Pretenţii. Sentința nr. 25/2013. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc reprezentanții legali ai părților.

Procedură legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra excepției și fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 08.10.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 15.10.2013, ulterior pentru data de 22.10.2013 și 25.10.2013 când,

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanța la data de 24.05.2013 sub număr de dosar_ reclamanta S.C. C. IAȘI S.A, societate aflată în insolvență, prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI PRIMĂVERII NR.11, . instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 8816,97 reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate și facturate în perioada dec.2010-iulie 2011 și 5497,50 lei reprezentând penalități de întârziere, în perioada nov. 2006 – febr.2013.

În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâta a furnizat acesteia energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră. Contractul a dat nașterea dreptului reclamantei de a factura cantitățile de utilități puse la dispoziție și obligației corelative a pârâtei de a plăti aceste debite. Pentru neachitarea sau achitarea cu întârziere a debitelor au fost calculate penalități de întârziere. Nici una dintre facturile fiscale emise nu a fost contestată de către pârâtă. Mai mult, deși acesta din urmă a fost invitată la conciliere, nu a înțeles să dea curs invitației adresate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1270, art.1516, art.1169 C.civ, coroborate cu dispozițiile Legii nr.325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, ordinul ANRSC 483/2008.

În baza art.77 din legea 85/2006 cererea reclamantei este scutită de la plata taxei de timbru.

S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.

În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri fiind anexate cererii: invitație la conciliere 7786/22.05.2012, anexa III–referat de neprezentare la conciliere, proces verbal de conciliere din 22.12.2010, contract nr.1854/22.10.2005 de furnizare a energiei termice, contract nr.1363/05.12.2007 de furnizare a energiei termice, contract nr.765/05.05.2010 de furnizare a energiei termice și anexele 1-3 la acesta, Sentința civilă nr.697/2012 a Tribunalului Iași, componență sold clienți pentru pârâtă, dovezi comunicare cu confirmare de primire, invitație 145/05.01.2011 la conciliere directă,extrase de cont, facturi fiscale (f.4-105 dosar).

Acțiunea a fost comunicată pârâtei care în termen legal depus întâmpinare (f.109 dosar).

Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei în temeiul dispozițiilor art.3 din Decretul nr.167/1958 pentru sumele reprezentând unele sume reprezentând penalități și a solicitat respingerea acțiunii cu privire la penalitățile calculate pentru facturi apă, penalităților calculate până la 17.05.2009, penalităților calculate după data de 20.10.2011.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că potrivit actului adițional la contractul 765/05.05.2010 reclamanta a cesionat iar Municipiul Iași a preluat contractul în integralitatea sa, utilizatorul acceptând cesiunea contractelor motiv pentru care începând cu data semnării actelor adiționale, respectiv 20.10.2011, reclamanta nu mai are relații contractuale cu pârâta. Nu este posibil ca pârâta să datoreze sume de bani facturate atât de reclamantă cât și de cesionar. Nu este posibil ca penalitățile să curgă nelimitat în timp, cu ignorarea dispozițiilor art.18 din contract. Componența soldului clienți depus la dosar de reclamantă nu cuprinde anumite date esențiale cum ar fi valoarea totală a facturilor, chitanța de plată, valoarea penalităților achitate iar reclamanta nu a depus fișă de cont din care să rezulte plățile efectuate. Facturile emise de C. până în luna octombrie 2011 au fost semnate și ștampilate de primire de către pârâtă însă facturile emise după această dată sunt ilegal emise în lipsa contractului dintre părți. La data de 02.03.2012 pârâta a înștiințat reclamanta cu privire la motivul refuzului la plată pentru facturile emise fără a primi din partea acesteia un răspuns. S-a solicitat respingerea pretențiilor reclamantei pentru sumele reprezentând penalități aferente facturilor de apă, penalităților calculate până la data de 17 mai 2009, penalităților calculate după data de 20.10.2011.

Pârâta nu a solicitat probe în întâmpinarea formulată însă a anexat acesteia Act adițional la contractul de energie termică 765/05.05.2010, adresa nr._/16.11.2011 a Mun. Iași către pârâtă, factură din 31.12.2011 emisă de reclamantă, componență sold clienți,, adresa nr.4466/02.03.2012 a pârâtei către reclamantă (f.110.177 dosar).

Întâmpinarea a fost comunicată reclamantei care a formulat răspuns la întâmpinare (f.121 dosar) în cuprinsul căruia a solicitat respingerea excepției invocate și respingerea celorlalte apărări ca neîntemeiate întrucât pretențiile bănești ce formulează obiectul acțiunii se opresc la nivelul lunii oct.2011 iar penalitățile curg până la data plății efective a debitului. Reclamanta a arătat că acțiunea sa privește debitele cu care pârâta figura în evidența contabilă a reclamantei la data de 16.04.2013 așa cum rezultă din componența soldului clienți atașat acțiunii. Temeiul pretenții afirmate este dat contractele de furnizare a energiei termice iar pârâta nu a achitat facturile lunar emise de reclamantă. Penalitățile s-au calculat în temeiul clauzei penale din contractul părților. Pârâta a efectuat plăți succesive în contul debitelor, plățile având întreruptiv de prescripție conform art.2538 din Codul civil

În drept s-au învederat dispozițiile art. 2538 cod civil.

S-a anexat răspunsului la întâmpinare înscrisul fișă de cont pentru operații diverse (f.123-136 dosar).

Instanța a fixat prim termen de judecată cu citarea părților, pârâta fiind citată cu duplicatul răspunsului la întâmpinare la care a formulat precizări prin care a reiterat o parte din susținerile din întâmpinare iar suplimentar acestora a arătat că nu sunt incidente dispozițiile art.2538 cod civil întrucât nu este vorba de o singură datorie din care s-a efectuat o plată parțială fiecare factură constatând o datorie distinctă și un termen de scadență separat.

În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri, solicitate prin acțiunea introductivă și întâmpinare iar față de cerere de judecare a cauzei în lipsă la termenul de judecată fixat a rămas în pronunțare atât cu privire la excepția invocată, cât și pe fondul cauzei.

Analizând actele și lucrările cauzei civile de față constată următoarele:

În fapt între părțile cauzei civile de față s-au încheiat un număr trei convenții având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire și apă caldă de consum: Contractul nr.1854/21.10.2005, Contractul nr.1363/05.12.2007 și Contractul nr.765/05.05.2010( f.7-23 dosar).

Obiectul acestor convenții succesiv încheiate între părți l-a reprezentat furnizarea energiei termice pentru încălzire și apă cladă de consum.

În baza acestor convenții reclamanta a furnizat pârâtei, în beneficiul final al proprietarilor din condominiul pe care îl administrează, utilitățile reprezentate de energie termică și apă caldă pentru consum, facturând contravaloarea acestora conform facturilor depuse la dosar, componenței soldului pentru pârâtă, fișei de cont pentru operații diverse.

Potrivit susținerilor pârâtei din întâmpinare aceasta a admis că facturile emise de reclamantă până în luna octombrie 2011 au fost semnate și ștampilate de primire de reprezentantul legal al pârâtei.

Pârâta a înregistrat întârzieri la plata facturilor emise de reclamantă de-a lungul relațiilor contractuale, fapt pe care nu l-a negat, ci dimpotrivă, l-a recunoscut implicit în întâmpinarea formulată în care se invocă excepția prescripției dreptului la acțiune .

Recunoașterea datoriilor rezultă explicit și din adresa nr.4466/02.03.2012 emisă de pârâtă către reclamantă aflată la fila 117 dosar, adresă prin care pârâta din cauză comunică reclamantei refuzul său de achitare a datoriilor prin existența actului adițional la contractul de furnizare a energiei termice și acuză aplicarea unui tratament diferit față de cel al altor asociații cu datorii față de reclamantă.

Instanța va respinge apărările pârâtei legate de lipsa de temeinicie a pretențiilor bănești ale reclamantei ca urmare a cesiunii intervenite între reclamantă și Municipiul Iași prin Primar pentru următoarele motive:

În mod greșit apreciază pârâta faptul că, urmare a actului adițional încheiat la ultimul contract de furnizare a energiei termice, vechile datorii și accesoriile acestora nu mai pot fi recuperate de reclamantă (câtă vreme prescripția dreptului la acțiune nu s-a prescris).

Actul adițional depus la dosar de pârâtă, anexat întâmpinării, atestă faptul că cesiunea a avut ca obiect contractul de concesionare a serviciului public de producere, transport și distribuție a energiei termice produsă în sistem centralizat de Mun. Iași, de la reclamantă la Mun. Iași, și nicidecum contractul de furnizare încheiat între părțile cauzei civile de față.

Urmare a acestei cesiuni reclamanta a pierdut într-adevăr calitatea de furnizor de energie termică pentru pârâtă însă numai pentru viitor, fără a pierde dreptul de a recupera datoriile pentru serviciul furnizat anterior datei cesiunii.

Conform mențiunilor din actul adițional, efectele acestui contract de cesiune au început a se produce numai începând cu data de 20 octombrie 2011 dată de la care consumul de energie termică urma a fi facturat și încasat de Municipiul Iași.

Or, obiectul cauzei civile de față îl constituie pretențiile bănești constând în prețul energiei termice și apei calde menajere furnizate de reclamantă anterior datei cesiunii serviciului public - 20.10.2011 și facturate de reclamantă conform clauzelor contractuale stipulate de părți.

Întrucât penalitățile solicitate sunt accesorii ale debitelor principale (acestea din urmă anterioare datei de 20.10.2011) ele având natura unor daune menite să acopere prejudiciul creat urmare a neplății la timp a datoriei principale și curgând cu fiecare zi de întârziere, reclamanta era îndreptățită la solicitarea acestora și după data la care a încetat să mai furnizeze pârâtei energie termică și apă caldă menajeră, regimul lor juridic fiind subordonat regimului aplicabil debitului principal.

În drept, aplicabile raporturilor juridice dintre părți sunt dispozițiile Codului civil de la 1865 așa cum rezultă din dispozițiile art. 6 alin.(2) și (3) Noul Cod civil, art. 3 și 4 din Legea 71/2011 cât și din dispozițiile art. 102 alin.(1) Legea nr. 71/2011, potrivit căruia „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiata în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.

Potrivit art.969 Cod Civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 970 alin.1 Cod Civil „convențiile trebuie executate cu bună credință”. Totodată, potrivit art.1073 Cod Civil, creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației.

Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt, rezultă că pârâta nu s-a achitat de obligațiile contractuale față de furnizoare la termenul de scadență, fapt pe care de altfel l-a recunoscut în întâmpinare, astfel încât datorează reclamantei atât contravaloarea/prețul utilităților furnizate cât și plata penalităților de întârziere mai puțin cele cu privire la care instanța va constata intervenită prescripția dreptului la acțiune.

Din probele dosarului - facturi, componența sold client, fișă de cont pentru operații diverse depuse de reclamantă și graficul de eșalonare depus de pârâtă - rezultă că pârâta a beneficiat de serviciile reclamantei in perioada contractuală dar nu a achitat la termen contravaloarea integrală a tuturor facturilor emise in acest interval, cuantumul sumei datorate cu titlu de contravaloarea energie termică furnizată și neachitată fiind de 8816,97 lei .

În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de penalități, instanța reține că la sumele datorate cu titlu de debit au fost calculate penalități de întârziere în baza dispozițiilor art 18 litera a) din contractul 1854/21.10.2003, art.6.2 și 21.3 din contractul nr.1363/05.12.2007 și art.6 pct.2 și art.18 din Contractul nr.765/05.05.2010.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, instanța reține caracterul parțial întemeiat al acesteia pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei 5497,50 lei reprezentând penalități de întârziere, în perioada noiembrie 2006-februarie 2013.

Pârâta a invocat prescripția dreptului reclamantei de a obține obligarea prin hotărâre judecătorească la plata penalităților în temeiul disp.art.3 din Decretul nr.167/1958. A arătat că fiecare factură reprezintă o datorie cu termen de scadență separat iar plata efectuată în contul unei facturi nu poate avea semnificația recunoașterii tuturor facturilor emise

Reclamanta, pe de altă parte, a susținut că pârâta a efectuat plăți succesive ale facturilor emise și a invocat aceste plăți drept cauză de întrerupere a cursului prescripției.

Instanța reține că ambele susțineri sunt întemeiate în limitele ce se vor arăta.

Mai întâi instanța va reține că sunt aplicabile prescripției dreptului la acțiune în cauza de față, dispozițiile Decretului nr.167/1958, așa cum dispun prevederile articolului 201 din Legea nr.17/2011 de punere în aplicare a Noului Cod civil, care reglementează dispozițiile tranzitorii și de punere în aplicare a acestui cod.

Potrivit art.1 din Decretul 167/1958 „Dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacã nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odatã cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.” Conform art.3 din același act normativ „termenul prescripției este de 3 ani”. Conform art.12 din decret „În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebita.”Potrivit art.16 litera a) și art.17 din același act normativ cursul prescripției se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie iar după această întrerupere o nouă prescripție cu aceeași durată începe să curgă.

Din analiza coroborată a acestor texte instanța reține că în ceea ce privește penalitățile aferente sumelor achitate cu întârziere de pârâtă (penalitățile având caracter accesoriu față de debitul principal), dreptul la acțiune al reclamantei, se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii lor, prin prescripții separate (așa cum se prescriu și sumele facturate cu titlu de debit principal). Cel mai târziu prescripția acestor sume se împlinește la data prescrierii dreptului la acțiune privind debitul principal.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de chiar reclamantă - componență sold clienți, fișă de cont și facturi fiscale - rezultă faptul că penalitățile solicitate sunt aferente unor facturi de utilități emise de reclamantă în intervalul nov.2006 - oct.2011.

Evidența cronologică a facturilor primare emise de reclamantă și a plăților efectuate de pârâtă în contul acestora, așa cum se desprinde din componența soldului clientului (filele 33 și următoarele dosar), demonstrează faptul că sumele de 30,12 lei, 143,59 lei, 94,70 lei, 53,31 lei, 53,21 lei, 378,30 lei și 212,78 lei sunt solicitate de reclamantă cu titlu de penalități aferente unor debite principale scadente cel mai târziu la data de 31.12.2009, pentru care pârâta a efectuat plăți (cu semnificația recunoașterii acestora și cu efect întreruptiv de prescripție) cel mai târziu la data de 21.05.2010. Așadar cel mai târziu începând cu această dată un nou termen de prescripție de 3 ani a început să curgă și s-a împlinit la data de 21.05.2013, anterior introducerii acțiunii de față - la data de 24.05.2013.

Așadar chiar dacă pârâta a efectuat plăți în contul facturilor cuprinzând debitul principal, fapt de natură a întrerupe prescripția dreptului la acțiune în favoarea reclamantei, această întrerupere nu s-a produs cu efect nelimitat asupra tuturor facturilor emise, deoarece din același moment o nouă prescripție a început să curgă și, dată fiind vârsta debitelor, acesta s-a împlinit din nou anterior introducerii acțiunii de față.

Pentru aceste motive instanța va admite excepția prescripției și va respinge cerere de obligarea a pârâtei la plata sumei totale de 966,01 lei, motivat de intervenirea prescripției dreptului reclamantei, ce a ieșit din pasivitate după depășirea termenului rezervat de legiuitor dreptului său de a obține concursul forței coercitive a statului în obligarea pârâtei la executarea obligațiilor contractuale.

În ceea ce privește restul facturilor de utilități emise începând cu luna ianuarie 2010, pentru care rezultă că pârâta a efectuat plăți începând cu luna iunie 2010, plățile astfel efectuate având efect întreruptiv de prescripție atât cu privire la debitul principal cât și cu privire la accesoriile sale, instanța va acorda penalitățile solicitate de reclamantă.

Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune în limitele arătate și pe cale de consecință va admite în parte și cererea de chemare în judecată obligând pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 8816,97 lei reprezentând contravaloarea energiei termice facturate în perioada decembrie 2010 - iulie 2011 și de 4531,49 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitelor neachitate sau achitate cu întârziere.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.

Admite în parte acțiunea în pretenții formulată de reclamanta S.C. C. IAȘI S.A. cu sediul în municipiul Iași, Calea Chișinăului, nr.25, societate aflată în insolvență, prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L. cu sediul în Municipiul Iași, . în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI PRIMĂVERII NR.11, . în mun. Iași, ., ., parter.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8816,97 lei sumă reprezentând contravaloarea energiei termice facturate în perioada decembrie 2010 - iulie 2011.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4531,49 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitelor neachitate sau achitate cu întârziere.

Cu drept de a formula apel în 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, ce se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, 25 oct.2013.

PREȘEDINTE,

D. C. E.

GREFIER,

J. V. G.

Red/teh/ced

22.02.2014,4ex