, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, contravenția prev. de art. 8 alin 1 din O.G. nr. 15/2002 a fost constatată la data de 10.04.2012, ora 08.00( prin încheierea procesului verbal . 12 nr._/10.04.2012) motiv pentru care agentul constatator nu mai putea proceda la întocmirea ulterioară a unui proces verbal de contravenție pentru a sancționa o faptă contravențională săvârșită anterior constatării contravenției continue.
Procedând în acest fel, ar însemna ca pentru una și aceeași contravenție să se aplice mai multe sancțiuni contravenționale, contrar dispozițiilor art. 5 alin.7 din O.G. nr.2/2001.
Instanța reține că, potrivit art. 5 alin.7 din O.G. nr.2/2001, pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare.
În consecință, în raport de considerentele de mai sus și având în vedere că prin întocmirea primului proces verbal . nr._/10.04.2012 de constatare a contravenției continue agentul constatator a sancționat întreaga conduită culpabilă a contravenientului de până la acel moment, instanța urmează să admită plângerea și să anuleze procesul verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petenta S.C. ER&VE F. S.R.L., cu sediul social în ., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sect. 6.
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii . nr._ din data de 10.04.2012.
Exonerează contestatoarea de la plata sancțiunii amenzii contravenționale și a tarifului de despăgubire.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Dact. jud.I.S.V.
4 ex/2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6508/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2013.... → |
|---|
