Acţiune în constatare. Sentința nr. 874/2013. Judecătoria HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 874/2013 pronunțată de Judecătoria HUNEDOARA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 513/243/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA HUNEDOARA
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 874/2013
Ședința publică din data de 21.05.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. M.
Grefier: B. M.
Pe rol fiind pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamanții I. M. și I. E. în contradictoriu cu pârâtele B. C. R. BUCURESTI SA, B. C. ROMANĂ – SUCURSALA HUNEDOARA și S. C. SRL, având ca obiect “acțiune în constatare”.
Dezbaterile pe fondul cauzei și susținerile părțile au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, încheiere ce face parte din prezenta sentință, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 21.05.2013.
Se constată că, prin registratura instanței, reclamanții au depus o cerere prin care solicită admiterea acțiunii și au solicitat cheltuieli de judecată, la care au atașat chitanța nr. 135/16.04.2013, reprezentând contravaloare onorariu avocat.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara, la data de 01.02.2013, sub nr._, reclamanții I. M. si I. E. au solicitat instanței de judecata, în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. C. R. S.A. si S.C. B. C. R. S.A. – Sucursala Hunedoara, . ca prin hotărârea judecătoreasca pe care o va pronunța:
1. Sa constate existenta clauzelor abuzive si sa dispună eliminarea acestora din contractul de credit bancar nr. 2000F/30.08.2007 si actul adițional încheiat intre reclamanți si S.C. B. C. R. S.A. – Sucursala Hunedoara, clauze menționate la:
- pct. 5 “Dobânda curenta este formata din dobanda de referinta variabilă care se afiseza la sediile BCR
- pct. 6 nivelul dobânzii se stabilește in funcție de serviciul datoriei împrumutatului.
- pct. 9.c comision de administrare credit din Condiții generale de creditare – anexa 1.
- pct. 2.10a din Condiții generale de creditare – anexa 1.
- pct. 2.11 din Condiții generale de creditare – anexa 1.
- pct. 3.7 din Condiții generale de creditare – anexa 1.
- pct. 3.9 din Condiții generale de creditare – anexa 1.
- pct.1 din actul aditional “ Dobanda curenta – Euribor la 6 luni la care se adauga 9,66 puncte procentuale marja pe an. ”
-pct 4 din actul aditional –dobanda anuala efectiva
-pct.7 din actul aditional –comision de administrare credit
2. Să se dispuna:
a) obligarea pârâtelor sa interpreteze dobanda de referinta variabila in Euribor la 6 luni plus marja de 1,20 p.p. cum e mentionat la art. 5 din contractul de credit si sa fie obligate la restituirea sumelor incasate in plus fata de aceasta valoare.
c) obligarea pârâtelor la restituirea sumelor de 386,75 euro care a fost achitata cu titlu de comision de administrare, si in continuare pana la stoparea acestuia, cu dobanda legala aplicabila pana la data platii.
Reclamantii solicita obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea actiunii reclamantii au aratat că nu sunt de acord cu modalitatea de stabilire a dobanzii de catre banca prin adaugarea unui procent fix de 1.2pp la dobanda de referință variabila care se afișeaza la sediul bancii. Argumenteaza ca referinta varaibila este calculata de banca după metode interne, putand fi modificata in orice moment sub pretextul variatiei costului resurselor de creditare.
Reclamantii apreciaza ca in conformitate cu prevederile legale dobanda ar fi trebuit sa fie formata dintr-un procent fix stabilit de banca, respectiv 1.2 pp in acest caz si indicele Euribor la 6 luni.(Euribor6M), insa banca nu a tinut cont de acest aspect si nu a scăzut dobanda in concordanta cu variația Euribor6M.
Mai arata ca după aparitia OUG50/2010 banca a schimbat modul de calcul al dobanzii si a transformat marja fixa de 1.2 in indicele Euribor6M iar dobanda de referinta in marja fixa, cand de fapt trebuia sa procedeze exact invers.
Pentru aceste considerente apreciaza ca art 5 din contract reprezinta o clauza abuziva care creeaza un dezechilibru semnificativ in raportul contractual, conferind bancii posibilitatea de a modifica valoarea dobanzii fara ca aceasta sa fie negociata cu clientul, acesta fiind doar instiințat. In anexa la legea 193/2000 se prevede aceasta posibilitate insa cu conditia existenței unui motiv intemeiat, iar “evolutia pietei financiar bancare” nu intruneste conditiile legale intrucat nu descrie o situatie clara si previzibilă. Prin faptul ca nu a definit dobanda variabilă si nu a arătat cum se calculeaza aceasta, putand astfel sa procedeze unilateral la majorarea ei fara a da nici o explicatie banca a savarsit un abuz. Dse altfel indicele Euribor6M a scazut considerabil de la 4-5% la 1% in 2009
Aceeasi este situatia si in legatura cu clauza de la art 2.10, criteriul reprezentat de “costul resurselor de creditare” este lipsit de substanta fiind foarte vag, astfel ca echivaleaza cu lipsa oricarui criteriu, reglementarea actuală dand posibilitatea bancii de a modifica dobanda fara a exista consimțămantaul ambelor parti. Considera si solicita sa fie aplicat indicele Euribor6M asa cum s-a stabilit obligatia in sarcina bancilor prin OUG 50/2010.
Referitor la comisionul de adimnistrare de 5,95% pe luna apreciaza ca a creeat un dezechilibru semnificativ intrucat valoarea totală a acestuia se ridica la 1/4 din din valoarea creditului, suma cu care nu s-a precizat ce se intampla daca se respecta planul de rambursare si creditul se restituie integral..
Ulterior reclamantii fac referire la mijloacele de garantare a obligatiilor apreciind ca acest scop nu se poate indeplini prin perceperea unor comisioane ci prin mijloace de garantie iar riscurile se evalueaza individual, si nu se poate trece la executarea garantiilor decat in cazul neexcutarii obligatiei.
Intrucat clauzele referitoare la comision sunt lovite de nulitate absoluta, sumele achitate cu acest titlu constituie o plata nedatorata si trebuie restituite, apreciind ca in cauza nu sunt incidente prevederile privind contractele cu executare succesiva.
Cu privire la prescriptibilitatea acțiunii se arata ca termenul de prescripție a dreptului de a solicita restituirea prestațiilor executate in temeiul unui act juridic lovit de nulitate, începe sa curgă de la data desființării actului juridic, prin urmare,in speța nu este împlinit termenul de prescripție.
Referitor la actul aditional arata ca acesta a fost denuntat doar formal de banca si in fapt este in continuare in vigoare
Reclamantii arata ca in cauza sunt incidente prev legii 193/2000 care interzic stipularea de claze abuzive, iar instanta poate poate constata nulitatea acestora si modificarea lor. Contractul incheiat este unul preformulat, standard iar eventualele diferente fata de alte contract nu se datoreaza negocierii ci particularității fiecarui client.
Acțiunea a fost întemeiata in drept pe prevederile art. 111 Cod procedura civila, pe art. 1341-1344 Cod civil, si pe Legea nr. 193/2000.
In probațiune reclamanții au depus la dosar înscrisuri, si anume: contractul de credit bancar, grafic rambursare credit, extrase de cont.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 15 lit. j din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Parata BCR SA. a formulat întâmpinare prin care a invocat
- excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei S.C. B. C. R. S.A. arătându-se ca aceasta a cesionat creanta către .
- excepția lipsei capacitații civile si a calității procesuale pasive a . Hunedoara, arătându-se ca sucursala nu are personalitate juridica potrivit art. 43 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, iar in aceste condiții nu are nici capacitate civila.
-excepția inadmisibilității acțiunii având in vedere ca raporturile contractuale intre părți au încetat din anul 2009 prin cesiunea contractului către .
-excepția nulității cererii raportat la prevederile art. 112 pct. 3 Cod procedura civila, pentru lipsa de obiect, întrucât reclamanții nu au arătat in mod clar sumele de bani care solicita sa le fie restituite, si nici modul de calcul al acestora.
-excepția lipsei de interes actual din perspectiva modificărilor aduse OUG50/2010 întrucât la . vigoare contractul era in derulare, iar pe de alta parte creanța era cesionata.
- exceptia prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților arătându-se ca, potrivit doctrinei sancțiunea unei clauze abuzive este nulitatea relativa, iar acțiunea care tinde la anularea clauzelor contractuale este prescriptibila in termenul de prescripție de 3 ani. Se arata ca si actiunea in repetitiune este prescriptibila in termenul de prescriptie de 3 ani.
Pe fond, se solicita respingerea actiunii ca neintemeiata aratandu-se, ca o observatie prealabila, ca actiunea este inadmisibila intrucat depaseste limitele puterii judecatoresti si presupune interventia instantei in mecanismul contractual, iar pe de alta parte nu sunt indeplinite conditiile in care se poate constata caracterul abuziv al unei clauze.
Se arata in întâmpinare ca, contractul de credit bancar nu prevede o dobânda curenta calculata in funcție de indicele de referința Euribor, ci in funcție de dobânda de referința a BCR, iar clauzele privind compunerea si variația dobânzii nu pot fi anulate de instanța întrucât aceasta ar însemna sa intervină in mecanismul contractual si sa aducă atingere voinței interne reale a parților exprimata in contractele de credit.
Se arata ca partile au stabilit, prin contractul de credit bancar un anumit tip de rata a dobanzii curente, si anume ca este revizuibila, iar aceasta permite Bancii sa adapteze aceasta rata la variatiile semnificative ale costurilor pietei interbancare si a celorlalte elemente care afecteaza costul resurselor de creditare.
Se arata ca, la incheierea unui contract de credit, clientilor li se comunica Conditiile generale si se negociaza cu acestia Conditiile speciale care contin cele mai importante obligatii ale clientilor, iar in speta, reclamantii au acceptat, prin semnarea contractului de credit bancar, clauzele care permit Bancii sa modifice dobânda.
Cu privire la comisioanele percepute de B., se arata ca acestea sunt in conformitate cu prevederile legale, ca reprezintă parte a costului creditului, respectiv “pretul contractului”, sunt prevăzute . ramane fix pe toata perioada de creditare, reclamanții luând cunoștința de acestea la semnarea contractului. Exprimarea comisioanelor este clara si inteligibila, prin trimitere la procente clare, fără a lăsa loc la interpretare,.
Se mai arata in intampinare ca restituirea prestatiilor executate in baza clauzelor cu privire la care se solicita constatarea caracterului abuziv este inadmisibila in baza principiului neretroactivitatii nulitatii in cazul contractelor cu executare succesiva si a art. 1588 Cod civil.
Se mai arata in cuprinsul intampinarii ca nu exista nici un fel de act aditional la contractul reclamantilor, creanta acestora fiind cesionata catre . din anul 2009.
In final se mai rata ca in speța dedusa judecații nu sunt aplicabile prev. noului cod civil si nici cele ale O.U.G. nr. 50/2010.
Parata S.C. B. C. R. S.A. a depus in probatiune inscrisuri, practica judiciara, contractul de credit, grafic de rambursare credit
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare (f. 53-59) prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate de parata.
Pârâta . a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetentei teritoriale a judecătoriei Hunedoara, excepția inadmisibilității acțiunii pentru prescripția dreptului la acțiune si pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii.
Pe fondul cauzei arata ca nu sunt abuzive clauzele contractuale invocate întrucât anterior OUG 50/2010 nu exista nici o obligație de a înlocui dobânda de referința a băncii cu indicele de referință euribor.
In privința condițiilor necesare pentru constatarea caracterului abuziv al clauzelor arata ca legea nr. 193/2000 prevede existența cumulativa a patru cerinte: clauza nu a fost negociata, este contrara bunei credințe, creează un dezechilibru semnificativ si nu se refera la prețul contractului.
Reclamanții au negociat contractul având posibilitatea de a solicita orice tip de credit cu orice fel de dobânda din cele aflate in portofoliul băncii conform preferințelor proprii, cum de altfel au si făcut alegând creditul care era cel mai avantajos. Invocarea după 6 ani a caracterului abuziv si a faptului ca in realitate au dorit aplicarea indicelui Euribor in locul dobanzii de referința a bancii este nejustificata.
Clauzele nu sunt contrare bunei credinte intrucat la momentul respectiv nu exista vreo prevedere legala care sa oblige bancile sa includa in contract modul de calcul al donbanzii variabile. Previzibilitatea pretului invocata de reclamanti este un adagiu nepermis la lege si un argument eronat chiar si in conditiile actuale. Estimarea evolutiei dobanzilor chair si pentru cei mai buni profesionisiști in domeniul financiar este aproape imposibila, astfel ca estimarea acestora prin contract, nu poate fi retinuta ca o lipsa a bunei credinte .Drepturile si obligatiile contractuale ale partilor sunt corelatiove iar perceperea costurilor stabilite prin contract este justificata prin indeplinirea de catre baca a unor servicii in beneficiul consumatorului si pentru informarea in mod constant si executarea corespunzatoare a contractului
Clauza referitoare la dobanda cuprinde dobanda de referinta variabila a bancii, in functie de elemente care sunt in afara controlului acesteia, elemente pe care nu le putea calcula si nu puteau fi incluse in contract. In acelasi mod si indicii de referință Euribor au caracter varaibil si neprevizibil, nefiind definiti . si usor de inteles.
Modificarea valorii dobânzii nu este echivalenta cu modificarea contractului, iar posibilitatea utilizării dobânzii de referința a băncii este conforma cu legislația actuala, respectiv OG 21/1992 privind protecția consumatorilor.
Pe de alta parte asumarea de către consumator a unei dobânzi variabile presupune in mod necesar si asumarea unui element alea, insa acesta nu poate fi considerat abuziv întrucât nu creează un dezechilibru semnificativ. Acest element aleatoriu este prezent si in contratele in care dobânda este stabilita in funcție de Euribor.
Dobanda varaiabila a fost stabilita ca fiind dobanda de referinta varaiabilă a bancii, care se afiseaza la sediul acesteia, nici o clauza din contract nu stabilește că dobanda varaiabila se stabilește in funcție de Euribor.
In privinta comisioanelor acestea sunt precis determinate iar art 3.7 permite nu numai majorarea dar si reducerea acestora, astfel ca se pastreaza caracterul echitabil si echilibrul contractual. Pe de alta parte banca nu a aoperat nici o modificare a acestor comisioane agreate inca de la inceput.
Legea permite analiza clauzelor abuzive in măsura in care acestea nu se refera la prețul contractului cu condiția exprimării . si inteligibil, condiție care este pe deplin îndeplinita in cazul contractului de față.
In final se arata ca potrivit art. 969 cod civ, contractul este legea parților, iar contractul de credit a fost încheiat in mod legal cu buna credința acordând clienților posibilitatea de a negocia, iar aplicarea legii nr. 193/2000 sau a principiului in dubio pro debitori nu are in vedere înlocuirea voinței părților cu cea a instanței ci reprezintă un principiu de interpretare a contractului, atunci când voința parților nu poate fi determinata.
Prin încheierile de ședința instanța a respins excepțiile invocate.
Instanța a încuviințat parților proba cu înscrisurile depuse si pentru BCR SA, proba cu interogatoriul reclamanților.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pe fondul cauzei, instanta retine ca reclamantii Idița M. si I. E. au încheiat cu parata S.C. B. C. R. S.A. prin Sucursala Hunedoara, contractul de credit bancar nr. 2000F/30.08.2007, prin care a contractat un credit in suma de_ euro pentru o perioadă de 360 de luni, de la data primei trageri din credit.
Prin contractul de credit la pct. 5 se prevede ca dobânda curenta este de 5,95% in primul an si variabila ulterior, fiind formata din dobânda de referința variabila care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,20 puncte procentuale.
La art 6 se stabileste ca nivelul dobanzii curente se stabileste si se majoreaza de banca in conditiile in care beneficiarul inregistreaza credite sau dobanzi restante de pana la 30 zile sau mai mari prin adaugarea a 1 respectiv doua puncte procentuale.
Art 9 lit c nu exista in contract, reclamantul avand de fapt in vedere art 8 lit c, care stabileste un comision de adminsitrare fix de 5,95 euro lunar echivalent unui procent de 0,05% din credit.
La art 2.10 lit a se prevede ca banca poate modifica dobanda fara consimțamantul imprumutatului in functie de costul resurselor de creditare, noul procent fiind afișat la sediul bancii si se va aplica la soldul creditului existent, considernadu-se ca acesta este acceptat tacit daca imprumutatul nu a restituit in 10 zile creditul si dobanzile datorate conf art 2.11.
La art 3.7 se arata ca banca poate modifica nivelul comisioanelor in functie de evolutia pietei financiar-bancare, iar in cazul majorarii clientul va fi informat prin scrisoare recomandata sau prin afișare la sediul bancii, clientul avand posibilitatea de a rambursa anticipat creditul, daca nu este de acord cu noul nivel al comisionelor.
La art 3.9 se prevede ca se percepe un comison de administrare in suma fixa prin aplicarea unui procent la valoarea creditului.
Reclamantii nu au facut dovada existenței unui act aditional la contract si nici banca nu a depus un astfel de document, precizand in fapt, ca nu exista actul mentionat intrucat nu a fost incheiat nici un act aditional. Pentru aceste motive cererea privind clauzele cuprinse in actul aditional se va respinge conf art 1169 C.civ.
Din cuprinsul clauzelor metionate, rezulta ca banca are dreptul ca in anumite situatii si cu respectarea unor conditii sa modifice dobanda sau comisionele fara consimtamantul imprumutatului, in functie de evolutia pietei financiar - bancare si de costurile resurselor de creditare.
Instanta retine insă ca aceste clauze stipulate in contractul incheiat de parti sunt clare si precise si se circumscriu exigentelor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumator.
Astfel, art. 4 din Legea nr. 193/2000 prevede ca pentru constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale trebuie sa existe in principal un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului, ca o consecinta a abuzului derivat din faptul ca o clauza nu a fost negociata si este contrara bunei credințe. O conditie suplimentara se refera la pretul contractului, clauzele care determina acest cost fiind necesar sa fie exprimate . si simpla, numai in caz contrar putand face obiectul analizei.
Potrivit pct. 1 din Lista cuprinzand clauzele considerate ca fiind abuzive din Anexa la Legea nr. 193/2000, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract. Aceste prevederi nu se opun clauzelor in temeiul cărora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fara o notificare prealabila, daca exista o motivație întemeiata, in condițiile in care comerciantul este obligat sa informeze cat mai curând posibil despre aceasta celelalte parți contractante si acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Prin clauzele mentionate in actiune nu se creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, raportat la prevederile pct. 1 din Anexa la legea nr. 193/2000, intrucat sunt precizate in contract motivele intemeiate care dau dreptul comerciantului sa modifice unilateral clauzele contractului, si anume evolutia pietei financiar-bancare si a costurilor resurselor de creditare.
Clauzele respective intrunesc si conditiile impuse de art. 1 din legea nr. 193/2000, potrivit caruia un contract incheiat intre un comerciant si un consumator pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii, trebuie sa cuprinda clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate.
Art. 4 alin. 6 din legea nr. 193/2000 dispune in sensul ca evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in măsura in care aceste clauze sunt exprimate . inteligibil. Dezechilibrul contractual nu exista, in conditiile in care clauzele referitoare la dobanda si comisioane sunt exprimate in mod clar si inteligibil in sensul dispozitiilor art. 4 alin. 6 din legea nr. 193/2000 care au transpus Directiva nr. 93/13/CEE.
Obiectul contractului incheiat de parti il constituie acordarea unei sume de bani, pentru o anumita perioada de timp in schimbul pretului, care in speta este format din dobanda si comisioane. Intrucat, in ce priveste clauzele mentionate in actiune, este respectata conditia prevazuta de art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, ca acestea sa fie formulate . inteligibil, accesibil fara a fi necesare cunostinte de specialitate, fiind indeplinita aceasta obligatie de transparenta in formularea clauzelor contractuale, aprecierea caracterului abuziv nu poate privi caracterul adecvat al pretului.
Directiva 93/13/CEE la pct.2 lit. b) din Anexa si Directiva 2008/48/CE la art. 32 statueaza valabilitatea clauzelor de modificare a dobanzilor in conditiile in care este respectata conditia de transparenta a clauzelor contractuale, exista un motiv intemeiat, iar imprumutatul a fost informat cu privire la aceasta modificare. Având in vedere ca aceste condiții sunt respectate, fiind stipulate in contractele de credit încheiate de parți, clauzele de modificare a dobânzilor nu au caracter abuziv.
Reclamanții si-au manifestat consimtamantul la incheierea contractului de credit, prin semnarea acestuia, astfel ca au avut cunostinta de clauzele si conditiile contractului de credit, iar potrivit art. 969 C. civ.din 1864 convențiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.
Astfel, reclamanții si-au asumat riscul majorării dobânzii inițiale in funcție de costul resurselor de creditare si al majorării comisioanelor potrivit pct. 3.7 din contract. Având consimtamantul exprimat, nu mai poate fi vorba de o modificare unilaterala si abuziva din partea bancii, ci de o modificare realizata cu acordul prealabil, exprimat la semnarea contractului.
Instanța retine ca la pct. 8 din contractul de credit se prevăd comisioanele care se percep si cuantumul lor, acestea fiind parte a costului creditului, respectiv formând, împreuna cu dobânda, prețul contractului. Cuantumul comisioanelor este stipulat in mod clar in contract, fără a lasa loc la interpretare fiind precizat expres care este valoarea nominala ce se achita lunar dar si modul de stabilire a acesteia, respectiv prin aplicarea unui procent la valoarea creditului. Reclamantii au luat cunostinta de comisioanele percepute de banca si de cuantumul acestora, la semnarea contractului, si au acceptat sa li se perceapa aceste sume de bani cu titlu de pret al contractului, alaturi de dobanda.
Astfel, instanta va avea in vedere manifestarea de vointa a partilor la incheierea contractelor de credit, pecum si imprejurarea ca in costul total al creditului sunt incluse dobanda, comisioanele si alte taxe obligatorii cunoscute de parti, iar reclamantii s-au obligat sa restituie valoarea totala platibila in care se includ suma imprumutata si costul total al creditului.
Atât clauza privind dobânda cat si clauza privind comisioanele compun costul total al creditului, iar reclamanții au fost de acord cu prețul contractului inca de la semnarea acestuia si nu l-au considerat disproporționat de mare la momentul respectiv.
Cuantumul total al valorii comisionului raportat la cea a dobanzii si a valorii creditului indicate de reclamanti nu constituie un dezechilibru contractual apărut ca urmare a unei clauze abuzive ci este expresia conditiilor convenite de parti pentru derularea contractului. Apreciem ca numai în cazul in care, ulterior incheierii contractului, una dintre parti ar proceda la modificarea unilaterala a contractului cu efect direct asupra prestatiilor datorate, sumele rezultate din cresterea obligatiilor ar putea fi apreciate de instanta ca indeplinire a conditiei privind dezechilibrul semnificativ. O astfel de situatie nu exista in acest caz partile stabilind inca de la inceput pretul contractului, care nu s-a modificat.
Reclamantii solicita in aplicarea si explicarea caraterului abuziv al clauzei referitoare la dobanda aplicarea indicelui de referinta Euribor6M in locul celui prevazut in contract respectiv cel reprezentand dobanda de referinta varaiabila a bancii.
O astfel de solicitare nu are niciun fel de sustinere juridica sau de orice alta natura, intrucat partile nu au prevazut in contract o astfel de posibilitate, iar instanta nu poate inlocui clauzele convenite expres de parti, contractul fiind. conf art 969 C.civ.legea partilor, astfel ca instanta este tinuta sa aplice si sa se raporteze strict la contract iar în contract nu se prevede aplicarea Euribor6M. .
Pe de alta parte, trebuie observat ca reclamantii au convenit expres contractarea unui credit cu dobanda variabila, astfel ca este nu numai previzibil dar si foarte probabil ca dobanda sa suporte unele modificari in general in sensul majorarii acesteia. Aceasta concluzie este una logica determinata de evolutia generala a societatii, astfel ca, reclamantii nu pot sustine ca nu se asteptau la o crestere a dobanzilor sau ca nu si-au asumat obligatia de plata a acestora.
. cunnoaste si reduceri, insa acesetea se produc mai rar si de regula cu caracter de exceptie, astfel ca, un consumator diligent si informat trebuie sa evalueze cu prioritate riscul majorarii si nu beneficiul reducerii.
Pentru aceste motive apreciem ca nu se poate afirma ca drepturile reclamantilor au fost vatamate prin aceste prevederi contractuale.
Modificarea valorii dobanzii pe parcursul derularii contractului este tocmai expresia caracterului variabil al acesteia si nu constituie o ilustrare a caracterului abuziv al contractului. In cazul in care insa, modificarea ar fi discreționara, aspect care nu este incident si nici nu a fost dovedit, sunt aplicabile alte prevederi legale si nu cele privind caracaterul abuziv.
Privitor la stabilirea ca si criteriu de variatie a dobanzii de referinta interna, instanta retine ca aceasta posibilitate este permisa de legislatia in vigoare, art 93 lit g pct 2 din O.G. nr. 21/1992, care stabilește regulile aplicabile la contractele de credit cu dobândă variabilă prevede ca dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv și să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract.
Prin urmare, având in vedere ca in contract este stipulata tocmai aceasta modalitate de variație a dobânzii rezulta ca o astfel de clauza nu poate avea caracter abuziv.
De asemenea, nu se poate aprecia ca dobânda a fost majorata nerezonabil sau in neconcordanța cu costul resurselor de creditare si situația economica, fiind de notorietate faptul ca evoluția financiara datorata crizei a impus scumpirea atât a creditelor cat si a costurilor de achiziție a fondurilor financiare .
Privitor la art. 6 din contract instanța retine ca nu s-a făcut dovada aplicării acestor prevederi legale, astfel ca eventualitatea incidentei probabile a acesteia nu poate constitui un criteriu de apreciere a caracterului abuziv, nefiind îndeplinita cel putin la o prima analiza condiția dezechilibrului semnificativ. Clauza nefiind aplicata, nu a produs niciun efect si astfel, nu avea nici cum sa creeze dezechilibre in raporturile contractuale.
In consecinta, instanta va constata ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a se constata caracterul abuziv al clauzelor mentionate in actiune.
Avand in vedere solutia data capatului 1 al cererii de chemare in judecata, se vor respinge ca neintemeiate si celelalte solicitari ale reclamantilor, acestea fiind conditionate de admiterea cererii primordiale.
In baza art. 274 C.proc.civ. va obliga reclamanții la plata catre parata S.C. B. C. R. S.A. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat, care, in baza art. 274 alin 3 a fost redus de instanța apreciind ca este nejustificat de mare fata de durata si complexitatea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulata de reclamanții Idița M. si I. E., ambii cu domiciliul in municipiul Hunedoara, ., ., apt 40, judetul Hunedoara, in contradictoriu cu parata S.C. B. C. R. S.A. cu sediul in Bucuresti, .. 5, sector 3 si sediul procesual ales la Societatea Civila de Avocati N. N. D. Kingston Petersen cu sediul în Bucuresti, .. 1 A, ., sector 1, Complexul Bucharest Business Park, cu parata S.C. B. C. R. S.A. – Sucursala/Agentia Hunedoara cu sediul in municipiul Hunedoara, .. 22, judetul Hunedoara si S.C. S. C. S.R.L. cu sediul în București, .. 5, Corp B, etaj 3, sector 3.
Obliga reclamanții la plata către parata S.C. B. C. R. S.A. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat.
Respinge cererea reclamanților de obligare a paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.05.2013.
Președinte, Grefier,
P. M. B. M.
Red. PM/Tehnored. BM/27.06.2013/ 7 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1018/2013. Judecătoria... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1012/2013. Judecătoria... → |
|---|
