Pretenţii. Sentința nr. 7957/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7957/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 20900/245/2012
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7957
Ședința publică de la 03 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M.-O. Z.-L.
Grefier D. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL și pe pârât ASOCIAȚIA DE proprietari . 16, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 13.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la 23.05.2014, când, pentru același motiv, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_ la data de 06.07.2012, reclamanta S.C. „C.” S.A, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei Asociația de Proprietari .. P16 la plata sumei de 48.668,29 lei reprezentând contravaloare energie termică facturată și penalități facturate.
În temeiul dispozițiilor art. 77 Lg. 85/2006, instanța constată că cererea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta, prin administrator judiciar, a arătat că a încheiat, în calitate de furnizor de energie termică, cu pârâta, în calitate de consumatoare, „Contractul de furnizare a energiei termice nr. 1550/04.11.2010.
Reclamanta arată că în baza acestui contract a furnizat pârâtei diferite cantități de energie termică și a emis factura ce urmează a fi anexată, care a fost comunicată către pârâtă și nu a fost contestată.
Reclamanta arată că în baza contractului legal încheiat a primit dreptul de a factura, la tarifele în vigoare, cantitățile de energie furnizate, determinate potrivit reglementărilor în vigoare și de a încasa contravaloarea serviciilor pretate, cu obligația corelativă pentru consumatori de a achita integral și la termen facturile emise de prestatoare.
Mai arată reclamanta că, pentru a respecta dispozițiile art. 7201 din codul de procedură civilă a încercat concilierea directă, însă fără rezultat.
În drept, reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 1270, 1516 alin.1 din Noul Cod Civil, 1169, 1073 Cod civil, lg. 325/2006, ordinul ANRSC nr. 483/2008.
În temeiul prevederilor art. 242 alin.2 C.proc.civ. reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În susținerea acțiunii s-a solicitat proba cu înscrisuri și s-au depus la dosar, în copie: adresă convocare conciliere nr. 7786/22.05.2012, referat neprezentare la conciliere, facturi fiscale, contractul de furnizare a energiei termice nr. 1550/04.11.2010.
Pârâta formulează și depune la dosar întâmpinare în data de 29.10.2012 invocând excepția prematurității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, revăzută de dispozițiile art. 7201 C.proc.civ, arătând că invitarea sa la conciliere a fost realizată la sediul .>
La solicitarea instanței, în data de 10.12.2012, reclamanta a formulat precizări cu privire la obiectul acțiunii, arătând că suma solicitată se compune din:_,74 lei, contravaloare energie termică furnizată în perioada decembrie 2010- octombrie 2011 și_,55 lei penalități de întârziere pentru perioada noiembrie 2006- aprilie 2012. Alăturat precizărilor, reclamanta a depus la dosar: copii de pe toate facturile aferente debitului, componentă sold client la data de 30.04.2012, sentința civilă nr.697/2012.
Prin încheierea din data de 02.04.2013, pentru considerentele reținute în conținutul acesteia, instanța a respins ca tardivă excepția de prematuritate ridicată de pârâtă, prin întâmpinare și a invocat, din oficiu, excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretenția constând în plata penalităților de întârziere aferente debitului scadent anterior datei de 07.07.2009.
În data de 26.04.2013 reclamanta, prin administrator judiciar, a depus la dosar concluzii scrise cu privire la excepția prescripției, arătând că prin efectuarea de plăți succesive, în temeiul dispozițiilor art. 16 lit.a din Decretul nr. 167/1958, pârâta a recunoscut debitele. Se invocă în acest sens și dispozițiile art. 2538 din noul cod civil, sumele reprezentând penalități fiind calculate în temeiul clauzei penale inserate în art. 21 din contractul părților. Anexat precizărilor este depusă la dosar „fișa de cont pentru operații diverse”.
Prin apărările scrise depuse în data de 29.04.2013, pârâta, la rândul său susține excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru penalitățile aferente debitului achitat cu întârziere scadent anterior datei de 07.07.2009.
Prin încheierea de ședință din data de 30.04.2013, pentru considerentele reținute în conținutul acesteia, instanța a unit cu fondul excepția prescripției dreptului material la acțiune și a încuviințat probele, respectiv proba cu înscrisuri și, din oficiu, proba cu expertiză contrabilă, fiind fixate obiectivele expertizei.
Prin încheierea de ședință din data de 28.05.2013, instanța a dispus suspendarea judecății pentru neplata de către reclamantă a onorariului provizoriu de expert. Cauza a fost repusă pe rol, la cererea reclamantei, după ce a făcut dovada plății onorariului provizoriu conform ordinului de plată de la fila 113 dosar, prin încheierea de ședință din data de 01.10.2013.
În data de 10.12.2013, pârâta depune la dosar apărări scrise prin care invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele și penalitățile anterioare anului 2010.
Prin încheierea dată în camera de consiliu la 14.01.2013 este soluționată cererea de reexaminare formulată de expert contabil B. A..
Prin încheierea de ședință din data de 04.03.2014 instanța a dispus înlocuirea expertului inițial desemnat
În data de 10.04.2014, expertul contabil Borșeri P. depune la dosar raportul de expertiză efectuat în cauză însoțit de anexe și înscrisuri.
Până la data pronunțării, împotriva concluziilor raportului de expertiză părțile nu au formulat obiecțiuni.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de furnizare a energiei termice nr. 1550/04.11.2010, încheiat între părți, reclamanta s-a obligat să furnizeze energie termică pârâtei pentru punctele de consum specificate în fișa asociației. În baza acestui contract pârâta s-a obligat să achite integral facturile în termenul de scadență prevăzut.
Dând eficiență dispozițiilor art.137 al.2 Cod procedură civilă „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii”, așadar, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretenția constând în plata penalităților de întârziere aferente debitului scadent anterior datei de 07.09.2009, unită cu fondul prin încheierea de ședință din data de 30.04.2013, reținând caracterul său de excepții de fond, dirimantă și absolută având în vedere normele tranzitorii înscrise în art. 6 alin.4 din Noul cod civil și art. 201 Lg. 71/2011, potrivit cărora: „prescripțiile (…) începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt și rămân suspuse dispozițiilor legale care le-au instituit”. Instanța reține, așadar, că normele cuprinse în art. 2538 din Noul Cod civil, invocate de reclamantă în combaterea excepției, nu sunt aplicabile raportului juridic litigios.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond absolută, care prin regimul său juridic impune analiza condițiilor de exercițiu ale acțiunii, printre care și aceea a termenului în care poate fi exercitată, chiar și din oficiu.
Prescripția este definită ca fiind sancțiunea care lovește posibilitatea de exercitare a acțiunii civile prin stingerea dreptului de realizare silită a obligației civile corelative neexercitat de subiectul activ al raportului juridic în termenul de prescripție stabilit de lege” (C. T. ș.a. – D. civil român. C. selectiv pentru licență, Ed.Press M. SRL, 1996, p.86).
Astfel, în analiza excepției invocate, instanța va trebui să stabilească, pe de o parte natura dreptului exercitat și, pe de altă parte, termenul de prescripție și momentul împlinirii acestuia.
Potrivit art. 7 alin.1 „prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune”, drept care, în speță, se naște pentru fiecare sumă lunară reprezentând penalitățile la 31 de zile de la data scadenței fiecărei facturi reprezentând energie termică, includerea sumelor de bani restante și a penalităților, în conținutul fiecărei facturi neputând influența momentul nașterii obligației de plată și nici instituția prescripției.
Apărarea reclamantei potrivit cu care sumele reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie_09 au fost recunoscute prin plăți succesive în contul unor debite, nu poate fi primită și urmează a fi înlăturată avându-se în vedere și argumentele care succed:
Efect întreruptiv al cursului prescripției produce numai cererea de chemare în judecată admisă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, cerere care trebuie să poarte asupra petitului acțiunii.
De altfel, art.16 D.167/2958 enumeră strict și limitativ cazurile de întrerupere a prescripției:
a. Prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția
b. Prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau arbitrar, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească sau la un organ de arbitraj, necompetent
c. Prescripția se întrerupe printr-un act începător de executare – inaplicabil în speță pentru că se referă la prescripția executării unei hotărâri și nu la prescripția dreptului material la acțiune.
În legătură cu primul motiv de întrerupere instanța reține că, pentru a produce efect întreruptiv al prescripției, recunoașterea dreptului pretins trebuie să fie neîndoielnică (G. B. - D. civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, ediția a VI-a, Casa de Editură și Presă „Șansa” S.R.L., București, 1999, p. 272, 274). Pe de altă parte, aceasta trebuie să satisfacă și exigențele art. 1865 C.civ. „prin recunoașterea de către debitor...a dreptului celui în contra căruia se prescrie”.
Or, plățile succesive efectuate în contul unor debite, nu echivalează în nici un caz cu o recunoaștere directă a pretențiilor reclamantei în raport cu penalitățile solicitate.
Pentru a determina cuantumul legal al debitului și penalităților datorate de pârâtă reclamantei, potrivit obiectului acțiunii, precum și cuantumul penalităților prescrie, în raport cu dispozițiile legale aplicabile, instanța a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile. Din concluziile raportului de expertiză expert contabil Borșeri P. (filele 161-189 dosar), necontestate de părți, instanța reține că penalitățile calculate pentru debitele achitate cu întârziere, scadente în perioada noiembrie 2006 – 07.09.2009, sunt în sumă de 9929,76 lei
Față de toate aceste considerente, instanța va aprecia, așadar, că de la data nașterii dreptului la acțiune în privința sumei de 9929,76 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitelor scadente anterior lunii iulie 2009, nu subzistă nici un motiv de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, drept pentru care va admite excepția prescripției invocată din oficiu, soluție care va fi avută în vedere și va influența asupra cuantumului total al pretenției, având în vedere și data introducerii prezentei acțiuni.
Cu privire la fondul cauzei, în raport cu acțiunea formulată de către reclamantă, instanța reține, în mod prioritar, față de data încheierii contractului de prestări servicii între părțile din prezentul proces, respectiv 04.11.2010, că, potrivit art. 102 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a noului Cod civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Prin urmare, drepturile și obligațiile născute din executarea contractului sunt supuse dispozițiilor Codului civil de la 1864.
Potrivit dispozițiilor art.9 alin.1 din contractul de furnizare a energiei termice nr. încheiat între părți, pârâta avea obligația să achite integral și la termen facturile emise de furnizor, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
Conform dispozițiilor contractuale, dar și Codului fiscal și Codului de procedură fiscală, coeficientul de calcul este „egal cu nivelul majorării datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare” (art.21 alin.3 lit.b din contractul părților), fiind de 0,10%, 0,05%, 0,04 %, pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 42 alin. 10, lit. b din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, Legii nr. 210/2005, OUG nr. 39/2010, OUG nr. 88/2010.
Instanța mai reține, totodată, că în baza contactului părților au fost emise facturile anexate la dosar și evidențiate în anexa „componentă sold agent termic” și situația analitică a penalității . au fost avute în vedere de expert la efectuarea expertizei contabile. Potrivit concluziilor raportului de expertiză expert contabil Borșeri P., ce face parte din hotărâre, pârâta datorează reclamantei suma de_,74 lei reprezentând contravaloare facturi energie termică pentru perioada decembrie 2010 - octombrie 2011 și suma de_,22 lei reprezentând penalități de întârziere la plata facturilor de energie termică pentru perioada 08.07.2009– aprilie 2012.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate, instanța reține și incidența în cauză a dispozițiilor art. 969 C.civil potrivit cu care „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, ale art.1073 Cod civil potrivit cu care „creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunări”, precum și incidența dispozițiilor legale și contractule anterior citate, dar și soluția dată cu privire la excepția prescripției, astfel încât ambele capete de cerere urmează a fi admise în parte, în măsura celor arătate anterior.
Părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretenția constând în plata penalităților de întârziere aferente debitului scadent anterior lunii iulie 2009, în sumă de 9929,76 lei.
Admite în parte acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. „C.” S.A, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L. cu sediul în Iași, ., județ Iași în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari .. P16 la sediul . din Iași, . –PT 2 Metalurgie, județ Iași.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de_,74 lei reprezentând contravaloare facturi energie termică pentru perioada decembrie 2010 - octombrie 2011 și suma de_,22 lei reprezentând penalități de întârziere la plata facturilor de energie termică pentru perioada 08.07.2009– aprilie 2012.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Z.-L. M.-O. B. D.
Red / Tehnored. Z-l M.-O
4 exemplare, 11.07. 2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6652/2014. Judecătoria IAŞI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 711/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
