Plângere contravenţională. Sentința nr. 584/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 584/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 147/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
SENTINȚA CIVILĂ Nr.584
Ședința publică de la 07 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A.-M. G.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul Z. V. G.
și pe intimata I.J.J. IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
Procedura fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care se arată instanței că pentru acest termen de judecată procedura este legal îndeplinită, după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.04.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei H. la data de 23.01.2013 sub nr._, petentul Z. V.-G., domiciliat în ., jud. Iași, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEȚEAN IAȘI, cu sediul în municipiul Iași, .-22, jud. Iași, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 22.01.2013 întocmit de intimat prin care petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei.
În motivarea plângerii formulate, petentul a arătat că la data de 22.01.2013, orele 08.00, a mers de la școala la care acesta învață, respectiv Liceul Tehnologic, la Colegiul Național Ș. cel M. din orașul H., unde învață prietena sa, pentru a se întâlni cu aceasta. A mai precizat petentul și faptul că, în timp ce era la poartă, așteptându-și prietena, a pătruns în incinta școlii 2-5 metri, la un moment dat la fața locului făcându-și apariția plutonierul B., care l-a luat pe petent de la poarta liceului ducându-l la cabina paznicului și întocmindu-i procesul-verbal de contravenție contestat, pe motiv că petentul a pătruns în incinta Colegiului Național Ș. cel M., deși acesta învață la un liceu de vis-a vis. În continuare, petentul a învederat că agentul a abuzat de funcția sa, precum și faptul că acesta îi poartă pică petentului, amendându-l și anterior cu suma de 200 lei pentru faptul că ar fi vorbit tare la telefon.
Plângerea nu a fost motivată în drept, petentul anexând, în dovedire, copie de pe actul său de identitate și de pe procesul-verbal de contravenție contestat ( filele 4-5).
Plângerea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, conform art.15 lit.i din Legea nr.146/1997.
Intimatul I.J.J.Iași a formulat întâmpinare față de plângerea petentului, prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că la data de 22.01.2013 în jurul orelor 08.25, patrula de ordine publică din care făcea parte și agentul constatator și care se afla în serviciul de patrulare în zona instituțiilor de învățământ din orașul H., l-a depistat pe petent în timp ce a pătruns în incinta Colegiului Național Ș. cel M. din orașul H. fără a avea permisiunea conducerii liceului sau a agentului de pază, încălcând astfel normele legale de acces. A mai precizat intimatul și faptul că petentul a avut o atitudine arogantă față de organele de ordine, precum și faptul că petentul a mai fost sancționat anterior pentru alte fapte contravenționale.
În drept, intimatul a invocat disp.art.115 și următ. din C., OG nr.2/2001 și Legea nr.61/1991.
În dovedire, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând documentația aferentă procesului-verbal de contravenție, respectiv dovada comunicării acestuia către petent, raportul agentului constatator din data de 30.01.2013, fișa de evidență contravențională a petentului și declarația martorului B. I. ( filele 11-16), precum și proba testimonială cu martorul asistent B. I..
În baza art.159 ind.1 alin.4 din C., instanța a verificat și constatat competența materială și teritorială de a soluționa cauza, conform art.31 alin.1 din OG nr.2/2001.
De asemenea, instanța a procedat la audierea petentului, conform declarației aflate la fila 17 dosar.
În baza art.167 alin.1 din C., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru intimat și proba testimonială cu martorul B. I., depoziția dată de acesta fiind atașată la fila 26 dosar.
Analizând coroborat ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 22.01.2013, orele 08.00, agentul constatator B. G. din cadrul I. Iași a întocmit procesul-verbal de contravenție . nr._ prin care a aplicat petentului Z. V. G. sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.3 pct.13 din Legea nr.61/1991 și sancționată de art.4 lit.c din același act normativ.
Pentru a aplica această sancțiune, agentul constatator a reținut că la data de 22.01.2013, orele 08.00, petentul a fost depistat în curtea Colegiului Național Ș. cel M. din orașul H. în timp ce a încălcat normele legale de acces, fără a avea aprobarea conducerii liceului.
Prezent la momentul întocmirii actului de constatare și sancționare contravențională, petentul a refuzat să semneze procesul-verbal, fapt atestat de martorul asistent B. I., menționat de agentul constatator.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Analizând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța observă că acesta respectă, din punct de vedere formal, toate cerințele imperative statuate de art. 16 din OG 2/2001, neexistând cauze de nulitate absolută ce ar putea fi invocate de instanță din oficiu, în conformitate cu prevederile art.17 din OG nr.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Prin urmare, instanța urmează a analiza în ce măsură în cauză s-a făcut dovada contrarie celor reținute prin actul de constatare și sancționare contravențională.
În acest sens, instanța observă că însuși petentul, atât prin plângerea formulată, cât și cu ocazia audierii în cauză ( fila 17) a recunoscut faptul că la data de 22.01.2013 a pătruns în curtea Colegiului Național Ș. cel M. din orașul H., fără aprobare prealabilă din partea paznicului sau a conducerii unității de învățământ, aspect care se coroborează cu declarația martorului B. I., audiat în cauză.
Potrivit dispozițiilor art.3 pct.13 din Legea nr.61/1991 republicată, constituie contravenție „ pătrunderea, cu încălcarea normelor legale de acces, în sediile autorităților publice centrale și locale, instituțiilor publice, instituțiilor de învățământ și spațiilor aparținând acestora, indiferent de destinația lor, regiilor autonome, societăților comerciale, partidelor sau altor formațiuni politice, organizațiilor guvernamentale și neguvernamentale, ambasadelor și reprezentanțelor altor state ori ale organizațiilor internaționale de pe teritoriul României, precum și ocuparea fără drept a terenurilor aparținând ambasadelor și reprezentanțelor sau a terenurilor situate în perimetrul acestora ori refuzul de a le părăsi la cererea organelor de ordine”.
Prin urmare, având în vedere faptul că petentul a pătruns în incinta curții Colegiului Național Ș. cel M. din orașul H. fără a avea permisiunea paznicului sau a conducerii instituției de învăâământ, instanța reține că în mod corect s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art.3 pct.13 din Legea nr.61/1991.
Față de aceste considerente, instanța reține îndeplinirea condițiilor de existență a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, fapta fiind comisă cu vinovăție de către acesta.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța reține că potrivit art. 4 alin.1 lit.c din Legea nr.16/1991 contravenția prevăzută la art.3 pct.13 din același act normativ se sancționează cu amendă de la 500 la 1.500 lei.
Instanța constă, de asemenea, că sancțiunea amenzii aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenție contestat pentru contravenția prevăzută de art. art.3 pct.13 din Legea nr.61/1991 republicată este în cuantumul minim prevăzut de lege, acesta fiind sancționat cu o amendă în cuantum de 500 lei.
Ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun în materie contravențională, instanța poate să aprecieze inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Conform art. 21 alin. (3) din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Având în vedere atitudinea sinceră a petentului, care a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, ținând cont de modalitatea concretă de săvârșirea a faptei, prin pătrunderea petentului doar câțiva metri în incinta curții colegiului, având în vedere și faptul că, în contradicție cu susținerile intimatului, astfel cum rezultă din declarația martorului B. I., petentul a adoptat un comportament corespunzător față de organele de ordine, vorbind frumos și civilizat ( fila 26), ținând cont și de vârsta petentului, de doar 19 ani, precum și de faptul că acesta, fiind elev, nu realizează venituri, instanța, apreciind că fapta în concret prezintă un grad redus de pericol social, consideră că sancțiunea avertismentului, este cea mai în măsură a corespunde scopului punitiv, dar mai ales preventiv al sancțiunilor contravenționale, atrăgând atenția petentului asupra consecințelor pe care le implică nerespectarea dispozițiilor Legii nr.61/1991, precum și asupra faptului că necunoașterea normelor legale nu poate fi invocată în apărare.
În consecință, pentru ansamblul considerentelor expuse, instanța va admite în parte plângerea formulată de petentul Z. V. G., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Jandarmi Județean Iași și va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 22.01._ întocmit de I. Iași cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul Z. V. G., domiciliat în ., jud. Iași în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Jandarmi Județean Iași, cu sediul în municipiul Iași, ..2, jud. Iași.
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 22.01.2013 întocmit de I.J.J Iași cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.05.2013.
Președinte, Grefier,
AMG/EC/5ex
08.05.2013
| ← Cereri. Sentința nr. 1321/2013. Judecătoria HÂRLĂU | Curatelă. Sentința nr. 1039/2013. Judecătoria HÂRLĂU → |
|---|
