Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 15722/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 22 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER-P. A. -M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 15.021
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul S. V. in contradictoriu cu intimatul I. IAȘI-S.R., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat N. pentru petent, martorul M. M. D., propus de către petent, lipsește reprezentantul legal al intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Sub prestare de jurământ, instanța procedează la audierea martorului M. M. D., propus de către petent, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.
La interpelarea instantei, avocat N. pentru petent precizează ca nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind probe de administrat si alte cereri de formulat, instanța constata cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Avocat N. pentru petent solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri în completare, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, declară dezbaterile închise și reține cauza spre competentă soluționare.
INSTANȚA:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 16.05.2013 sub număr de dosar_, petentul S. V. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.05.2013, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI, solicitând anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii.
În fapt, petentul a arătat că cele menționate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu corespund realității.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001 și art. 118 din OUG nr. 195/2002.
A fost anexată plângerii copie a procesului-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001, atașând raportul agentului constatator.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul M. M. D..
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal . nr._/12.05.2013, petentul S. V. a fost sancționat cu 4 puncte amendă în cuantum de 300 lei și cu sancțiunea complementară de suspendare a exercițiului dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, pentru faptul că pe data de 12.05.2013, ora 18:20, în Iași, . cu nr. de înmatriculare_, dinspre .. C., la intersecția cu . a respectat semnificația culorii roșie a semaforului, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit d O.U.G. nr. 195/2002.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit primelor trei alineate ale art. 109 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Conform art. 100 alin. 3 lit d din OUG nr. 195/2002, nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II de sanctiuni și cu sancțiunea complementară de suspendare a exercițiului dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile..
Art. 52 din HOTARAREA nr. 1.391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice arată că, semnalul de culoare roșie interzice trecerea. La semnalul de culoare roșie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau, dupã caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului. Dacã semaforul este instalat deasupra ori de cealaltã parte a intersectiei, în lipsa marcajului pentru oprire sau pentru trecerea pietonilor, vehiculul trebuie oprit înainte de marginea partii carosabile a drumului ce urmeazã a fi intersectat. Atunci când semnalul de culoare roșie funcționeazã concomitent cu cel de culoare galbena, acesta anunta apariția semnalului de culoare verde.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) și atât amenda cât și măsurile complementare (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmăresc un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci au un caracter punitiv prin natura lor, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, prin comunicarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, contravenția reținută în sarcina sa de către agentul constatator, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea de către instanța de judecată. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare în fața instanței prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Cele reținute de către agentul constatator se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, după cum urmează:
În raportul depus de către agentul constatator se precizează că petentul nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului, această faptă fiind constatată în mod nemijlocit și direct de către agentul constatator prin propriile simțuri, făcând astfel dovada pănă la proba contrară. Pe cale jurisprudențială Curtea Europeană (cauzele Salabiaku contra Franței - Hotărârea din_ ) a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național. Prezumția de veridicitate a procesului-verbal în măsura în care cele consemnate au fost constatate de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit prin propriile simțuri trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate, acest raport fiind respectat în prezenta cauză, petentului asigurându-i-se dreptul de administra probe contrare celor reținute de către agentul constatator.
Fiind audiat de către instanța de judecată, martorul M. M. D. arată că într-o zi de duminică, în luna mai 2013, după ora 16:00 se deplasa împreună cu petentul și a constatat că acesta a oprit la culoarea roșie a semaforului, cu precizarea că înainte cu două-trei secunde înainte de schimbarea culorii semaforului, petentul și-a pregătit autoturismul fără însă a se deplasa.
Din analiza acestei declarații, instanța constată că nu poate reține această probă, având în vedere că cele arătate nu se coroborează cu nicio altă probă, petentul consemnând alte obiecțiuni în cadrul procesului-verbal, fără legătură cu apărarea făcută în prezenta cauză, martorul aflându-se totodată într-o relație de prietenie cu fiica petentului.
Prin urmare, instanța constată că cele constatate în mod direct și nemijlocit de către agentul constatator nu au fost combătute, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată, reținând prin urmare că fapta petentului de a conduce autoturismul fără respectarea semnificației culorii roșie a semaforului, constituie contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, fapta fiind săvârșită de către petent cu vinovăție.
Cu privire la sancțiunile aplicate petentului pentru fapta reținute, instanța constată că potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar art. 7 alin. 2 arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă. De asemenea, conform art. 21 alin. 3 din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Sancțiunile aplicate contravenientului, respectiv 4 puncte amendă în cuantum de 300 lei și măsura complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile se încadrează în limitele O.U.G. 195/2002 și sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către contravenient, având în vedere împrejurările săvârșirii faptelor, urmarea produsă, respectiv punerea în primejdie a siguranței traficului pe drumurile publice.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul R. G., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.03.2012, ca neîntemeiat.
Având în vedere dispozițiile art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 în vigoare la data înregistrării prezentei cauze, potrivit cărora în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, instanța va obliga petentul la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, având în vedere cheltuielile determinate de soluționarea prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul S. V., având CNP_, cu domiciliul în Iași, .. 27, ..4, . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.05.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, cu sediul în Jud. Iași, ca fiind neîntemeiată.
Obligă petentul la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.11.2013.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
RED/TEH I.Chi
4ex./06.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2013. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 25/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
