Acţiune în constatare. Sentința nr. 9608/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9608/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 05-08-2015 în dosarul nr. 479/245/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 05 august 2015
Instanța constituită din:
Președinte - I. I.
Grefier - I. A.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9608/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind reclamantul B. W. G. și pârâta ASOCIAȚIA DE P. . TERMO - SERVICE SA, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 29.07.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 9 ianuarie 2015, reclamantul B. W. Goodall, cetățean britanic, reprezentat de avocat, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. . Termoservice S.A, a solicitat instanței constatarea că suma de 5688,44 lei calculată de asociație pentru segmentul martie 2007-decembrie 2011 cu titlul de cote de întreținere(debit principal) și suma de_,28 lei cu titlul de penalități sunt prescrise, obligarea pârâtei la recalcularea sumelor datorate prin eliminarea acestora, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că reclamantul este proprietarul apartamentului numărul 14, situat în Iași, ., . rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 2676/11.06.2001 BNP B. S.. Arată reclamantul că locuiește în străinătate și că a pus imobilul la dispoziția unor persoane pe care a înțeles să le ocrotească, iar ulterior a observat că acestea nu au achitat datoriile curente. Această constatare a fost realizată în cadrul unui dosar înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași în an ul 2012, în cadrul căruia reclamantul a solicitat anularea unei somații de plată. Reclamantul invocă în drept prevederile art. 2517 C.civ, precum și art. 35 și art. 194 NCPC.
Cererea a fost însoțită de următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială, copie contract de vânzare cumpărare, notificare asociație, fișă individuală debitor.
La data de 7 februarie 2015, reclamantul a depus la dosar taxa de timbru aferentă acțiunii, în valoare de 985 lei, cererea fiind comunicată pârâtei în vederea formulării întâmpinării.
La data de 6 martie 2015, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată a cererii. În motivare, s-a arătat că excepția prescripției nu este întemeiată, motivat de faptul că, la data de 19.12.2011, reclamantul a efectuat o plată în valoare de 2000 lei, plată care întrerupe cursul prescripției și echivalează cu o recunoaștere în totalitate a debitului. Asociația arată că și lista lunară are efect întreruptiv de prescripție, reclamantul neînțelegând să formuleze contestație împotriva acesteia, în termen legal de 10 zile.
De asemenea, asociația pârâtă a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, creanța întrunind condițiile art. 1013 C. și 46 din legea nr. 230/2007, rezultând din înscrisuri și liste de plată afișate lunar. Penalitățile au fost calculate în sistem computerizat și în baza procentelor de penalitate stabilite prin hotărârea Adunării generale, iar simplul fapt că debitorul nu a înțeles să achite sume de bani și în contul penalităților nu îl exonerează pe acesta de obligația ce ăi revine.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile legii 230/2007, HG 1588/2007, codul civil și codul de procedură civilă, fiind solicitată și judecarea cererii în lipsă.
Nu au fost anexate întâmpinării nici un fel de înscrisuri doveditoare.
La data de 23 mai 2015, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a subliniat sfera persoanelor ce pot invoca excepția prescripției, sferă ce include chiar și debitorul de rea credință, a susținut că întreruperea termenului nu poate funcționa după momentul împlinirii lui. Cu toate acestea, reclamantul susține că plata sumei de 2000 lei ar putea echivala doar cu o renunțare la beneficiul prescripției ( în temeiul art. 2507 NCC), dacă nu ar fi reprezentat în realitate o plată pentru sume anterioare celor pentru care se solicită constatarea intervenirii prescripției. Afișarea listelor de plată și necontestarea lor nu echivalează cu o recunoaștere necondiționată a debitului. Mai subliniază reclamantul că acțiunea în constatare promovată nu este inadmisibilă, iar creanța este certă, lichidă și exigibilă. În răspunsul la întâmpinare, reclamantul a apreciat necesară efectuarea unei expertize contabile, aspect pe care l-a subliniat în mod corespunzător.
În cadrul ședinței publice din data de 22 aprilie 2015, instanța a procedat la respingerea ca neîntemeiată a excepția inadmisibilității acțiunii, punând în vedere pârâtei obligația de a depune la dosar chitanța din 2011, prin care susține că s-a efectuat plata sumei de 2000 lei, cu efect întreruptiv, precum și copia fișei de calcul, cu anexarea tuturor listelor de plată aferente perioadei martie 2007-decembrie 2012 și ianuarie 2012-aprilie 2015.
La data de 29 mai 2015, asociația pârâta a depus precizări prin care solicită acordarea unui nou termen, pentru identificarea corespunzătoare a listelor de plată și documentelor solicitate.
În cadrul ședinței de judecată din data de 3 iunie 2015, instanța a pus în discuție această solicitare adresată de pârâtă, a constatat că procedura de citare cu aceasta nu a fost legal îndeplinită, a dispus reluarea procedurii și a încuviințat în subsidiar solicitarea de acordare a termenului.
La data de 17 iunie au fost depuse copia chitanței TS0801835 nr. 645/19.12.2011, copia fișei individuale pârât, copia listelor de plată solicitate, pentru cele două segmente: martie 2007-decembrie 2012 și ianuarie 2012-aprilie 2015. Înscrisurile au fost comunicate pârâtului, pe bază de citație.
În cadrul ședinței de judecată din data de 29 iulie 2015, instanța a pus în discuție materialul probatoriu, a încuviințat proba cu înscrisuri și a respins proba cu expertiză financiar contabilă, a acordat cuvântul asupra fondului cauzei și a reținut cererea spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Ab initio, se impune a fi subliniat un aspect pe care părțile l-au disputat în cadrul procedurii scrise: reclamantul nu a invocat prescripția pe cale de excepție în cadrul prezentei cereri de chemare în judecată, parând cererile asociației, ci a ales să promoveze o veritabilă acțiune având acest obiect – constatare intervenire prescripție, argumentându-și doar interesul în cauză.
Se poate observa așadar, că reclamantul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 35 NCPC, solicitând instanței să constate inexistența dreptului asociației de a recupera sumele calculate de aceasta cu titlul de debite și penalități, aferente perioadei martie 2007-decembrie 2011, dublând această cerere având natura unei acțiuni în constatare de o veritabilă acțiune în realizare, prin solicitarea corectării listelor de plată și scăderii din totalul restanțelor afișate a sumelor prescrise.
Un alt aspect ce se impune stabilit cu prioritate ( față de analiza pe fond a cererilor) este cel referitor la legea de drept substanțial aplicabilă prezentei cauze. Instanța reține că solicitarea de constatare a prescripției se extinde pe un segment temporal ce acoperă momentul acțiunii vechiului cod civil, ieșirii din vigoare a vechiului cod și intrării în vigoare, începând cu 1 octombrie 2011 a dispozițiilor din Noul Cod Civil. Or, în acord cu prevederile art. 6 NCC, prescripțiile „începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a noului cod, rămân supuse în întregime dispozițiilor legale care le-au instituit”.
Rezultă așadar că pentru debitele și penalitățile al căror termen a început să curgă anterior momentului 1.10.2011, legea de drept substanțial aplicabilă este reprezentată de vechiul cod civil, iar pentru cele al căror drept de acțiune s-a născut ulterior momentului de referință 1.10.2011, legea de drept substanțial aplicabilă este noul cod civil.
Se mai poate observa că în apărările formulate, asociația pârâtă s-a prevalat de o . cauze de întrerupere a prescripției: plata unei sume de bani în valoare de 2000 lei în decembrie 2011, ce ar echivala cu o recunoaștere a dreptului realizată de cel în folosul căruia curge acesta, afișarea listelor de plată și necontestarea lor în termen de 10 zile, ce ar avea un efect identic cu cel anterior descris ( al recunoașterii). Pe lângă acestea, instanța identifică și un al treilea motiv de temporizare ce poate să fie analizat: promovarea unei acțiuni în justiție în anul 2012.
Cercetând dispozițiile vechiului decret 167/1958, precum și ale Codului civil nou, instanța reține următoarele:
Conform decretului 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacã nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odatã cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii ( art. 1 decret). Art. 3 reglementează regula generală în materia termenului de prescripție, care este de 3 ani, cu excepția instituirii unor termene speciale. Prescripția începe sa curgã de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silitã ( art. 7 decret). În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebita ( art. 12).
Cursul prescripției se suspenda: a) cât timp cel impotriva cãruia ea curge este împiedicat de un caz de forta majorã sa facã acte de întrerupere; b) pe timpul cât creditorul sau debitorul face parte din Forțele Armate ale Republicii Populare Romane, iar acestea sunt puse pe picior de rãzboi; c) pânã la rezolvarea reclamației administrative facuta de cel îndreptãțit, cu privire la despãgubiri sau restituiri, în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta și telecomunicații, însã cel mai târziu pânã la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la înregistrarea reclamației. Dupã încetarea suspendãrii, prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul curs înainte de suspendare.
Prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cãrui acțiune se prescrie, facuta de cel în folosul cãruia curge prescripția b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacã cererea a fost introdusã la o instanta judecãtoreascã, ori la un organ de arbitraj, necompetent;c) printr-un act începãtor de executare. Prescripția nu este întreruptã, dacã s-a pronunțat încetarea procesului, dacã cererea de chemare în judecata sau executare a fost respinsã, anulatã sau dacã s-a perimat, ori dacã cel care a fãcut-o a renunțat la ea.
Conform dispozițiilor din noul cod civil, potrivit art. 2517 NCC, termenul general de prescripție este de 3 ani. Conform art. 2523 NCC „Prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui”. Când este vorba de prestații succesive, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibilă, iar dacă prestațiile alcătuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestație devine exigibilă ( art. 2526 NCC).
Suspendarea prescripției extinctive intervine în situațiile descrise de art. 2532 NCC. De la data când cauza de suspendare a încetat, prescripția își reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului și timpul scurs înainte de suspendare. Suspendarea prescripției poate fi invocată numai de către partea care a fost împiedicată să facă acte de întrerupere, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
Cazurile de întrerupere a prescripției sunt descrise de art. 2537 NCC, printre acestea fiind enumerate: act voluntar de executare sau prin recunoașterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripția; prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripția este pus în întârziere. Cu privire la situația promovării unei acțiuni în instanță, art. 2539 NCC prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenție în procedura insolvenței sau a urmăririi silite a renunțat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă.
Analizând punctual cauzele întrerupere invocate sau aduse în discuție de părți instanța reține următoarele: afișarea listelor de plată și necontestarea lor în termen de 10 zile de la momentul afișării nu poate fi asimilată unei „recunoașteri voluntare”, realizate de cel în folosul căruia curge termenul de prescripție, o atare recunoaștere trebuind să fie realizată neechivoc.
În privința recunoașterii prin efectuarea unei plăți în valoare de 2000 lei, prin intermediul chitanței TS0801835 nr. 645/19.12.2011, din studierea conținutului acestui act se poate observa că plata a fost realizată în contul „întreținerii restante”, fără a se preciza exact segmentul temporal vizat. Din analiza fișei individuale depuse la dosar, se poate observa că au fost stinse prin intermediul acestei plăți atât debite, cât și penalități ( a se vedea comparativ sumele inserate la luna noiembrie și decembrie 2011). Este adevărat că în absența unei imputații realizate de creditor, revine debitorului sarcina realizării imputației, care poate fi contestată de cealaltă parte ( urmând a fi dovedit un alt caz de imputație, pe bază de probe(. Or, asociația pârâtă nu a dovedit stingerea prin această plată a sumelor restante recente ( din segmentul precizat în cerere), reclamantul subliniind că achitat sume mai vechi, restante deopotrivă la acel moment. În contextul în care chiar pârâta a operat scăderea sumei de 2000 lei, din debitul și penalitățile calculate până în luna noiembrie 2011, pentru ca ulterior să afirme că au rămas neachitate debitul și penalitățile începând cu luna martie 2007-decembrie 2011, fără a evidenția plăți parțiale separate în fișele de calcul sau în chitanța liberatorie, luând în considerare operațiunea de scădere efectuată și susținerile reclamantului, care a admis plata efectuată, însă a susținut în mod corect că a achitat datorii anterioare momentului martie 2007, instanța va reține faptul că plata invocată de asociația pârâtă nu constituie o cauză de întrerupere prin recunoaștere a debitului. Nu trebuie pierdut din vedere că și o potențială imputare proporțională asupra fiecăreia dintre cotele și penalitățile aferente perioadei martie 2007-decembrie 2011, chiar dovedită la nivelul chitanței din decembrie 2011, nu ar fi putut întrerupe termenul de prescripție decât pentru sumele al căror drept de acțiune s-a născut cel târziu începând cu decembrie 2008 ( ecluzând așadar perioada martie 2007-nopiembrie 2008), iar pe de altă parte această întrerupere dovedită ar fi putut produce efecte doar în contextul exercitării dreptului la acțiune de către asociația pârâtă în termen de 3 ani scurși de la data reînceperii termenului ( 20 decembrie 2011), aspect care nu a fost probat.
În orice caz trebuie reținut că orice cauză de întrerupere a termenului de prescripție trebuie dovedită de partea interesată. Or, asociația nu a probat realizarea certă a imputației pentru segmentul martie 2007-decembrie 2011, fiecare dintre cotele de întreținere evidențiate în listă și penalitățile aferente acestora beneficiind de un termen de prescripție distinct.
Referitor la acțiunea promovată sub numărul_, se poate observa că aceasta a avut ca obiect anulare somație de plată, constituind o cale de atac promovată de reclamantul din prezenta acțiune împotriva asociației pârâte. Este de observat de asemenea că, în cadrul dosarului înregistrat sub numărul_/245/2011, asociația pârâtă a obținut o somație de plată împotriva reclamantului, prin care acesta din urmă a fost obligat la plata, în termen de 30 zile a sumei de 4764,18 lei, cu titlu de cheltuieli restante la întreținere aferente perioadei iunie 2007 – martie 2010, și 4431,98 lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente aceleiași perioade. Rezultă așadar că existența unei atare sentințe poate fi analizată drept cauză de întrerupere doar pentru prescripțiile începute pe vechiul cod civil. Or, în acord cu prevederile decretului 167/1958, prescripția nu este întreruptã (…), dacã cererea de chemare în judecata a fost respinsã, lucru ce s-a întâmplat tocmai prin admiterea căii de atac ( cerere în anulare), promovate de reclamantul din prezenta acțiune împotriva somației admise. Astfel, nici promovarea unei acțiuni de către asociația pârâtă, cu privire la o parte din sumele inserate în liste și contestate de reclamant nu a reprezentat o cauză de întrerupere a termenului de prescripție.
Constatând că asociația pârâtă nu a probat existența unei cauze de temporizare sau întrerupere și reluare a cursului prescripției extinctive pentru debitele și penalitățile aferente segmentului temporal martie 2007-decembrie 2011, instanța va admite cererea de constatare a prescripției dreptului de acțiune al pârâtei, constatând că reclamantul justifică un interes în cauză, prin inexistența unui litigiu pendinte ( și deci absența unei acțiuni în realizare deschisă), în care prescripția să poată fi opusă pe cale de excepție și necesitatea soluționării acestui aspect în relațiile dintre părți.
Cu privire la solicitarea de obligare a pârâtei la recalcularea sumei, în raport de precizările depuse de reclamant în cadrul ședinței publice din data de 29 iulie 2015, instanța va lua act că acesta solicită recalcularea prin eliminarea sumelor constatate a fi prescrise, astfel încât admiterea prezentei acțiuni ar fi lipsită de utilitate practică dacă nu s-ar proceda la refacerea listelor și scăderea sumelor pentru care s-a constat prin acțiune că s-a împlinit termenul de prescripție. Instanța apreciază că se impune admiterea capătului de cerere secund, în sensul corectării listelor de plată, prin eliminarea sumelor prescrise și refacerea acestora cu evidențierea sumelor restante cu excepția lor.
Constatând îndeplinite cerințele impuse de art. 451-453 NCPC, referitoare la dovedirea cheltuielilor de judecată și a culpei procesuale a pârâtei, observând soluțiile promovate pentru capetele de cerere principale, instanța urmează a obliga asociația la plata sumei de 984,14 lei, cu titlul de contravaloare taxă de timbru pusă în vedere reclamantului și achitată de către acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul B. W. GOODALL, cetățean britanic, cu domiciliul în Marea Britanie, Brass Castle, Nunthorpe, Middlesbrough TS8 9EB, pașaport numărul_, având domiciliul procesual ales în România, la cabinet avocat V. C., cu sediul în Iași, . B, prin avocat, în contradictoriu cu pârâta Asociația de P. . sediul în Iași, .-3, ., C._, prin președinte R. G. și prin administrator mandatar . Iași, cu sediul în Iași, Al. Grădinari nr.8, PT 2 Metalurgie.
Constată prescris dreptul la acțiune al asociației pârâte, pentru recuperarea debitului în valoare de 5688,44 lei, reprezentând cote de întreținere restante, aferent perioadei martie 2007-decembrie 2011, precum și a penalităților în valoare de_,28 lei, reprezentând penalități de întârziere corespunzătoare debitului principal, calculate pentru același segment temporal.
Dispune corectarea listelor de plată, prin scăderea din sumele imputate reclamantului a sumelor cu privire la care s-a constatat intervenită prescripția extinctivă.
Obligă asociația pârâtă la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, în sumă de 984,14 lei, reprezentând valoare taxă de timbru.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 5 august 2015 și pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. Jud. II
5 ex, 5 august 2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 9606/2015. Judecătoria IAŞI | Validare poprire. Sentința nr. 9776/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
