Obligaţie de a face. Sentința nr. 345/2013. Judecătoria GURA HUMORULUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 345/2013 pronunțată de Judecătoria GURA HUMORULUI la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 2520/237/2007*
Dosar nr._ obligație de a face
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GURA HUMORULUI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 345/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - E. S.
GREFIER - R. P.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta S.C. C. S.A., cu sediul în Șcheia, Șoseaua Humorului, nr. 54, jud. Suceava și pe pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ " APELE ROMÂNE" -DIRECȚIA APELOR SIRET BACĂU, cu sediul în Bacău, ..1, jud. Bacău, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică de la 15.03.2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 22.03.2013.
După deliberare,
JUDECĂTORIA:
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea promovată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului și înregistrată sub nr._ din 01.10.2007 ,reclamanta S.C. C. S.A.- prin administrator N. V.- a chemat-o în judecată pe pârâta Administrația Națională " Apele Române" -Direcția Apelor Siret Bacău, solicitând ,în temeiul art.494 C.civ., ridicarea construcției edificate pe terenul proprietatea societății identificat în CF nr.407 (CF 2763 – M-rea Humorului), pe p.f nr.724 în suprafață de 17.895 m.p, pe cheltuiala sa și sub sancțiunea daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi întârziere, calculate de la data soluționării în mod irevocabil a cauzei.
În temeiul art.998 și 494 al.2 C.civ., a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata de despăgubiri, reprezentând lipsa de folosință a terenului din momentul ocupării acestuia și până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, la valoarea chiriei lunare neîncasată practicată în zonă pentru același tip de teren;iar în situația în care instanța va respinge capătul de cerere privind ridicarea construcției edificate pe terenul proprietatea lor, în baza prev.art.111 C.pr.civ., să se pronunțe o hotărâre care să constate dreptul de a încasa chirie pentru ocuparea terenului, iar hotărârea să țină loc de contract de închiriere; chiria să fie achitată lunar în cuantum de 1 leu/ m.p scadentă la data de 10 ale lunii următoare celui pentru care se datorează, iar neplata acesteia să atragă majorări de 0,5% pe zi întârziere; precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că este proprietara suprafeței de 17.895 m.p. teren, identic cu p.f. nr.724 din CF nr.407, că această suprafață de teren a fost dobândită în baza Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate ./30.10.1996, iar în luna februarie a anului 2006, pe o parte din suprafața de teren, pârâta a început și finalizat o lucrare hidrotehnică, respectiv un dig de-a lungul pârâului Humor.
Potrivit reclamantei, la solicitările repetate, în legătură cu ocuparea terenului, pârâta nu a oferit nici un răspuns concret, nu a prezentat nici o autorizație de construire pentru digul ridicat și prin răspunsul la notificare a recunoscut că a executat un dig provizoriu ce urma a fi ridicat, dar fără a fi stabilită data până la care urma să efectueze această lucrare și că pârâta avea la dispoziție fonduri care să-i permită acordarea de despăgubiri pentru ocuparea suprafețelor de teren.
A mai susținut reclamanta, în motivarea cererii, că pârâta a edificat construcția pe o parte din suprafața de teren ocupată, că este constructor de rea-credință, pentru că știa că terenul pe care a ridicat construcția, fără autorizație de construire aparține altui proprietar, că reclamanta nu are expertiza necesară dezafectării unei lucrări hidrotehnice, că desființarea digului presupune avansarea unor sume de bani către o societate de construcții, bani pe care reclamanta nu îi are.
Tot în motivarea acțiunii, s-a mai susținut că pârâta a săvârșit o faptă ilicită, încălcând dreptul de proprietate asupra terenului, că ,în cauză, sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii delictuale a pârâtei.
Prin Sentința civilă nr. 98 din 21 ianuarie 2010 a Judecătoriei Gura Humorului s-a admis, în parte, acțiunea formulată de către reclamantă, dispunându-se obligarea pârâtei la ridicarea construcției edificate pe terenul proprietatea reclamantei, înscris în Cartea Funciară nr. 2763 a comunei cadastrale Mănăstirea Humorului, pe cheltuiala sa și sub sancțiunea daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, calculate de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei cauze.
S-a mai dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă de despăgubiri, reprezentând lipsa de folosință a suprafeței de 6110 mp, în valoare de 6110 lei/lună, începând cu data de 9 mai 2007 și până la eliberarea terenului, precum și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2008 lei.
Instanța a avut în vedere:
,,Astfel, se reține că în perioada iulie-august 2005 județul Suceava, inclusiv zona în care se derula execuția lucrării „Amenajare râu M. și afluenți pe sectorul Fundul Moldovei, Gura Humorului – Etapa I jud. Suceava” a fost puternic afectată de viituri cu debite ce a fost depășit nivelul celor din ultimele decenii, cauzând pagube și punând în pericol mai multe localități. Din acest motiv s-a realizat o acțiune de verificare a lucrărilor în curs de execuție, a modului cum au rezistat aceste lucrări la debitele la care au fost supuse, ocazie cu care, la data de 30 august 2005, au fost verificate și lucrările efectuate pe pârâul Umor.
În urma controlului s-a stabilit ca Direcția Apelor Siret Bacău să solicite proprietarului soluții tehnice de punere în siguranță a lucrărilor în curs de execuție a malului stâng a pârâului Umor.
Astfel, prin Dispoziția de șantier nr.3/17.04.2006 s-a prevăzut ca pentru închiderea breșei create în malul stâng în amonte de regularizarea pârâului Humor etapa I se va executa provizoriu un dig din materiale locale.
A fost construit digul provizoriu, o soluție tehnică provizorie, urmând ca odată cu asigurarea finanțării pentru execuția Etapei II din lucrare să se continue execuția digului de protecție definitiv a modului stâng și ridicarea digului provizoriu.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză (fila 161) și suplimentul la raportul de expertiză (fila 207) digul provizoriu este construit pe terenul proprietatea reclamantei și nu asigură o protecție totală împotriva inundațiilor pentru terenul reclamantei ci doar protecția digului definitiv. Tot din raportul de expertiză și suplimentul la raportul de expertiză se reține că digul provizoriu a ocupat suprafața de 1058 m.p din terenul proprietatea reclamantei la care se mai adaugă suprafața de 5052 m.p teren care are regimul unei zone de protecție, care practic este indisponibilizată pentru societatea reclamantă și că în zona chiria pentru 1 m.p de un leu.
Prin adresa nr.4581/13.04.2007 pârâta recunoaște că a ocupat terenul proprietatea reclamantei, prin construirea digului provizoriu, și că în devizul general de lucrări sunt prevăzute sursele bugetare pentru plata ocupării temporare a terenului (fila 11 dosar).
Art.29 din Legea nr.107/1996 prevede că „pentru realizarea unor lucrări de amenajare a bazinelor hidrografice și a altor lucrări hidrotermice de utilitate publică, cum ar fi baraje și lacuri de acumulare cu anexele acestora, centrale hidroelectrice, derivații de debite între cursuri de apă, lucrări de apărare împotriva inundațiilor, sisteme de alimentări cu apă și canalizări, inclusiv instalațiile de epurare cu anexele acestora, regularizări de râuri, stații și platforme hidrometeorologice, sisteme de îmbunătățiri funciare, corectarea torenților, pot fi expropriate pentru utilitate publică cu justa despăgubire, sau ocupate temporar, contra plată, terenuri cu clădiri, în condițiile legii”.
Cum, pârâta prin lucrările de apărare împotriva inundațiilor efectuate pe pârâul Humor a ocupat terenul proprietatea reclamantei urmează, ca în baza textului de lege mai sus menționat, să fie obligată să-i plătească reclamantei despăgubiri, reprezentând lipa de folosință a suprafeței de 6110 m.p teren, respectiv 6110 lei pe lună, începând cu data de 9 mai 2007, respectiv data când pârâta a fost notificată de reclamantă, și până la deliberarea terenului.
De asemenea instanța în baza prev.art. 494 al.2 C.civ. va obliga pârâta să ridice construcția edificată pe terenul proprietatea pârâtei, pe cheltuiala sa și sub sancțiunea daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, calculate de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei cauze.
În baza prev.art.274 C.pr.civ. va obliga pârâta să-i plătească reclamantei suma de 2008 lei cheltuieli de judecată, reprezentând plata onorariului expert și taxa judiciară de timbru.,,
Prin Decizia nr. 44 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava s-a admis recursul declarat de către pârâtă, casată sentința civilă atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
S-au avut în vedere următoarele:
,,Litigiul pendinte este determinat de amplasarea unui dig provizoriu pe proprietatea reclamantei, despre care pârâta-recurentă susține că a fost edificat în vederea implementării lucrării de investiții „Amenajare râu M. și afluenți pe sectorul F. Moldovei – Gura Humorului”, aprobată ca urmare a inundațiilor produse în anii 2001-2002.
Or, față de această apărare, instanța de fond trebuia în primul rând să verifice dacă digul provizoriu reprezintă o construcție hidrotehnică care se circumscrie lucrărilor de apărare împotriva inundațiilor în sensul avut în vedere la art. 29 alin. 1 din Legea 107/1996 și să stabilească în concret dacă în favoarea pârâtei există sau nu servitutea legală la care se referă art. 29 alin. 3 din Legea 107/1996.
Numai astfel se poate analiza dacă cererea de ridicare a digului este admisibilă, în caz contrar fiind incidentă modalitatea de despăgubire indicată la art. 29 alin. 5 din Legea 107/1996.
Totodată, tribunalul observă că în raportul de expertiză tehnică aflat la dosar se consemnează că identificarea parcelei nr. 724 teren curți-construcții s-a efectuat pe baza planșei cadastrale nr. 53 a . despre care expertul nu are certitudinea că este ultima ediție, iar limitele parcelei au fost identificate pe baza declarației pe propria răspundere a reprezentantului reclamantei (f.159,160). În răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâta-recurentă, expertul învederează că măsurătorile topo-cadastrale sunt o aproximare a realității, iar în cauză le-a efectuat cu aparate de mare precizie, fără a preciza dacă a identificat cu siguranță ultima planșă cadastrală și modul în care au fost stabilite limitele parcelei deținute de reclamantă.
Prin urmare, instanța consideră că în cauză există îndoieli privind exactitatea măsurătorilor efectuate și în mod justificat recurenta contestă relevanța probatorie a expertizei.
Mai mult, fără a administra probe, prima instanță și-a însușit fără rezerve cuantumul chiriei pe mp indicate de expertul topo, deși acesta nu avea calitatea de a se pronunța sub acest aspect, iar în sprijinul concluziei sale nu a indicat algoritmul de calcul și nici valoarea de piață prin raportare la care s-a dedus chiria ori elementele pe baza cărora a fost stabilită această valoare de piață.
Nu în ultimul rând, tribunalul observă că expertiza a fost efectuată de un expert în specialitatea topografie, cadastru și geodezie. Or, expertul astfel calificat nu avea competența de a stabili zona de protecție a digului, iar instanța de fond, apreciind că lămurirea acestui aspect reprezintă o problemă de fapt pentru care este necesară părerea unui specialist, trebuia să recurgă la cunoștințele unui expert sau specialist în hidrotehnică, iar nu ale unui expertul topo.
În consecință, tribunalul observă că motivele alegate de recurentă sunt fondate, drept care, în temeiul art. 312 alin. 3 C.p.c., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca instanța de fond să ceară reclamantului să precizeze și să timbreze toate capetele de cerere, să stabilească regimul juridic al digului provizoriu, să readministreze proba cu expertiză topografică și să procedeze la completarea probatoriului, având în vedere considerentele prezentei.,,
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Gura Humorului sub nr._ .
La termenul din 30 martie 2012, reclamanta a depus precizări la acțiune, arătând că înțelege să renunțe la capătul 1 și parțial la capătul 3 din cererea de chemare în judecată, respectiv ridicarea construcției edificate pe terenul proprietatea reclamantei, identificat în Cartea Funciară sub nr. 407, ..895 mp, ., în temeiul art. 494 Cod civil, precum și pronunțarea unei hotărâri care să constate dreptul lor de a încasa chirie pentru ocuparea terenului, iar hotărârea pronunțată să țină loc de contract de închiriere.
Și-a motivat precizările prin aceea că, în cursul anului 2011, pârâta și-a ridicat construcția edificată pe terenul reclamantei, astfel că cele două capete de cerere au rămas fără obiect.
Potrivit reclamantei, capetele de cerere vor fi, în sensul că, în temeiul art. 998 și 494 alin. 2 Cod civil, solicită obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând lipsa de folosință a terenului din momentul ocupării acestuia și până la data ridicării digului edificat la valoarea chiriei lunare neîncasate practicate în zonă, pentru același tip de teren și, în baza art. 274 Cod procedură civilă, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În aceste condiții, reclamanta a apreciat că nu mai este cazul ca instanța să analizeze aspectele privind regimul juridic al digului edificat de pârâtă raportat la dispozițiile art. 29 alin.1 din Legea nr. 107/1996, întrucât această construcție nu mai există pe teren și reclamanta a renunțat la acest capăt de cerere, fiind de acord cu efectuarea unei expertize tehnice de către un expert în hidrotehnică.
În cauză, s-au propus și s-au încuviințat o expertiză evaluare imobiliară și o expertiză topo, față de motivele de casare și de cererea pârâților.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În perioada iulie – august 2005, județul Suceava, inclusiv zona în care se derula execuția lucrării „Amenajare râu M. și afluenți pe sectorul Fundul Moldovei, Gura Humorului – Etapa I jud. Suceava” – a fost puternic afectată de viituri cu debite ce au depășit nivelul ultimelor decenii, cauzând pagube și punând în pericol mai multe localități.
În aceste condiții, s-a procedat la realizarea unei acțiuni de verificare a lucrărilor în curs de execuție, a modului cum au rezistat aceste lucrări la debitele la care au fost supuse.
Cu această ocazie, la data de 30 august 2005, au fost verificate și lucrările efectuate pe pârâtul Humor.
În urma controlului, s-a stabilit că Direcția Apelor Siret Bacău să solicite proprietarului soluții tehnice de punere în siguranță a lucrărilor în curs de execuție a malului stâng al pârâului Humor.
Prin Dispoziția de șantier nr. 3 din 17 aprilie 2006 s-a prevăzut că pentru închiderea breșei create în malul stâng în amonte de regularizarea pârâului Humor, etapa I se va executa provizoriu un dig din materiale locale.
A fost construit digul provizoriu, o soluție tehnică provizorie, urmând ca odată cu asigurarea finanțării pentru execuția Etapei II din lucrare, să se continue execuția digului de protecție definitiv a malului stâng și ridicarea digului provizoriu.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 107/1996, „pentru realizarea unor lucrări de amenajare a bazinelor hidrografice și a altor lucrări hidrotehnice de utilitate publică, cum ar fi baraje și lacuri de acumulare cu anexele acestora, centrale hidroelectrice, derivații de debite între cursuri de apă, lucrări de apărare împotriva inundațiilor, sisteme de alimentări cu apă și canalizări, inclusiv instalațiile de epurare cu anexele acestora, regularizări de râuri, stații și platforme hidrometrologice, sisteme de îmbunătățiri funciare, corectarea torenților, pot fi expropriate pentru utilitate publică cu justa despăgubire, sau ocupate temporar, contra plată, terenuri cu clădiri, în condițiile legii.”
Prin poziția adoptată, pârâta a susținut că dogul a fost construit în luna martie 2007 și a fost ridicat în luna iunie 2010, având o durată în timp de 40 de luni, că zona reieșită la măsurătorile topo efectiv ocupată de către digul provizoriu are suprafața de 833 mp, că expertul topo nu avea competența de a stabili zona de protecție a digului.
A formulat obiecțiuni cu privire la modul de stabilire a prețului pe mp, că, în opinia sa, eventuala despăgubire datorată ar avea un cuantum de 15.660,4 lei (preț expert de 0,47 le/mp, lună ori 833 ori 40 luni), precizând că nu este de acord cu plata cheltuielilor aferente dosarului inițial.
Reclamanta a invocat indisponibilizarea și scoaterea din circuitul civil a unei suprafețe de 4.454 mp, că în mod judicios s-a stabilit de către expert o chirie lunară pentru un mp din terenul ocupat la 0.47 lei/mp/lună.
Art. 40 alin.1 din Legea nr. 107/1996 prevede că, în scopul asigurării protecției albiilor, malurilor, construcțiilor hidrotehnice și îmbunătățirii regimului de curgere al apelor, se instituie zone de protecție pentru albia minoră a cursurilor de apă, suprafața lacurilor naturale sau a bălților acoperite de apă și de vegetație acvatică, precum și țărmul mării; suprafața lacurilor de acumulare corespunzătoare cotei coronamentului barajului; suprafețele ocupate de lucrări de amenajare sau de consolidare a albiilor minore, de canale și derivații de debite la capacitatea maximă de transport a acestora, precum și de alte construcții hidrotehnice realizate pe ape, lucrări de apărare împotriva inundațiilor, construcții și instalații hidrometrice, precum și instalații de determinare automată a calității apelor”.
Lățimea zonelor de protecție este stabilită conform anexei 2, care face parte integrantă din prezenta lege.
Delimitarea zonelor de protecție se realizează de Administrația Națională „Apele Române” împreună cu autoritatea de cadastru funciar și cu deținătorii terenurilor riverane.
Dreptul de proprietate asupra lucrărilor menționate la lit. d, 2 și f se extinde și asupra zonelor de protecție a acestora.
Legea nr. 107/1996 stabilește clar o zonă de protecție în jurul lucrărilor hidrotehnice de apărare împotriva inundațiilor.
În speță, față de actele și lucrările dosarului, de prevederile legale mai sus arătate, instanța urmează să admită, în parte, așa cum a fost precizată, acțiunea reclamantei.
Astfel, din probele administrate a rezultat că s-a ocupat prin digul provizoriu o suprafață de 833 mp, la care se mai adaugă o diferență de 2.189 mp, reprezentând zona de protecție, astfel că suprafața totală indisponibilizată este de 4.454 mp, pentru care chiria lunară la mp/lună este de 0,47 lei, drept pentru care urmează să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 105.994,8 lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând chiria pentru terenul mai sus arătat, calculată pentru perioada 17 aprilie 2006-2 iulie 2010 (17.04.2006 – data dispoziției de șantier nr. 3, lansată de proprietarul lucrării de regularizare a pârâului Humor, pentru realizarea digului de protecție provizoriu – 2 iulie 2010 – când a fost înlăturat digul, dată la care s-a făcut și recepția lucrurilor de amenajare a pârâtului Humor, etapa I), reprezentând lipsa de folosință a terenului în cauză, de către reclamantă și căreia i s-a produs astfel un prejudiciu, și în raport de evaluarea stabilită de expert, cu titlu de preț de închiriere, fundamentarea temeinică a cuantumului acestei valori.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța urmează să o oblige pe pârâtă să plătească reclamantei cheltuieli de judecată, justificate cu plata timbrajului, expertize efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Admite, în parte, acțiunea precizată, privind pe reclamanta S.C. C. S.A., cu sediul în Șcheia, Șoseaua Humorului, nr. 54, jud. Suceava și pe pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ " APELE ROMÂNE" -DIRECȚIA APELOR SIRET BACĂU, cu sediul în Bacău, ..1, jud. Bacău, având ca obiect obligație de a face.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei, cu titlu de despăgubiri suma de 105.994,8 lei, pentru perioada 17 aprilie 2006 -2 iulie 2010.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 5262 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 martie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. S.E./09.04.2013
Tehnored. P.R./09.04.2013
Ex.4
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 253/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 368/2013. Judecătoria GURA HUMORULUI → |
|---|
