Ordin de protecţie. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 40268/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința din camera de consiliu de la 12 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. Ș. P.
Grefier G. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași a fost reprezentat de
procuror A. B.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant F. M. - C. și pe pârât F. G., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, la ora 11:16, au răspuns reclamanta personal și pârâtul personal și asistat de avocat B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că procedura este legal îndeplinită și că s-au depus la dosarul cauzei anchetele sociale.
Instanța constată că a încetat delegația avocatului desemnat din oficiu, având în vedere că pârâtul are avocat ales.
În temeiul art. 131 Cod de procedură civilă, instanța își verifică competența și constată că este competentă general, material și teritorial conform dispozițiilor art. 25 din Legea 217/2003.
Avocat B. arată că dorește să depună întâmpinare, pentru că a încheiat abia ieri contractul de asistență juridică.
Instanța aduce la cunoștință părților disp. art. 27 din Legea 217/2003, potrivit cărora „ In caz de urgenta deosebita, instanta poate emite ordinul de protectie chiar in aceeasi zi, pronuntandu-se pe baza cererii si a actelor depuse, fara concluziile partilor.”
Instanța apreciază că procedura de citare prin telefon a fost corect îndeplinită, dat fiind că este caz de extremă urgență, în care se invocă acte de violență împotriva unui minor.
Reclamanta solicită încuviințarea unui avocat din oficiu.
Instanța încuviințează pentru reclamantă desemnarea unui avocat din oficiu și dispune emiterea unei adrese către Baroul de avocați Iași în acest sens.
Instanța lasă cauza la a doua strigare la ora 15:00.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, la ora 15:00, au răspuns reclamanta personal și asistată de avocat M., desemnat din oficiu, și pârâtul personal și asistat de avocat B..
Instanța precizează că minora a fost audiată în camera de consiliu.
Avocat B. depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială, întâmpinare și notă de probe. Depune o caracterizare de la serviciu a pârâtului. Comunică duplicat de pe înscrisuri avocatului reclamantei.
Avocat M. depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și înscrisuri medicale.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Avocat M. solicită instanței încuviințarea probei cu un martor, interogatoriul pârâtului și înscrisuri. Arată că dorește să depună planșe foto care prezintă anumite aspecte, respectiv lovituri cauzate fetei și mamei. Arată că dorește să mai depună și alte înscrisuri. Solicită acordarea unui termen pentru administrarea probelor.
Avocat B. se opune amânării cauzei pentru a se depune planșe foto, pozele neputând proba peste înscrisurile de la dosar. Arată că părțile au fost citate legal, cu mențiunea de a prezenta atât înscrisuri cât și martori la acest termen. Se opune acordării unui nou termen.
Instanța apreciază că în cauză sunt disponibile disp. art. 27 din Legea 217/2003, potrivită cărora „ In caz de urgenta deosebita, instanta poate emite ordinul de protectie chiar in aceeasi zi, pronuntandu-se pe baza cererii si a actelor depuse, fara concluziile partilor.”
Având în vedere este o cauză foarte urgentă pentru că se invocă acte de violență asupra minorului, instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse și proba cu interogatoriul părților.
Avocat B. solicită proba cu martori pentru a demonstra că reclamanta este cea care provoacă aceste scandaluri și că la momentul incidentului a fost auzită de vecini ridicând tonul.
La interpelarea instanței, pârâtul arată că la data de 31.10.2014, reclamanta a venit acasă de la serviciu, iar el a rugat-o să îl ajute la treburi în gospodărie, ea spunând că se duce să se culce. Arată că a lăsat-o timp de o oră să doarmă, după care s-a dus să o trezească. Arată că reclamanta a fost cea care a venit la el și a început să țipe, fiind auzită și de un vecin, care trecea pe acolo.
Instanța respinge ca fiind neutilă proba testimonială.
Instanța procedează la luarea interogatoriului pârâtului, răspunsurile acestuia fiind consemnate într-un formular atașat la dosarul cauzei.
Avocat B. depune la dosarul cauzei formularul de interogatoriu.
Instanța procedează la luarea interogatoriului reclamantei, răspunsurile acesteia fiind consemnate în formularul de interogatoriu depus la dosarul cauzei.
Avocat M. arată instanței poze de pe telefonul mobil al reclamantei.
Avocat B. se opune ca avocatul reclamantei să arate instanței poze de pe telefonul mobil al reclamantei.
Instanța constată că avocatul reclamantei prezintă fotografii ale minorei, dar fără a cunoaște data când s-au făcut fotografiile și dacă aceste echimoze sunt consecința loviturilor pe care se susține că pârâtul le-ar fi aplicat.
Instanța, în temeiul art. 392 Cod de procedură civilă, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, deschide dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat M. solicită instanței admiterea acțiunii în sensul emiterii unui ordin de protecție, având în vedere gravitatea faptelor. Arată că au fost exercitate acte de agresiune asupra unei minore, acte confirmate de către pârât. Oficiu neachitat.
Avocat B. consideră că luarea unei măsuri atât de grave nu este necesară. Arată că reclamanta solicită păstrarea unei distanțe minime față de minoră și mamă, față de locul de muncă al reclamantei, interzicerea oricărui contact cu reclamanta, suportarea costurilor chiriei temporar. Consideră că disp. art. 23 din Legea 217/2003 nu sunt aplicabile pentru primele trei solicitări. Cu privire la incidentul din 31.10.2014, arată că reclamanta a ales să părăsească locuința, nu a fost alungată, și a plecat la două zile după petrecerea incidentului, când pârâtul nu era acasă. Arată că reclamanta nu a fost împiedicată să se întoarcă la locuința sa. Solicită instanței să observe că nu există o stare de pericol pentru care să poată fi emis un astfel de ordin de protecție. Referitor la ultima solicitare a reclamantei de suportare a chiriei, arată că nu a fost precizat care este cuantumul chiriei și nu au fost făcute dovezi. Precizează că a depus la dosarul cauzei o caracterizare de la locul de muncă al pârâtului. Arată că pârâtul este salariat, este bugetar și nu poate întreține două gospodării. Consideră că nu sunt incidente dispozițiile legii speciale.
Avocat M. solicită instanței să observe că reclamanta a formulat plângere penală, motiv pentru care a plecat de acasă, pentru că se temea pentru viața și integritatea sa, și a plecat în momentul în care și-a găsit o gazdă.
Avocat B. precizează că nu s-a dovedit că pârâtul a încercat să exercite din nou agresiuni la locuința unde locuiesc reclamanta și minora, pentru că nici nu o cunoaște, nici la serviciul reclamantei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței admiterea acțiunii.
Instanța, în temeiul art. 394 Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _, reclamanta F. M. a chemat în judecată pe pârâtul F. G., solicitând instanței emiterea un ordin de protectie împotriva soțului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 31.10.2014 în satul L. Cetățuii, la domiciliul comun al părților, pârâtul care este soțul său, a lovit-o cu pumnii și picioarele timp îndelungat, după care a lovit-o în zona capului cu centura uniformei de agent de pază (aceasta fiind ocupația soțului). Mai arată reclamanta că, în egală măsură, a lovit-o și pe fiica lor, A. C. G., fără motiv, fiind sub influența băuturilor alcoolice. Se precizează în cerere că atât ea cât și fiica sa sunt supuse acestor agresiuni aproape zilnic, în ultimii 14 ani.
Se solicită luarea următoarelor măsuri prin ordinul de protecție: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă și față de minoră, față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ,, interzicerea oricărui contact inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima, suportarea de către pârât a chiriei și/sau întreținerii pentru locuința temporară.
Cererea a fost motivată în drept pe disp. Legii 217/2003 și a fost intocmita potrivit formularului de cerere prevazut in anexa la Legea nr. 25/2012. –filele 3-6.
Atasat acțiunii, reclamanta a depus in copie inscrisuri- certificate medico-legale pentru ea și pentru fiica minoră de 3-4 zile de îngrijiri medicale, respectiv 2-3 zile de îngrijiri medicale – filele 7,8 dosar..
Din dispoziția instanței a fost desemnat avocat din oficiu atât pentru reclamantă cât și pentru pârât, delegația acestuia încetând în momentul prezentării apărătorului ales.
Au fost întocmite, de urgență două rapoarte de anchetă socială la domiciliul pârâtului și la reședința reclamantei, reședință confidențială.
In probatiune, instanta a incuviintat reclamantei proba cu inscrisuri si cea testimonială cu doi martori.
S-a dispus din oficiu audierea minorei F. A. C. G. în Camera de consiliu.
Pârâtul a formulat întâmpinare si a solicitat respingerea cererii de emitere a ordinului de protecție . A admis lovirea reclamantei, dar a precizat că a fost provocat de scandalul și limbajul vulgar al soției sale și a recunoscut și lovirea minorei ( despre care s-a afirmat că a fost neintenționată ) care a încercat să intervină în conflictul dintre părți.
In probațiune reclamanta a solicitat prin cerere proba testimonială,(la care ulterior a renunțat motivat de faptul că martorii s-au răzgândit) proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului, iar pârâtul a solicitat proba testimonială, interogatoriul reclamantei și proba cu înscrisuri.
Instanța a admis pentru ambele părți proba cu interogatoriul părții adverse și cu înscrisuri, respingând proba testimonială ca nefiind utilă în soluționarea cauzei raportat la teza probatorie indicată (pârâtul încerca să demonstreze cu un martor care a auzit cearta dintre părți că a fost provocat prin țipetele reclamantei să o lovească).
Analizând probele administrate în cauză instanta retine urmatoarea situație de fapt:
Părtile din prezenta cauză sunt căsătorite din data de 7.07.2007, iar din această căsătorie a rezlutat minora A. C. G., născută la data de 9.10.2001.
Ansamblul probatoriu administrat în cauză relevă că pârâtul are un comportament extrem de agresiv față de familia sa, în special pe fondul consumului de alcool. Din certificatele medico-legale din data de 3.11.2014, probă care se coroborează cu susținerea reclamantei și a minorei și cu recunoașterea pârâtului rezultă că în data de 31 octombrie 2014 reclamanta F. M. C. a fost lovită de pârât în zona capului, necesitând îngrijiri medicale într-un număr de 3-4 zile pentru vindecare. În acest conflict a intervenit și minora, încercând să își ajute mama, moment în care pârâtul și-a lovit și fiica, astfel încât pentru vindecare aceasta a avut nevoie de 2-3 zile de îngrijiri medicale. S-a putut constata cu prilejul audierii minorei că aceasta este realmente speriată de tatăl său, ea evocând mai multe episoade de agresiune împotriva mamei sale și împotriva sa. La două zile după acest eveniment, după ce a găsit o gazdă, în timp ce pârâtul era la serviciu, reclamanta s-a mutat împreună cu minora într-o locuință închiriată și a transferat-o pe fiica sa la o altă unitate de învățământ. În prezent pârâtul nu cunoaște reședința reclamantei și nici școala frecventată de minoră.
Potrivit art. 26 al.1 din Legea nr. 217 din 22 mai 2003 (*republicata*)
pentru prevenirea si combaterea violentei in familie ,, Persoana a cãrei viațã, integritate fizicã sau psihicã ori libertate este pusã în pericol printr-un act de violențã din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlãturãrii stãrii de pericol, sã emitã un ordin de protecție, prin care sã se dispunã, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmãtoarele mãsuri - obligații sau interdicții …,,
Din această dispoziție legală rezultă că pentru a fi admisă cererea de emitere a ordinului de protectie trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: urgența luării măsurii, caracterul vremelnic al măsurii luate, existenta unei forme de violenta exercitata de unul din membrii familiei.
Pârâtul a invocat atât prin întâmpinare cât și prin concluziile apărătorului său neîndeplinirea acestor condiții. S-a solicitat instanței să constate că nu există o urgență a măsurii . că pârâtul are un comportament bun în societate, nu este o persoană agresivă și în data de 31.10.2014 a fost provocat de reclamantă prin injuriile adresate de aceasta, că a lovit-o neintenționat pe fiica sa. S-a încercat a se demonstra prin proba testimonială că pârâtul a fost provocat de reclamantă, totodată pârâtul invocând și lipsa martorilor reclamantei pentru a fi dovedită cererea.
Instanța reține însă că violența în familie se petrece de foarte multe ori în lipsa unor martori oculari, singurele persoane implicate fiind victimele și agresorul. Chiar și în ipoteza prezenței anumitor persoane terțe față de conflict, este foarte probabil ca martorii înșiși să se teamă de repercusiunile ce ar putea avea loc asupra lor. De altfel chiar intenția Legii 217/2003 a fost una de protejare a victimelor și de prevenție a conflictelor domestice și a recidivei agresorilor, textul de lege prevăzând pe de o parte doar măsuri temporare iar pe de ală parte ca in caz de maximă urgență instanța poate hotarî în aceeași zi, pe baza actelor depuse, fără a impune obligativitatea dovedirii prin martori a agresiunii. În ceea ce privește martorul pârâtului, instanța a apreciat ca fiind neutilă soluționării cauzei audierea acestuia raportat la teza probatorie invocată. Notează instanța că, în prezentul dosar, prin prisma legii 217/2003, o eventuală provocare în condițiile recunoașterii lovirii, nu poate schimba soluția instanței, reținerea acestei circumstanțe putând interesa doar într-un proces penal.
Urgența luării măsurii nu poate fi contestată dat fiind că este vorba de o agresiune, de altfel recunoscută, de natură fizică, asupra soției și asupra fetei pârâtului.
Caracterul vremelnic rezultă din însăși perioada pentru care se solicită luarea măsurii- și anume 6 luni.
Existența unei forme de agresiune din partea unui membru al familiei, este un aspect care a fost dovedit fără putință de tăgadă.
Astfel, în cauza instanta constata ca sunt indeplinite conditiile anterior enumerate, fiind dovedita prin probele administrate pe lângă urgență și violenta fizică și psihologică la care reclamanta a fost supusa de catre pârât precum și violența de natură fizică și psihologică asupra minorei F. A. C. G., atitudine de natura a concluziona că masurile solicitate de catre aceasta sunt în parte justificate.
Capătul de cerere privind obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate de 200 metri față de reclamantă și minoră sunt apreciate de instanță ca justificate, pentru a impiedica exercitarea de catre parat a altor acte de violenta fizică și psihologică asupra victimelor și care s-ar putea solda cu consecinte mult mai grave. Aceeași soluție se impune și cu privire la păstrarea distanței față de locul de muncă al reclamantei, locație cunoscută de pârât. Cât despre actuala reședință a reclamantei și actuala unitate de învâțământ a minorei, se reține că cele două locații nu sunt cunoscute de pârât, adresele fiind confidențiale, astfel încât o asemenea restricție ar contraveni dreptului de liberă circulație al pârâtului, iar acesta nu ar putea fi în culpă în cazul nerespectării interdicției, ceea ce ar face ca aceasta să fie lipsită de efecte. Pentru aceste motive se impune respingerea acestei cereri.
Mai notează instanța că reclamanta a solicitat și suportarea de către pârât a chiriei sau a întreținerii pentru locuința temporară unde s-a mutat, fără însă a indica suma considerată necesară și ce reprezintă, astfel încât urmează să fi respins și acest capăt de cerere.
În contextul în care instanța a reținut că pârâtul a instituit o adevărată stare de teroare asupra familiei și potrivit declarației minorei, după părăsirea locuinței comune, tatăl său a sunat insistent pe telefon la ore târzii din noapte, este necesară și interdicția pârâtului de a contacta victimele în orice mod, inclusiv telefonic sau prin corespondență.
Măsurile vor fi temporare, astfel cum prevede legea specială în materie, stabilită de instanță la 6 luni de la pronunțarea prezentei hotarâri.
In temeiul disp. art. 31 din Legea nr. 217/2003 prezenta hotărâre se va comunica IPJ Iasi, Sectiei de Politie in a carei raza teritoriala se află domiciliul pârâtului și locul de muncă al reclamantei,, organele de politie având indatorirea sa supravegheze modul in care se respectă hotărârea .
Reținând numirea avocatului din oficiu atât pentru reclamantă cât și pentru pârât, dar și prezența apărătorului ales pentru pârât, instanța urmează să dispună achitarea onorariului avocatului reclamantei din fondurile Ministrului Justiției și a unui onorariu redus la jumătate pentru avocatul din oficiu al pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de instituire ordin de protectie, formulata de reclamanta F. M. C., cu domiciliul în . C., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul F. G., cu același domiciliu.
Dispune, pentru următoarele 6 luni de la pronunțarea prezentei hotarâri, ca pârâtul F. G. să păstreze o distanță minimă de 200 de metri față de reclamantă, față de copilul minor F. A. C. G., și față de locul de muncă al reclamantei.
Interzice pârâtului în această perioadă orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima.
Respinge cererea de obligare a pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședința victimei sau unitatea de învățământ a minorei.
Respinge cererea de suportare de către pârât a chiriei/întreținerii pentru locuința temporară.
Dispune achitarea onorariului pentru avocatul desemnat reclamantei din oficiu- M. I. conform delegatiei nr. 7631/2014 emisa de Baroul Iasi și achitarea sumei de 100 lei din onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru pârât, D. L., conform delegației 7572/2014.
Prezenta hotărâre se va comunica sectiilor de politie in a caror rază de competentă se află domiciliul pârâtului și locul de muncă al reclamantei.
Cu drept de apel în 3 zile de la pronunțare ,calea de atac urmând a se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată in ședință publică azi, 12.11.2014.
Președinte, Grefier,
P.V.Ș. S.G.
Red./Tehnored. P.V.Ș.
5 ex./14.11.2014
| ← Actiune în constatare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
