Acţiune în constatare. Sentința nr. 4164/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4164/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 2377/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4164/2015
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: R. R.
Grefier: A.-E. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul I. G. în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, pârât S. R. PRIN MINISTERUL DE FINANȚE, P. DE M. SIGURANȚĂ IAȘI, P. R., și P. B., având ca obiect acțiune în constatare daune morale și materiale.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 17.03.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.01.2014 sub nr._, reclamantul I. G. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, S. R. – prin Ministerul de Finanțe, P. DE M. SIGURANȚĂ IAȘI, P. R., P. B., solicitând instanței:
- Să constate că în perioada în care s-a aflat în regim de detenție, a fost supus unor tratamente inumane și degradante, nu au fost respectate indicațiile medicale, condițiile de cazare,
- Obligarea pârâților la plata sumei de_ Euro (453.010 lei) cu titlu de daune morale și 7000 Euro (31.710 lei) daune materiale. Cu cheltuieli de judecată.
Prin precizările depuse la data de 10.02.2014, reclamantul a înțeles să majoreze pretențiile referitoare la daunele morale la suma de 150.000 Euro(f.63 vol.I).
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul S. R., prin Ministerul de Finanțe, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași, prin raportare la art. 94 lit.j din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâta ANP a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, raportat la disp. Legii 275/2006, în temeiul căreia persoana privată de libertate care consideră că administrația locului de deținere i-a încălcat un drept recunoscut, trebuie să se adreseze cu plângere judecătorului delegat, cu excepția cazurilor când prin act normativ se acordă competența expresă unei anumite instanțe. Stabilirea existenței unei fapte ilicite se face în cadrul contestației prevăzute de legea specială și doar în cazul unei hotărâri definitive de constatare a unor astfel de încălcări, reclamantul se poate adresa instanței civile pentru verificarea îndeplinirii celorlalte condiții ale răspunderii delictuale.
Pârâta a mai invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași, față de disp. art. 94 pct.1 lit.j C.p.c.
Pârâtul P. B. a invocat excepția lipsei competenței materiale și a prematurității, invocând dispozițiile Legii 275/2006.
La solicitarea instanței în vederea calificării juridice a cererii, reclamantul a precizat conform înscrisului depus prin avocat la data de 20.01.2015, că înțelege să formuleze două capete de cerere: privind constatarea supunerii la tratamente inumane și degradante, îmbolnăvirea în regim de detenție, nerespectarea indicațiilor medicale, încălcarea de către administrațiile penitenciarelor a normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, și privind obligarea pârâtelor la plata daunelor materiale și morale produse prin faptele ilicite invocate(f.89).
Instanța a reținut spre soluționare, prin prisma art. 248 alin.1 C.p.c., cu prioritate excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești și excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași.
Asupra excepției necompetenței generale a instanțelor judecătorești, invocată de pârâți, instanța apreciază în sensul netemeiniciei acesteia față de textele legale invocate prin întâmpinări. Astfel, deși Legea 275/2006 prevedea în Capitolul 4 modul de contestare a măsurilor administrației penitenciarului, dacă prin aceste măsuri au fost încălcate drepturile recunoscute persoanelor private de libertate, - plângere de competența judecătorului delegat -, trebuie observat că această cale este deschisă numai persoanelor private de libertate care se află încarcerate în penitenciarul în legătură cu care se invocă încălcarea drepturilor prevăzute de Legea 275/2006, cu termen imperativ de 10 zile de la data la care au luat cunoștință de măsura instituită de administrația locului de deținere (art.38 alin.2). Or, la data formulării cererii, reclamantul se afla încarcerat în P. V., iar faptele invocate în motivare primului capăt de cerere privesc perioade anterioare în care acesta s-a aflat în Penitenciarele B., Iași, București – R..
În aceste condiții, cererea formulată nu se circumscrie noțiunii de plângere întemeiată pe art. 38 din Legea 275/2006, ci vizează angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtelor pentru prejudicii invocate a fi produse ca urmare a încălcării art. 2 și 3 CEDO, potrivit precizărilor reclamantului, ceea ce implică competența generală a instanțelor judecătorești.
Asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Iași însă, instanța apreciază în sensul temeiniciei acesteia, față de disp. art. 94 pct. 1 lit. j C.p.c. cu referire asupra capătului principal în pretenții. Astfel, trebuie admis că atragerea competenței instanței intervine la data sesizării acesteia și nu cu ocazia modificării câtimii obiectului cererii (cu excepția cazului în care se îndreaptă o eroare de calcul sau se stabilește valoarea reală a obiectului cererii prin prisma art. 98-106 C.p.c. prin lămuriri și probe suplimentare, ceea ce nu este incident în speță), în temeiul art.106 C.p.c., cu aplicarea art.98 alin.1 și art.99 alin.2 C.p.c. Rezultă că instanța competentă materială să soluționeze cererea privind constatarea situației de fapt invocate și obligarea pârâților la plata sumei de 100.000 Euro (precizată la 150.000 Euro) – daune morale și 7000 Euro – daune materiale este Tribunalul, instanța superioară în grad celei sesizate fiind Tribunalul Iași.
Prin urmare, în temeiul art. 132 alin.3 C.p.c., instanța va trimite dosarul de îndată instanței judecătorești competente menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași, invocată de pârâți.
Respinge ca neîntemeiată excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, invocată de pârâți.
Declină competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.03.2015.
Președinte, Grefier,
R. R. B. A.-E.
Red./tehnored. R.R.
7 ex./03.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3100/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 4395/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
