Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 343/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 343/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 81/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 343/2013
Ședința publică de la 12 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta C. E. și pe pârâtul C. F., autoritate tutelară P. H., autoritate tutelară P. SCOBINȚI, având ca obiect ordonanță președințială stabilire domiciliu minor.
Dezbaterile, asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de_ fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când în aceeași componență instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.01.2013 sub nr._, reclamanta C. E. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul C. F. și pe calea ordonanței președințiale, să se stabilească locuința minorului C. C. A. la domiciliul reclamantei din Pîrcovaci, H., pe durata desfășurării acțiunii civile de divorț, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți de află în curs de derulare litigiul civil înregistrat sub nr._ având ca obiect divorț cu minori iar, de la momentul pronunțării sentinței civile de către Judecătoria H., pârâtul nu i-a mai permis să aibă legături personale cu minorul. Astfel, din vara anului 2012 și până în prezent, minorul nu a mers niciodată la domiciliul său și al bunicilor materni pentru a nu-și supăra tatăl.
În drept au fost indicate dispozițiile art. 581 C. pr. civ. și art. 613 ind. 2 și urm. C. pr. civ.
Prin întâmpinarea depusă prin serviciul registratură la data de 23.01.2013 (f. 19), pârâtul a solicitat respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că susținerile reclamantei sunt total nefondate. Întrucât, de la data despărțirii în fapt, din luna iulie 2012, când reclamanta a părăsit domiciliul, aceasta nu i-a solicitat niciodată să vadă copilul. De asemenea, mai arată că nu i-a interzis minorului să ia legătura cu mama sa și chiar aceștia au vorbit la școală pe data de 13.01.2013, iar între C. și Revelion telefonul copilului s-a stricat și în prezent se află la reparat. Problema ar fi că minorul refuză să meargă la locuința reclamantei din Pârcovaci deoarece nu este obișnuit acolo, iar pe parcursul vieții sale a fost în vizită la locuința părinților reclamantei de cel mult 4 ori.
În drept au fost indicate prev. art. 115 - 118 C. pr. civ.
Prin cererea completatoare depusă prin serviciul registratură la data de 28.01.2013 (f. 32), reclamanta solicită ca, în cazul respingerii capătului principal d cerere, să se stabilească în favoarea sa un program de vizitare al minorului, respectiv:
- să poată lua minorul, două weekenduri pe lună, la domiciliul său, de vineri ora 17:00 până duminică ora 18:00;
- să poată lua minorul la domiciliul său, o zi, de sărbătorile pascale și de crăciun,
- să poată petrece împreună cu minorul un interval de 2 ore de ziua de naștere a acestuia,
- să poată lua minorul la domiciliul său o săptămână în timpul vacanțelor școlare și o lună de zile pe perioada verii.
În drept au fost indicate prev. art. 401 C. civ.
Prin întâmpinarea depusă prin serviciul de registratură la data de 07.02.2013 (f. 39), pârâtul a învederat că este de acord cu programul de vizitare propus de către reclamantă.
În motivare s-a arătat că nu îi interzice și nu i-a interzis niciodată copilului să aibă legături cu reclamanta, fiind în interesul acestuia să aibă relații normale cu ambii părinți.
La termenul din 11.02.2013, instanța a încuviința proba cu înscrisuri, cu interogatoriul părților (probă la care părțile au renunțat în ședința publică din 04.03.2013), precum și proba testimonială cu un martor pentru fiecare parte, probă asupra căreia s-a revenit la termenul din 11.03.2013.
În ședința publică din 11.03.2013 reclamanta și-a modificat acțiunea arătând că dorește exclusiv stabilirea în favoarea sa a programului de vizitare propus prin cererea completatoare, pârâtul fiind de acord cu acesta.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța amintește că ordonanța președințială, prin esența ei, reprezintă o procedura specială prin care legea permite să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.
Prin urmare, dispozițiile art. 581 C.p.c. prevăd necesitatea îndeplinirii, pe lângă condițiile generale ale oricărei acțiuni civile, a anumitor condiții speciale privind urgența măsurii ce se solicită a fi luată de instanță, caracterul vremelnic al măsurii și, astfel cum s-a punctat și în literatura de specialitate, neprejudecarea fondului dreptului.
Astfel, în ceea ce privește cerința urgenței, instanța reține că, potrivit art. 613 ind. 2 C. pr. civ., aceasta este prezumată de către legiuitor în pricinile în care se solicită pe tot timpul procesului de divorț luarea de măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței.
De asemenea, independent de acest text de lege, ordonanța președințială poate fi folosită și în cazul în care se solicită stabilirea unui program provizoriu de vizitare a minorului până la definitivarea procesului de divorț.
Or, dat fiind că interesul superior al copilului este în sensul de a păstra legătura cu ambii săi părinți, fără perioade prea lungi marcate de lipsa vreunuia dintre ei și care să îi creeze impresia că este mai puțin iubit de acesta din urmă, instanța apreciază că cerința urgenței este îndeplinită și în această ipoteză.
Referitor la vremelnicia măsurii ce se solicită a fi luată, instanța amintește că pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți. Astfel, de vreme ce ambele părți solicită ca măsurile dispuse pe cale de ordonanță președințială să se producă până la soluționarea procesului de divorț, respectiv până la rămânerea definitivă a hotărârii, instanța reține că și această cerință este îndeplinită.
Cât privește condiția neprejudecării fondului, se impune subliniat faptul că aceasta este în strânsă legătură cu cerința deja analizată referitoare la vremelnicia măsurii.
Astfel, instanța nu își propune să cerceteze fondul dreptului discutat între părți, ci doar examinează aparența acestui drept pentru ca soluția să nu fie arbitrară.
Mai reține instanța că minorul se află la o vârstă care îi permite deplasarea de la domiciliul în care a crescut, ceea ce asigură totodată ca relațiile dintre mamă și fiu să se dezvolte în mod corespunzător și liber de eventualele influențe, iar universul lui de joacă nu trebuie să se restrângă în mod exclusiv la satul în care locuiește cu pârâtul și cu bunicii săi paterni, mai ales în contextul în care se află la o vârstă la care asimilează în permanență informații noi.
Totodată atrage atenția pârâtului că este de datoria sa a încuraja efectiv minorul să păstreze o relație firească cu reclamanta, acesta neavând încă discernământul necesar pentru a decide de unul singur dacă vrea sau nu să vadă sau să viziteze un anumit părinte, mai ales în contextul în care atitudinea reticentă a copilului față de mamă este cauzată și influențată tocmai de neînțelegerile existente între părți.
În acest context și având în vedere toate cele expuse mai sus, instanța va admite cererea reclamantei în sensul că va stabili în favoarea acesteia următorul program de vizitare a minorului C. C. A., după cum urmează:
- să poată lua minorul, două weekenduri pe lună, la domiciliul său, de vineri ora 17:00 până duminică ora 18:00;
- să poată lua minorul la domiciliul său, o zi, de sărbătorile pascale și de craciun,
- să poată petrece împreună cu minorul un interval de 2 ore de ziua de naștere a acestuia,
- să poată lua minorul la domiciliul său o săptămână în timpul vacanțelor școlare și o lună de zile pe perioada verii.
De asemenea, instanța va lua act de renunțarea reclamantei la primul capăt de cerere și va lua act de renunțarea părților la capătul de cerere privitor la cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUNMELE LEGII,
DISPUNE:
Admite cererea formulată de reclamanta C. E., domiciliată în Pîrcovaci, H., jud. Iași, la L. D., în contradictoriu cu pârâtul C. F., domiciliat în ., jud. Iași, și cu citarea autorităților tutelare din cadrul primăriilor H. și Scobinți, cu sediul în H., jud. Iași, și respectiv, Scobinți, jud. Iași, astfel cum a fost modificată.
Stabilește în favoarea reclamantei următorul program de vizitare a minorului C. C. A., născut la 18.09.2003:
- să poată lua minorul, două weekenduri pe lună, la domiciliul său, de vineri ora 17:00 până duminică ora 18:00;
- să poată lua minorul la domiciliul său, o zi, de sărbătorile pascale și de craciun,
- să poată petrece împreună cu minorul un interval de 2 ore de ziua de naștere a acestuia,
- să poată lua minorul la domiciliul său o săptămână în timpul vacanțelor școlare și o lună de zile pe perioada verii.
Ia act de renunțarea reclamantei la primul capăt de cerere.
Ia act de renunțarea părților la capătul de cerere privitor la cheltuielile de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. O. M.
Tehn. M. D.
4 ex./13.03.2013
| ← Tutelă - autorizări date tutorelui. Sentința nr. 374/2013.... |
|---|
