Plângere contravenţională. Sentința nr. 7292/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7292/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 958/236/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7292/2013
Ședința publică din data de 23.10.2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: S. A.
GREFIER: C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul O. D. în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravențională – proces verbal . nr._/20.01.2013.
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16.10.2013, care face corp comun cu prezenta hotărâre, și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 24 ianuarie 2013, sub numărul de înregistrare_, petentul O. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEANĂ G., anularea procesului verbal . nr._/20.01.2013 și exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar,înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a susținut că procesul-verbal este nelegal, deoarece nu s-a realizat descrierea faptei contravenționale („lipsește și este ambiguă”), nefiind arătate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. De asemenea, petentul a precizat că ar fi fost suficient și un avertisment, față de pericolul social redus al faptei, „scopul sancțiunii este acela de a preveni și nu de a sancționa.”.
În drept, petentul a invocat prevederile Ordonanței Guvernului nr.2/2001, ale art.105 alin.2 Cod proc.civ.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și a celei testimoniale, fiind propuși spre audiere martorii P. G. V. și O. D.. La dosarul cauzei petentul a depus, în copie, procesul verbal contestat (f.7).
Plângerea contravențională nu presupunea la momentul formulării sale achitarea vreunei taxe de timbru.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, în termen legal.
La termenul de judecată din data de 13 martie 2013, au fost încuviințate proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii P. G. V. și O. D.-D..
Analizând probatoriul administrat în prezenta cauză, instanța constată următoarele:
I.Situația de fapt
Petentul O. D. circula la data de 20 ianuarie 2013, în jurul orelor 10.30, în autoturismul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare_, împreună cu soția sa, martora O. D.-D. și martorul P. G. V., din direcția Călugăreni către București.
După ce a trecut de sensul giratoriu din localitatea Călugăreni, petentul a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere.
I-a fost încheiat procesul verbal . nr._/20.01.2013, reținându-se că nu a purtat centură de siguranță, nu a avut aprinse luminile de întâlnire și nu a putut prezenta permisul de conducere.
II.În drept
În temeiul art.147 pct.1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1391/2006 „Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 1. să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare;”, iar potrivit art.35 alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002: „Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.”.
Potrivit art.101 alin.(1) pct.18 din aceeași ordonanță de urgență a Guvernului: „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 18. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).”
Conform art.36 alin.(1) din actul normativ susmenționat, „Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.”.
Art.44 alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 dispune: „În circulația pe autostrăzi, pe drumurile expres și pe cele naționale europene (E) conducătorii de autovehicule sunt obligați să folosească și în timpul zilei luminile de întâlnire.”
Art.99 alin.(2) din același act normativ prevede: „Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a)”, iar potrivit art.108 alin.(1) lit.a) pct.3 și 7 „Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:...3. nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță;...7. nerespectarea obligației de a folosi luminile de întâlnire și pe timpul zilei, pe autostrăzi, drumuri expres și pe drumuri naționale europene (E);”.
Conform art.98 alin.(4) lit.a) și c) din actul normativ susmenționat: „Clasele de sancțiuni sunt următoarele: clasa I – 2 sau 3 puncte amendă; clasa a III-a – de la 6 la 8 puncte-amendă;”
Potrivit art.10 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: „Dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție.”, iar potrivit alin.(2) al aceluiași articol „Când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanță pentru prestarea unei activități în folosul comunității.”.
Art.16 alin.(1) din aceeași ordonanță a Guvernului dispune „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.”
Potrivit art.17 din același act normativ: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
Art.21.alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 prevede: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”.
În temeiul art.34 din actul normativ susmenționat: „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”.
III.Opinia instanței
1.Cu privire la legalitatea procesului-verbal
a)În primul rând instanța observă că petentul a criticat respectivul proces-verbal, invocând insuficienta descrierea a presupuselor fapte reținute în sarcina sa, în condițiile în care nu au fost precizate împrejurările de natură a servi la aprecierea gravității faptelor.
Cu privire la aceste aspecte, instanța arată că, situația nedescrierii faptei reținute în procesul-verbal contestat nu atrage, de plano, nulitatea procesului-verbal, ci aceasta se va aprecia, în funcție de criteriul producerii unei vătămări contravenientului, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal respectiv.
Astfel, instanța observă că petentul însuși nu a menționat în concret acele împrejurări omise de agentul constatator a fi inserate în procesul-verbal, care ar fi putut să conducă la o altă individualizare a presupuselor fapte. Așadar, în lipsa unor precizări suplimentare, nu se poate stabili în ce ar consta vătămarea produsă petentului, prin pretinsa nedescriere a împrejurărilor de natură a servi la aprecierea gravității faptelor.
În acest sens, criticile formulate de petent apar ca fiind simple susțineri, nedovedite prin niciun mijloc de probă.
Cu această ocazie, instanța se va referi la regulile în materie de probațiune în domeniul contravențional, garanțiile oferite de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) în materie contravențională, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene A Drepturilor Omului (CEDO), după cum urmează:
În jurisprudența CEDO, s-a stabilit că în domeniul contravențional, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă o „acuzație în materie penală”, sintagmă care comportă un înțeles autonom în viziunea CEDO.
Fiind în discuție o acuzație în materie penală, se declanșează o garanție specifică, instituită de art.6 paragraf 2 din Convenție, respectiv prezumția de nevinovăție, care, din perspectiva CEDO, nu privește doar procesul penal în sens strict, având o aplicație mai largă, declanșându-se ori de câte ori fapta imputată unei persoane are conotație penală; în acest sens, în jurisprudența CEDO s-a decis că prezumția de nevinovăție este aplicabilă în cadrul procedurii contravenționale.
Respectarea prezumției de nevinovăție presupune, în esență două aspecte: pe de o parte aducerea la cunoștința celui căruia i se impută respectiva faptă a acuzației, iar pe de altă parte, presupune că sarcina probei revine celui ce formulează acuzația.
De asemenea, viziunea CEDO asupra modului în care funcționează prezumțiile (inclusiv prezumția de nevinovăție), este în sensul că prezumțiile bazate pe fapte/legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței). Astfel, din perspectiva CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele reproșate, nu reprezintă un drept absolut.
Pe de altă parte, forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său, atunci când administrează și apreciază probele (cauza Bosoni contra Franței).
Instanța arată că în sistemul de drept românesc actual, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă un act autentic. În lumina jurisprudenței CEDO stabilită prin cauza A. contra României, s-a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este încălcată, cât timp forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției ca înscris autentic nu este indestructibilă, astfel permițându-se persoanei sancționate să răstoarne prin probe prezumția de legalitate și temeinicie atribuită prin lege oricărui act autentic.
Cu alte cuvinte, respectând cerințele unei proceduri echitabile, persoana sancționată are dreptul se utilizeze în cadrul unei proceduri judiciare orice mijloace de probă și să invoce orice argumente de fapt și de drept pentru dovedirea împrejurărilor că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde cu modul de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței este să respecte limita proporționalității între scopul urmărit de autorități (să nu rămână nesancționate faptele antisociale) și respectarea dreptului la apărare a persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra României).
Astfel, în aprecierea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat, instanța nu va da prevalență procesului-verbal ipso fapto, considerând că acesta are o forță probantă superioară, ci va acorda petentului ocazia să demonstreze prin probe convingătoare nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal atacat, cu consecința anulării acestuia.
Însă, instanța atrage atenția că aceasta nu presupune o atitudine complet pasivă a petentului, doar intimatul (instituția din care face parte agentul constatator) trebuind să dovedească veridicitatea celor consemnate în procesul-verbal, ci procesul-verbal își păstrează prezumția de autenticitate și veridicitate a celor consemnate, cu mențiunea că această prezumție este relativă, petentul, prin probe contrare (și nu doar prin simple susțineri), putând să răstoarne această prezumție instituită de lege.
Pe cale de consecință, în lipsa precizărilor suplimentare că faptele pretinse de petent sunt reale, în sensul că într-adevăr agentul constatator ar fi omis să consemneze în procesul-verbal acele împrejurări de natură să conducă la aprecierea gravității faptelor nu se poate stabili dacă există o vătămare adusă petentului și care este aceasta, argument pentru care instanța nu va putea anula procesul-verbal contestat pentru aceste motive.
b)În altă ordine de idei, analizând procesul-verbal din oficiu sub aspectul legalității sale, în temeiul art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, instanța constată că petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale, pentru trei presupuse fapte contravenționale, fiind sancționat cu 4 puncte amendă, în cuantum de 280 lei.
Art.10 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 (suscitat), instituie două reguli: pe de o parte că pentru fiecare categorie de sancțiuni se va aplica sistemul cumulării limitate, sancțiunile aplicate neputând să depășească dublul maximului amenzii pentru contravenția cea mai gravă, iar pe de altă parte, că pentru mai multe contravenții săvârșite de acceași persoană, sancțiunea se va aplica pentru fiecare contravenție în parte.
Referitor la modalitatea care va fi utilizată pentru aprecierea gravității contravenției, respectiv in abstracto sau in concreto, instanța arată că, în prezenta cauză va aprecia gravitatea faptelor contravenționale imputate petentului, in concreto, luând în considerare că pentru una dintre fapte este prevăzută aplicarea unei sancțiuni din clasa a III-a, iar pentru celelalte două legea prevede aplicarea unei sancțiuni din clasa I de sancțiuni. Instanța observă că art.98 din Ordonanța de urgență a Guvernului stabilește sancționarea între 2 și 3 puncte-amendă pentru faptele care sunt încadrate a fi sancționate potrivit clasei I, și cu sancțiuni între 6 și 8 puncte-amendă, pentru faptele care fac parte din clasa a III-a de sancțiuni, iar prin procesul-verbal petentului i se aplică 4 puncte amendă. Instanța notează că în condițiile în care agentul constatator a reținut săvârșirea a trei fapte, două sancționate cu minimul 2 puncte amendă și una cu minimul 6 puncte amendă, se poate concluziona în urma unui calcul matematic, că una dintre fapte a rămas nesancționată.
Instanța menționează că, lipsa individualizării fiecăreia dintre sancțiunile aplicate, în ipoteza pluralității de contravenții constatate prin același proces-verbal, nu este prevăzută expres de art.16 și 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 (suscitate), ca reprezentând un motiv de anulare a procesului-verbal. Cu toate acestea, art.16 și 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 nu instituie motive limitative, ci instanța, pe cale de interpretare, poate stabili că actul administrativ de constatare a contravenției este viciat, sens în care se impun măsuri, deoarece, în caz contrar, drepturile contravenientului ar fi grav încălcate.
Astfel, aplicarea în mod direct de către agentul constatator a unei sancțiuni contravenționale cumulate, fără arătarea amenzilor stabilite pentru fiecare contravenție în parte, este nelegală, deoarece nu se poate verifica dacă individualizarea sancțiunilor aplicate a fost corect efectuată pentru fiecare contravenție în parte, cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art.21 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 (suscitat). De asemenea, procedând în acest fel, nu se poate ști care este sancțiunea stabilită pentru una dintre contravenții, în cazul, în care, de exemplu, pentru una dintre fapte se constată vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, care impune anularea procesului verbal doar în parte, în ceea ce privește contravenția viciată. Mai mult, instanța arată că, în condițiile în care una dintre faptele reținute prin procesul-verbal a rămas nesancționată, nu se pot stabili împrejurările care au determinat agentul constatator să considere că nu se impune sancționarea petentului pentru acea faptă reținută a fi fost totuși comisă de respectivul contravenient.
Instanța precizează că, pentru motivele sus-arătate, nu se mai impune analiza argumentelor petentului legate de temeinicia procesului-verbal contestat, situația de fapt reținută de instanță, prin prezenta hotărâre, referindu-se așa cum se poate observa, doar la aspectele necontestate de petent, care se coroborează cu cele consemnate în procesul-verbal și cu declarațiile martorilor P. G. V. și O. D.-D..
În aceste condiții, considerând că prin încheierea procesului-verbal în acest mod, petentului i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată, decât prin anularea actului respectiv, instanța urmează să admită plângerea contravențională și să dispună anularea procesului-verbal . nr._/20.01.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul O. D., cu domiciliul în mun.București, ., sector 4, CNP_, în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN G., cu sediul în mun. G., ., jud. G., CUI/C._.
Anulează procesul-verbal . nr._/20.01.2013.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. A. C. L.
Tehno/red.jud.S.A/5ex.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 4574/2013. Judecătoria GIURGIU | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
