Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1736/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1736/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 1736/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1736/2015
Ședința publică de la 06 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. Z.
Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant . ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. și pe pârât O. E. - F., pârât O. C., având ca obiect actiune in raspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 12.01.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 23.01.2015 și ulterior pentru astăzi, 06.02.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată la data de 02.10.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanta Societatea Comercială „C. IAȘI” S.A. a chemat în judecată pe pârâții O. E. – F. SI O. C., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 25,44 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei martie 2011 - mai 2014, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea a fost legal timbrată.
În motivarea de fapt a cererii, reclamanta arată că prin convenția de facturare individuală a consumatorilor de energie termică încheiată între, reclamanta s-a obligat să furnizeze energie termică pârâtei la punctul de consum menționat in contract.
În baza acestui contract, consumatorul pârât, s-au obligat să achite integral facturile în termenul de scadență prevăzut în contractul de facturare a energiei termice.
Având în vedere consumul de energie termică, societatea reclamantă a emis facturile de plată care nu au fost achitate de către pârât, trecându-se in consecința la calcularea penalităților de întârziere menționate anterior.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art 194 Cod proc civ., art. 1270, 1516 al 1 Cod Civil, Codul Comercial, Legea 325/2006, Ordinul 438/2008.
Conform art. 411 al 2 C. proc. civ. reclamanta a solicitat judecata în lipsă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, înscrisuri.
Pârâții O. E. – F. SI O. C., legal citați, nu au formulat întâmpinare si nici nu s-au prezentat in fata instantei in vederea administrării de probe .
Instanta a invocat, in cursul judecătii, exceptia prescriptiei dreptului la actiune, reclamanta depunând la dosar precizări cu privire la aceasta exceptie .
Instanta a administrat proba cu inscrisuri.
Analizând susținerile reclamantei coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta S.C. C. Iași S.A., în calitate de furnizor (vânzător), și pârâții O. E. – F. SI O. C., în calitate de consumatori, au încheiat, pe durată nedeterminată, convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică – Anexă la Contractul de furnizare a energiei termice nr. 587/12.04.2006. Potrivit art. 16 din contract, pârâții și-au asumat obligația de a achita facturile, neachitarea acestora atrăgând majorări de întârziere conform articolului 20 din contract .
În temeiul acestui contract, reclamanta a emis facturile depuse la dosarul cauzei, fiind calculate si penalități de întârziere ca urmare a neachitării facturilor in cadrul termenului stabilit.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere mai vechi de trei ani de zile fata de data introducerii acțiunii, invocată din oficiu, instanța o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 2512 alin.1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.
Cu toate acestea, legiuitorul român a stabilit, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (art. 201), că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cu atât mai mult sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.
Mai mult, instanța reține că legiuitorul român, prin reglementarea cuprinsă în art. 201 din Legea nr. 71/2011, nu a făcut distincție între normele de drept material și cele de drept procesual. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acesteia, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
P. urmare, față de aceste prevederi legale, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune cu privire lapenalitătile de întârziere mai vechi de 3 ani de zile, pe care o va analiza cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 248 din Noul Cod de procedură civilă.
Raportat la precizările formulate de reclamantă cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, instanta precizeaza următoarele:
In conformitate cu prevederile art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cãrui acțiune se prescrie, fãcuta de cel în folosul cãruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv.
Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani.
Instanța constată că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reține că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 02.10.2014.
Reclamanta solicită obligarea pârâtilor la plata sumei de 25,44 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei martie 2011 - mai 2014 .
Analizând înscrisurile depuse la dosar, inclusiv scadenta facturilor, precum si modalitatea de calculare a penalităților de întârziere si scadenta acestora din urmă raportat la prev. art. 20 din contract, instanța constată că sumele solicitate de către reclamantă cu titlu de penalități de întârziere in cuantum de 14,26 lei aferente perioadei 03. 2011 – 30.06.2011 sunt prescrise, considerent pentru care le va respinge ca atare.
Cu privire la fondul pretențiilor, instanța reține următoarele:
Societatea reclamantă înțelege să se prevaleze de o răspundere juridică contractuală, raportată la un contract valabil încheiat de către părți și a cărui termen de executare s-a împlinit.
Înainte de a reliefa și analiza răspunderea contractuală, instanța face amintire cu privire la dispozițiile de aplicare a legii în timp, inserate în art. 6 Noul Cod Civil, instanța notând că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile.
În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savârșite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după . Codului civil.
Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. Pe cale de consecință, prezentul proces este analizat prin prisma vechii reglementări în materie civilă, fiind vorba în esență de efecte deja produse ale unui contract încheiat sub legea veche.
Condițiile răspunderii contractuale sunt reprezentate de: existența unui contract valabil încheiat, neexecutarea obligațiilor de către partea chemată în judecată, neexecutare care trebuie să aibă un caracter determinant, să se datoreze culpei proprii, precum și punerea în întârziere, dublată de inexistența unei clauze de nerăspundere.
Analizând punctual existența acestor condiții, instanța reține: existența convenției de prestări servicii, valabil încheiate și recunoscute de ambele părți semnatare.
În drept, instanța reține că potrivit art. 969 din Codul civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Din analiza prevederilor art. 1169 din Codul civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, rezultă că reclamantul - creditor care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul - debitor care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
Instanța retine că, potrivit prevederilor contractuale, consumatorii pârâți aveau posibilitatea să conteste valoarea fiecărei facturi în parte ( art 21 din contract). În cauză, pârâtii nu au făcut dovada unei atare contestații.
În speță, instanța reține că, prin înscrisurile depuse la dosar, reclamanta-creditoare a făcut, in parte, dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente, procedându-se la o adunare a sumelor pretinse cu acest titlu aferente perioadei iulie_, constatând ca pârâții datorează suma de 11,18 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei precizate .
Cum pârâții nu au invocat și nici nu au dovedit executarea obligațiilor menționate, instanța urmează să admită in parte actiunea și să-i oblige pe pârâți, in mod solidar, să plătească reclamantei suma de bani anterior menționată .
Așadar, în temeiul prevederilor art. 249 Cod proc. civil raportat prev. art. 1169 din vechiul cod civil si la cele menționate anterior, instanța va admite în parte acțiunea și va dispune potrivit celor arătate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite in excepția prescripției dreptului la acțiune
Respinge ca fiind prescrise pretențiile solicitate cu titlu de penalități de întârziere in cuantum de 14,26 lei reprezentând penalitățile de întârziere aferente perioadei martie 2011 – 30.06.2011 .
Admite în parte acțiunea exercitată de către reclamanta S.C. C.E.T. Iași S.A., CUI_, cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr. 25, județul Iași, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâții O. E. – F. si O. C., ambii cu domiciliul în IAȘI, ȘOSEAUA N., nr. 93, ., ..
Obligă pe pârâți, in mod solidar, să achite reclamantei suma de 11,18 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei iulie_ .
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.02.2015 .
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red./Tehnored. Z.I./4 ex/09.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1738/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1739/2015. Judecătoria... → |
|---|
