Plângere contravenţională. Sentința nr. 7611/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7611/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 18644/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
GENERALE
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7611/2013
Ședința publică de la 06 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petenta . în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect plângere contravențională – proces verbal . nr._/10.10.2011.
La apelul nominal făcut in ședința publică se constată lipsa părților.
În baza art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, la sfarșitul ședinței de judecată.
La apelul nominal făcut la a doua strigare se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită și s-a solicitat de către intimată judecarea cauzei și in lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Se constată că petenta nu și-a îndeplinit obligația pusă în sarcina sa la termenul de judecată anterior, respectiv de a face dovada calității de reprezentant legal al societății, necesară pentru promovarea unei acțiuni în justiție, fiind citată cu această mențiune sub sancțiunea anulării cererii, împrejurare față de care instanța, din oficiu, în baza art. 161 C., invocă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 17 decembrie 2012, sub numărul_, petenta S.C. R. C. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA C.N.A.D.N.R CESTRIN S.A., anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.10.2011 și restituirea amenzii achitate, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În fapt, petenta a arătat că a fost sancționată prin procesul-verbal susmenționat, reținându-se că la data de 12.04.2011 autoturismul cu numărul de înmatriculare_, care îi aparținea, ar fi circulat pe DN5, pe raza localității Călugăreni, fără a deține rovinietă. Cu privire la aceste aspecte, petenta a invocat ca motive de nulitate a procesului-verbal, următoarele: lipsa semnăturii olografe a agentului constatator; tariful de despăgubire pretins reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni; „contravenția nr.1 este aceeași cu contravenția nr.2”, astfel că petenta a fost sancționată de două ori pentru aceeași faptă contravențională.
În drept, cererea petentei a fost întemeiată pe dispozițiile art.5 alin.(2) și art.20 alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, ale art.8 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002, ale Ordinului nr.769/2010 și ale Legii nr.424/2002.
În susținerea pretențiilor sale, petenta a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și martori și a depus, în copie, următoarele înscrisuri: procesul-verbal contestat (f.7).
La momentul formulării acțiunii, plângerile contravenționale erau scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
Intimata nu a formulat întâmpinare, dar prin adresa nr._/ex/22.03.2013 (f.11), a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele: certificat calificat și autorizație de control (f.12); planșă fotografică (f.13).
La data de 27 martie 2013, intimata a invocat excepția tardivității plângerii contravenționale și a depus, în copie, proces-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției (f.15).
La termenul de judecată din data de 15 mai 2013, instanța a încuviințat proba cu martorul A. I., în vederea discutării excepției de tardivitate a plângerii contravenționale.
La termenul de judecată din data de 11 septembrie 2013, instanța a respins excepția tardivității plângerii contravenționale și a constatat că aceasta este introdusă în termen legal. De asemenea, a pus în vedere petentei să facă dovada calității de reprezentant legal a petentei și de reprezentant convențional pentru avocatul care a semnat cererea de chemare în judecată.
La termenul de judecată din data de 06 noiembrie 2013, având în vedere faptul că petenta nu și-a îndeplinit obligația impusă în sarcina sa, instanța a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității de reprezentant al societății-petente.
Analizând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.(1) C., excepția lipsei calității de reprezentant, se constată următoarele:
I.Situația de fapt
Petenta S.C. R. C. S.R.L. a sesizat instanța de judecată cu o plângere contravențională, împotriva unui proces-verbal de contravenție încheiat pe numele său de intimata C.N.A.D.N.R.
Plângerea a fost formulată de petentă, fiind semnată și ștampilată de doamna Fatol G. A.-E., avocat stagiar.
La dosarul cauzei nu a fost depusă împuternicire avocațială.
Petenta, legal citată cu mențiunea de face dovada calității de reprezentant legal și, de asemenea, de reprezentant convențional pentru semnatarului cererii de chemare în judecată, nu a îndeplinit aceste obligații, motiv pentru care instanța a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al societății-petente.
II.În drept
Cu titlu preliminar, sub aspectul normelor de procedură aplicabile în prezenta speță, având în vedere faptul că pe parcursul judecării prezentei cauze a intrat în vigoare Noul Cod de Procedură Civilă (15 februarie 2013), iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la instanța de judecată la data de 17 decembrie 2012, instanța va face aplicarea legii în timp. În acest sens, vor fi avute în vedere dispozițiile art.25 alin.(1) din Noul Cod de procedură Civilă, potrivit cărora „Procesele în curs de judecată și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.”. Așadar, instanța apreciază că în prezenta speță, sunt aplicabile prevederile Codului de Procedură Civilă de la 1865.
În condițiile art.161 din codul de procedură civilă de la 1865, „...când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, instanța poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri”, iar potrivit alin.(2) al aceluiași articol „Dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea.”
Potrivit art.45 alin.(1) din Legea societăților comerciale, nr.31/1991 (varianta în vigoare la momentul formulării cererii de chemare în judecată): „Reprezentanții societății sunt obligați să depună la oficiul registrului comerțului semnăturile lor, la data depunerii cererii de înregistrare, dacă au fost numiți prin actul constitutiv, iar cei aleși în timpul funcționării societății, în termen de 15 zile de la alegere.”.
În temeiul art.72 din același act normativ „Obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege.”
Conform art.75 din legea susmenționată: „Dreptul de a reprezenta societatea aparține fiecărui administrator, afară de stipulație contrară în actul constitutiv.”
Art.197 alin.(3) din aceeași lege prevede: „Dispozițiile art. 75, 76, 77 alin. (1) și 79 se aplică și societăților cu răspundere limitată.”
Opinia instanței
În primul rând instanța reține că persoana juridică, formă de organizare care constituie o ficțiune juridică, va acționa atât pentru încheierea de acte materiale cât și pentru încheierea de acte juridice, prin intermediul unor persoane fizice (sau juridice) cărora li se conferă dreptul de a reprezenta societatea.
În al doilea rând, instanța precizează că fundamentul reprezentării persoanei juridice este contractul de mandat, în baza căruia se stabilește obiectul acestuia (ce anume se poate face în numele mandantului) și limitele acestuia (întinderea mandatului, dacă este dat pentru toate sau doar pentru anumite operațiuni sau acte).
Societatea cu răspundere limitată este persoană juridică, iar administrarea sa (actele materiale și juridice care emană de la aceasta) este încredințată unor persoane, desemnate prin lege să realizeze interesele societății respective.
De asemenea, instanța arată că, în toate cazurile, introducerea cererii de chemare în judecată de către persoana juridică se face în temeiul dreptului de reprezentare. Așadar, în situația în care persoana juridică-comerciant decide să sesizeze instanța de judecată, aceasta se va realiza prin intermediul persoanei mandatate în acest sens.
Astfel cum prevede Legea nr.31/1991, dreptul de reprezentare al societății cu răspundere limitată aparține administratorului. Altfel spus, societatea cu răspundere limitată este reprezentată legal, în fața instanței de judecată, de administratorul acesteia, singura persoană abilitată să angajeze în mod valabil respectiva persoană juridică în raporturile cu justiția
În speță, instanța constată că S.C. R. C. S.R.L. a formulat o plângere contravențională fără a preciza, astfel cum prevede art.112 pct.2 Cod proc.civ. numele și calitatea celui care reprezintă partea în proces.
De asemenea, instanța observă că cererea de chemare în judecată a fost semnată de un avocat stagiar, în numele societății-petente.
În aceste condiții, se poate concluziona că, în prezenta cauză este vorba de încredințarea mandatului de reprezentare în justiție, pe două căi: reprezentarea legală și cea convențională. Pentru a putea formula acțiuni în justiție, trebuie verificat întâi dacă a existat un mandat conferit unui avocat pentru a formula cereri și acțiuni în justiție în numele persoanei juridice și apoi, în cazul în care se face dovada existenței unei împuterniciri în acest sens, trebuie analizat dacă mandatul încredințat este valabil, cu alte cuvinte dacă societatea, prin reprezentanții săi legali (la rândul lor având drept de a sta în justiție) a conferit mandat de reprezentare în fața instanțelor de judecată avocatului care semnează plângerea contravențională.
Pentru lămurirea acestor probleme, instanța a considerat că se impune cu necesitate ca societatea petentă să dovedească atât reprezentarea legală valabilă a societății, prin administrator, cât și reprezentarea convențională a acesteia.
Astfel, deși instanța i-a solicitat să probeze cele două calități, respectiv de reprezentant legal și convențional, petenta nu s-a conformat obligației stabilite.
Cu această ocazie, instanța notează că din punct de vedere procedural, textul art.161 C. nu distinge între reprezentarea legală și cea convențională, așa încât apreciază că această dispoziție care prevede aplicarea sancțiunii anulării cererii de chemare în judecată, pentru lipsa calității de reprezentant, se aplică fără distincție în ambele cazuri.
De asemenea, instanța precizează că termenul acordat petentei pentru dovedirea calității de reprezentant legal și convențional (de aproximativ o lună și jumătate) a fost unul suficient, raportat la demersurile necesare în acest scop, respectiv solicitarea unui extras de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, astfel cum prevede art.45 din Legea nr.31/1990 (suscitat), și pentru a depune la dosar împuternicirea avocațială, așa încât constatând imposibilitatea judecării cauzei într-un cadru procesual legal stabilit, prin neîndeplinirea obligațiilor impuse petentei, a aplicat sancțiunea prevăzută de art.161 C..
Față de cele prezentate, având în vedere că până la termenul acordat cu acest scop, petenta nu a dovedit calitatea de reprezentant legal și convențional, instanța va admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant (absolută, de procedură, peremptorie), invocată din oficiu și va anula cererea de chemare în judecată formulată în aceste condiții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal, invocată din oficiu.
Anulează cererea de chemare în judecată formulată de petenta S.C. R. C. S.R.L., cu sediul social în mun.Cluj-N., ..2, ., în contradictoriu cu intimata intimata C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN, cu sediul în mun. București, ..401A, sector 6, CUI_, înmatriculat la Registrul Comerțului sub nr.J40/552/15.01.2004.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.11.2013.
Președinte,Grefier,
S. AnaComan L.
Red./Tehnored. Jud. SA/4 ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 7641/2013. Judecătoria... → |
|---|
