Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 16957/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 07 Octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier A. M.
SENTINȚA Nr._/2014
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe contestator C. D., contestator C. E. și pe intimat A.N.A.F. -D.R.F.P. IAȘI, având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.09.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 30.09.2014 când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ contestatorii C. D. și C. E. au înțeles să conteste procesul-verbal de sechestru instituit asupra imobilului casă de locuit situat în ., jud. Iași, la cererea creditoarei DGRFP Iași – AJFP Iași.
Contestatorii au beneficiat de ajutor public judiciar în ceea ce privește taxa judiciară de timbru.
În motivarea cererii contestatorii au susținut că lor nu le-a fost comunicată hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu, prin care au fost obligați la plata sumei de 10.000 lei, au luat cunoștință de conținutul acesteia după ce au solicitat eliberarea unei copii. Au susținut contestatorii că sunt de acord să plătească suma pentru care s-a demarat executarea silită, însă posibilităților lor materiale sunt reduse și au în întreținere și trei copii minori.
Au mai arătat că sunt de bună credință și doresc să achite debitul, însă nu au posibilitatea de achita integral suma.
În drept contestatorii au invocat art. 172 C. proc. fiscală.
Alăturat cererii contestatorii au depus înscrisuri.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă, motivat de faptul că titlul executoriu este o hotărâre judecătorească, iar pentru contestarea acestuia este o altă procedură prevăzută de lege.
Pe fondul cauzei solicită respingerea contestației.
Din oficiu, instanța de judecată a dispus atașarea copiei dosarului de executare silită al intimatei.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 407/26.09.2013 a Tribunalului Iași s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale contestatorilor până la concurența sumei de 10.000 lei, hotărârea a fost comunicată către intimată, în calitate de organ fiscal de executare, care a procedat la demararea executării silite.
În baza art. 248 C. proc. civ. excepția inadmisibilității, așa cum a fost ea invocată de către intimată, a fost soluționată, în sensul respingerii la termenul de judecată din data de 23.09.2014,întrucât prin transformarea titlului de creanță fiscală în titlu executoriu, prin incidența prevederilor art.141 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, primul act nu-și mai produce efectele specifice unui titlu de creanță, ci, prin transformare, se naște un nou raport juridic execuțional fiscal, iar procedura este una tipică, execuțională. Astfel, art.art.172 din Codul de procedură fiscală prevede că orice act de executare silită poate fi atacat pe calea contestației la executare, cerere dată în competența instanței de drept comun în materie, respectiv a judecătoriei.
Este adevărat că aceasta poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege, precum și faptul că pentru invocarea anumitor motive, ce țin de cuantumul obligației fiscale, există calea contenciosului administrativ.
Cu toate acestea, inadmisibilitatea invocării anumitor motive într-o cale prevăzută de lege nu echivalează cu inadmisibilitatea acelei căi de atac. Astfel, contestația la executare nu devine inadmisibilă dacă motivele invocate nu pot face obiectul analizei pe această cale, ci neîntemeiată sub aspectul acelor motive.
Astfel, art. 172 Cod procedură fiscală prevede că orice act de executare silită poate fi atacat pe calea contestației la executare, procedura fiind, deci, una execuțional fiscală.
Cu privire la fondul cauzei – contestatorii au susținut că sunt de acord să plătească debitul însă nu au întreaga sumă la dispoziție pentru a efectuat plata astfel că doresc să o plătească eșalonat, sau să fie înființată poprirea pe venitul salarial realizat de către unul dintre ei.
Ori aspectele invocate de către contestatori, prin cererea adresată instanței, exced obiectului unei contestații la executare și constatând că, în speță, nu există nerespectări ale dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea actului de executare contestat, instanța de judecată constată că cererea este nefondată și raportat la art. 172-174 C.pr.fisc. urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de către contestatorii C. D. și C. E., domiciliați în ., jud. Iași în contradictoriu cu intimata DGRFP Iași – AJFP Iași.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.10.2014.
Președinte, Grefier,
B. M. M. A.
Red./Tehnored.: M.B.
5 ex/19.01.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8021/2014. Judecătoria IAŞI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 471/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
