Plângere contravenţională. Sentința nr. 682/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 682/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 240/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 682/2013
Ședința publică de la 05 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M.
Grefier M. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul A. I. și pe intimatul IPJ Iași, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29.05.2013 când în aceeași componență instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.02.2013 sub nr._, petentul A. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Iași, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 23.01.2013 iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a arătat în esență că din cuprinsul procesului verbal lipsesc mențiunile referitoare la ocupația și locul de muncă al contravenientului, deși există obligația legală de a fi menționate. De asemenea, s-a descris în mod greșit și insuficient fapta săvârșită, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a actului constatator în baza art. 17 din OG nr. 2/2001. Astfel, nemenționarea împrejurărilor în care a fost comisă fapta face imposibilă aprecierea gravității și justețea sancțiunii aplicate de către instanța de judecată, singura în măsură să realizeze un control obiectiv și imparțial al actului.
În drept au fost indicate prev. OG nr. 2/2001.
Prin întâmpinarea depusă prin serviciul registratură la data de 01.04.2013 (f. 26), intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că procesul-verbal de contravenție a fost în mod legal și temeinic întocmit, petentul efectuând în mod neregulamentar manevra de depășire încălcând marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers și în zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisă”.
În drept a invocat prev. OUG nr. 195/2002.
În ședința publică din 11.03.2013 instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 23.01.2013 de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Iași – Poliția Orașului H. (f. 5), petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prev. și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, respectiv pentru faptul că, la aceeași dată, a condus autoturismul marca Audi cu număr de înmatriculare_ pe DE 58, iar la km. 30 + 200 m. pe sensul de mers H. – B. a efectuat manevra de depășire neregulamentară, încălcând marcajul longitudinal simplu continuu ce desparte sensurile de mers, circulând pe contrasens, în zona de acțiune a indicatorului „depășirea autovehiculelor, cu excepția motocicletelor fără ataș, interzisă”.
De asemenea, petentului i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, luându-se măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.
Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție, iar la rubrica „alte mențiuni” a arătat că nu sunt adevărate cele reținute în sarcina sa.
Examinând cu prioritate legalitatea actului în litigiu, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prev. de OG. nr. 2/2001, iar fapta a fost corect încadrată juridic.
Astfel, conform art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 constituie contravenție „nerespectarea regulilor privind depășirea”.
Cât privește susținerile petentului în sensul că din cuprinsul procesului-verbal lipsesc mențiunile referitoare la ocupația și locul de muncă al contravenientului, instanța reține că acest viciu nu face parte dintre cazurile de nulitate expresă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 (în cazul căreia vătămarea produsă se prezumă) și, pe cale de consecință, nulitatea nu intervine decât în cazul în care se dovedește cauzarea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului (conform art. 105 alin. 2 C. pr. civ. rap. la art. 47 din OG nr. 2/2001).
Or, de vreme ce petentul nu a dovedit existența unei asemenea vătămări (deși sarcina probei îi revenea conform art. 1169 C. civ.) actul apare ca valabil întocmit.
De asemenea, nici susținerile petentului în sensul că procesul-verbal este lovit de nulitate întrucât descrierea faptei lipsește sau fapta este descrisă generic, agentul constatator nesocotind prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că și acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, în primul rând, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care vorbește de lipsa cu desăvârșire a faptei, întrucât chiar petentul arată că există o descriere a contravenției, dar o apreciază ca fiind făcută în mod generic.
Prin urmare, aprecierea modalității în care s-a realizat prezentarea faptei reținute în sarcina petentului se face tot prin raportare la disp. art. 16 din OG nr. 2/2001, invocându-se prin plângere vătămarea conform căreia instanța ar fi în imposibilitate de a aprecia proporționalitatea sancțiunii.
Or, examinând mențiunile din procesul-verbal de contravenție, instanța reține că descrierea faptei cuprinde toate elementele necesare atât pentru a se stabili că acțiunea petentului se circumscrie contravenției reținute în sarcina sa, cât și pentru a se stabili proporționalitatea sancțiunii, mai ales în contextul în care agentul constatator a aplicat chiar amenda în cuantumul minim prevăzut de lege. Mai mult decât atât, petentul nici nu indică aspectele ce ar fi fost omise de către agentul constatator și care ar fi condus la aplicarea unei alte sancțiuni, mai ușoare, deși sarcina probei îi revenea.
Cât privește temeinicia, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Acest aspect este subliniat nu numai de practica instanțelor naționale (spre ex: dec. civ. nr. 1189/5 mai 2005 a Tribunalului București, secția a VIII-a) cât și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie prin care nu se neagă forța probantă a procesului-verbal de contravenție, iar a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu nerecunoașterea prezumției de nevinovăție.
Mai mult decât atât instanța are în vedere că cele menționate în actul constatator s coroborează cu planșa foto depusă la dosar (f. 29) și relațiile primite de la CNADNR Iași (f. 21) și în care se confirmă că sectorul de drum pe care petentul a efectuat manevra se afla sub incidența indicatorului „depășirea interzisă”, iar semnalizarea orizontală era reprezentată de lini continuă simplă.
În acest context, ținând cont că pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în niciun fel dovada unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție (deși, potrivit art. 1169 C. civ. raportat la art. 129 alin. 1 teza finală C. pr. civ., lui îi revenea această sarcină), instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța constată că nu se justifică o reindividualizare a acesteia.
Astfel, pe de o parte, pericolul social al faptei de a depăși în mod neregulamentar este unul ridicat, mai ales în contextul în care, de regulă, indicatorul „depășirea interzisă” este instalat în zonele în care șoferii nici nu au vizibilitatea necesară pentru a efectua o asemenea manevră și, pe de altă parte, petentul a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul prevăzut de lege în termen de 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal.
Mai mult decât atât, petentul nici nu a avut o atitudine procesuală de recunoaștere și regret a faptei reținute în sarcina sa, neasumându-și responsabilitatea pentru cele întâmplate, instanța reținând că scopul educativ al sancțiunii, în cazul de față, nu va fi atins prin aplicarea unui simplu „avertisment”.
În acest context, având în vedere toate cele expuse mai sus, instanța va respinge plângerea formulată de către contestator ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul A. I., domiciliat în B., .. 87, jud. B., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/23.01.2013, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, cu sediul în Iași, .. 6, jud. Iași, ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. O. M.
Tehn. M. D.
4x./10.06..2013
| ← Cereri. Sentința nr. 405/2013. Judecătoria HÂRLĂU | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 673/2013. Judecătoria HÂRLĂU → |
|---|
