Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 11683/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 15 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. Ș. P.
Grefier G. S.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant C. R. și pe pârât C. R. V., pârât C. M., având ca obiect ordonanță președințială exercitarea autorității părintești; stabilire domiciliu minor.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, de minori și familie, constată următoarele:
Prin actiunea inregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ din 20.08.2015, reclamanta C. R. a chemat in judecata pe pârâții C. R. V. și C. M., solicitând, pe calea ordonanței președințiale, ca autoritatea părintească asupra minorei C. Alessia M. să se exercite de bunica paternă, acesteia să ii fie delegate drepturilepărintești, și locuința minorei să fie stabilită la bunica paternă.
In motivare, a arătat ca minora C. Alessia M. este fiica pârâților și că a introdus acțiune și pe calea dreptului comun.
Prin sentința 944/2014 a Judecătoriei Iași pârâții au divorțat, stabilindu-se custodie comună pentru părinți și ca minora să locuiască împreună cu mama sa. Arată reclamanta că, deși domiciliul minorei a fost stabilit la mamă, minora nu a locuit niciodată împreună cu aceasta, rămânând alături de tatăl său începând cu luna octombrie 2012, când C. M. a părăsit domiciliul comun. Din luna februarie 2015 pârâtul a fost încarcerat în Penitenciarul de maximă Siguranță Iași, fiind în executarea unei pedepse cu închisoarea, astfel încât, de la data respectivă minora s-a mutat împreună cu bunica paternă. Susține reclamanta că mama minorei nu și-a vizitat niciodată fiica, nici după pronunțarea divorțului și nici după încarcerarea tatălui, și nu a contribuit la creșterea și educarea fiicei sale, ci,dimpotrivă, în toată această perioadă a încasat alocația minorei. Se mai arată în cerere că imediat după introducerea prezentei acțiuni mama minorei a solicitat punerea în executare a sentinței de divorț, cu toate că din octombrie 2012 nu a înțeles să se ocupe de creșterea și educarea minorei și nu a încercat să o ia la domiciliul său.
In drept, reclamanta a invocat disp art 977 și urmatoarele Cod proc civ, art 399 și urm Cod Civil, Legea 272/2004.
Actiunea a fost legal timbrata.
Au fost depuse înscrisuri în susținerea cererii in fotocopie.
Legal citat, pârâtul C. R. V. nu a depus intâmpinare însă a fost prezent la toate termenele de judecată, susținând cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, mama sa.
Pârâta C. M. a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile ordonanței președințiale. Susține pârâta că prezenta cerere nu este una urgentă, întrucât în cauză nu există un drept care s-ar păgubi și nu a fost identificat un risc pentru minoră dacă s-ar muta împreună cu mama, nu este îndeplinită condiția vremelniciei nefiind indicată o anumită perioadă în care aceste măsuri și-ar produce efectele și nu este îndeplinită nici condiția neprejudecării deoarece se urmărește un probatoriu complex, specific acțiunilor de drept comun.
Din dispoziția instanței au fost efectuate două rapoarte de anchetă socială la reședințele părților..
Potrivit disp art 264 Cod civil, a fost audiată în Camera de Consiliu minora C. Alessia .
A fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriul părților, evaluarea psihologică a minorei, testimonială cu martorii P. O. G. și A. B.,, ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
Pârâta a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii reclamantei, însă a făcut referire nu la inadmisibilitatea propriu zisă a cererii de stabilire a exercitarii autorității părintești pe calea ordonanței președințiale, ci la cerințele legale care conduc la admiterea pe fond a unei ordonanței președințiale, intitulate de legiuitor „condiții de admisibilitate”, și anume caracterul provizoriu al măsurilor, existența unui caz grabnic, și neprejudecarea fondului. Ordonanța președințială neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, rezultă că instanța investită cu soluționarea unei asemenea cereri, dacă sunt îndeplinite condițiile legale anterior amintite, se mărginește să stabilească, în raport de probele prezentate de părți, în favoarea căreia dintre ele există aparența de drept.
Caracterul provizoriu al masurilor solicitate a fost evidentiat de reclamantă prin cererea ca instanta sa admita solicitările sale până la soluționarea definitivă a cererii introduse pe dreptul comun, respectiv dosarul_/245/2015 de pe rolul Judecătoriei Iași, indeplinind de asemenea si condiția reversibilității masurilor luate..
Cazul este grabnic, având în vedere specificul pe care il prezintă relațiile de familie și implicarea unui minor. În interpretarea art 996 Cod proc civ, doctrina stabileste caracterul urgent al cauzei prin raportare la scopul luarii acestor masuri, si anume, în cazul nostru, prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara. În speța de față paguba iminenta care nu s-ar putea repara echivalează in ansamblu cu prejudiciul adus interesului superior al minorului iar in concret s-a susținut de către reclamantă afectarea stabilității minorei.
Neprejudecarea asupra fondului a fost dovedita prin introducerea dosarului de fond_/245/2015. Este necesar să reamintim că în materia ocrotirii minorilor, nici o măsură care îl privește pe acestia nu are caracter definitiv, interesul superior al minorului impunând ca ea să poată fi modificată ori de câte ori se constată că împrejurările care au justificat-o au încetat să mai existe. Ori, dacă în această materie este permisă introducerea unei acțiuni pe dreptul comun care să modifice măsurile luate cu privire la minor în dosarul de divorț, se impune ca pentru aceleași rațiuni să se acorde această posibilitate și pe calea ordonanței președințiale.
Aparenta de drept afirmată de părți în urma unei sumare analize a situației de fapt a fost dovedită prin probele administrate în cauză. A stabili dacă în prezenta cauză aparenta dreptului este de partea reclamantei și a pârâtului C. R. V. sau de partea pârâtei C. M. înseamnă a determina dacă, temporar, exercitarea autorității părintești de către mama fetei-C. M., ar putea constitui un risc pentru minoră.
Astfel, reține instanța că pârâții C. R. V. și C. M. au fost căsătoriți, din relația lor rezultând minora C. Alessia M., născută în data de 22 august 2004. În luna octombrie 2012 pârâta C. M. a părăsit domiciliul comun, minora rămânând alături de tatăl său, C. R. V.. Deși prin sentința civilă nr 944 din 24.01.2014 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul_, părțile au divorțat și s-a stabilit custodia . minorei să fie la mamă, Alessia M. a locuit în continuare împreună cu tatăl său până la data încarcerării acestuia în Penitenciarul de Maximă Siguranță Iași în februarie 2015, de la momentul respectiv minora mutându-se la bunica paternă, reclamanta din prezentul dosar. Pe rolul Judecătoriei Iași a fost înregistrat la solicitarea reclamantei în data de 15.07.2015 dosarul cu nr_/245/2015 având ca obiect exercitare autoritate părintească exclusivă de către bunica paternă, stabilire domiciliu minor la bunica paternă. În data de 24.07.2015 pârâta C. M. s-a adresat executorului judecătoresc în vederea punerii în executare a sentinței civile nr 944/24.01.2014 a Judecătoriei Iași. Față de această situație, reclamanta a formulat cerere de ordonanță președințială solicitând, până la soluționarea dosarului_/245/2015, ca exercitarea autorității părintești asupra minorei să o realizeze reclamanta, bunica paternă, în mod exclusiv, iar locuința nepoatei să se stabilească provizoriu, împreună cu ea. Notează instanța că raportat la aceste împrejurări, minora Alessia M. a fost ascultată în Camera de Consiliu, exprimând dezaprobarea față de mamă și dorința de a menține actualul domiciliu, iar deciziile importante să fie luate de bunică. Martorii audiați și interogatoriile administrate au confirmat în esență susținerile fiecărei părți, punând în evidență un aspect deosebit de important, și anume înstrăinarea minorei față de mama sa. Părțile au fost deosebit de receptive la sugestia judecătorului și au făcut demersuri pentru ca, într-un termen foarte scurt să realizeze o examinare psihologică a minorei, ale cărui concluzii indică o stare de disconfort psihic ca urmare a unei comunicări defectuase în familie și a îndepărtării susținute a mamei de către mediul proxim în care locuiește copilul precum și riscul de victimizare a copilului ca urmare a oponenței dintre reprezentantul legal și familia extinsă.
Potrivit dispozițiilor art 2 din Legea 272/2004, interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică si morală normală, la echilibru socio afectiv și la viața de familie, iar alin 4 al aceluiași articol prevede că principiul interesului superior va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Pentru determinarea interesului minorei Alessia M., și ce presupune un risc pentru acest interes, trebuie avut în vedere întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală și intelectuală armonioasă, interesând vârsta acestuia precum și legăturile afective ce s-au stabilite între copil și restul familiei.
Specificul prezentei spețe este dat de situația minorei, care deși are amândoi părinții în viață și nedecăzuți din drepturile părintești, este lipsită efectiv de beneficiul unei familii, tatăl fiind încarcerat din luna februarie 2015, iar mama nu mai locuiește împreună cu fiica sa din anul 2012.
Conceptul de autoritate părintească este definit în art 483 cod civil ca fiind ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana cât și bunurile copilului.,terminologia utilizată sugerând faptul că primii care au in sarcină creșterea și educația unui minor sunt părinții.. Regula impusă de noul cod civil este aceea de a se pleca pe prezumția de autoritate părintească comună; doar dacă interesul superior al copilului o reclamă, judecătorul poate opta pentru autoritate părintească exercitată de către unul dintre părinți (adică custodie unică). Tot cu titlu de excepție art 399 din Codul civil stabilește posibilitatea ca unei alte persoane în afară de părinți i se poate acorda custodia copilului: în mod excepțional instanța de tutelă poate hotarî plasamentul copilului la o rudă sau la altă familie ori persoană, cu consimțământul acestora, sau într-o instituție de ocrotire. Acestea exercită drepturile și îndatoririle care revin părinților cu privire la persoana copilului. Soluția aceasta poate fi adoptată de instanța de tutelă doar în cazuri de excepție, în care nici unul dintre părinți nu poate exercita autoritatea părintească.
Efectuată în scopul identificării unor motive care să justifice, temporar, acordarea custodiei exclusive bunicii, evaluarea psihologică a minorei a dezvăluit carențe importante în dezvoltarea emoțională a acesteia, evocând înstrăinarea minorei față de mama sa . Apreciază instanța însă, că în lipsa unor mijloace de probă care să evidențieze culpa exclusivă a mamei raportat la instrăinarea minorei, la acest moment nu există nici o situație de risc pentru interesul superior al Alessiei de natură a determina înlăturarea vremelnică a mamei de la exercitarea autorității părintești, refuzul categoric al minorei de a se reîntregi cu mama putând fi expresia unui abuz emoțional din partea rudelor tatălui. După o analiză minuțioasă a probelor, judecătorul fondului va putea stabili culpa precum și măsurile care se impun a fi luate pentru remedierea situației. În legătură cu acest aspect, recomandă instanța părților implicate să înceapă pentru minoră un program de consiliere psihologică, în scopul unic al demarării procedurii de recuperare până la soluționarea cererii în procedura de drept comun .
Deși nici una dintre părți nu a menționat, reține instanța că nu s-au administrat nici probe care să justifice acțiunea față de pârâtul C. R. V.. Astfel, starea de detenție nu este în opinia prezentului complet, un motiv suficient pentru ca tatăl minorei să fie îndepărtat de la exercitarea custodiei asupra minorei. Cu referire la acest aspect, alin 2 indice 5 al art 31 din legea 272/2004 prevede că „Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil care ar deriva din exercitarea de acel părinte a autorității părintești. ”Ori nici una dintre părțile implicate nu a precizat înfracțiunea pentru care pârâtul a fost incarcerat, acesta putând fi un „motiv întemeiat” astfel cum prevede textul de lege.
Acordul pârâtului față de acțiunea introdusă nu prezintă în sine foarte mare relevanță, întrucât în cauzele cu minori, instanța trebuie să verifice dacă înțelegerile (dintre părinți sau ale acestora cu alte persoane) corespund interesului superior al minorului.,astfel cum prevede art 8 din Legea 272/2004.
Referitor la cererea de delegare a drepturilor părintești către bunica paternă, instanța apreciază că nu se impune luarea unei astfel de măsuri, întrucât cel puțin unul dintre părinți -mama minorei- are reședința în țară și și-a exprimat totodată disponibilitatea de a continua exercitarea autorității părintești față de minoră.
În ceea ce privește stabilirea locuinței minorei împreună cu bunica paternă, și acest capăt de cerere urmează să fie respins, pe de o parte pentru considerentele reținute anterior. Pe de altă parte, chiar dacă în prezent minora locuiește împreună cu bunica paternă, se apreciază că prin respingerea acestui capăt de cerere stabilitatea minorei nu va fi afectată . Astfel, reține instanța că pârâta C. M. a demarat executarea silită a hotârârii judecătorești de divorț. Procedura prevăzută în actualul Cod de procedură civilă cuprinde măsuri de protecție sporită în situațiile in care sunt implicați minori, refuzul acestora constatat de executorul judecătoresc echivalând cu o suspendare a executării silite. În situația de față, dacă minora își va exprima în continuare refuzul de a se muta împreună cu mama, sub nici o formă nu va fi luată cu forța de la locuința bunicii paterne, instituțiile abilitate pentru protecția copilului fiind obligate la consilierea psihologică a minorei.
Astfel, reține instanța că, reclamanta nu adus suficiente dovezi încât să se formeze convingerea fermă a judecătorului că reprezintă un risc pentru minoră exercitarea autorității părintești de către părinți, iar cele susținute de aceasta nu justifică derogarea de la regulile anterior expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale, formulată de reclamanta C. R., cu domiciliul în IASI, ., ., ., și cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat M. L., din Iași, ., ., birou 5, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtii C. R. V., deținut în Penitenciarul Iași, și C. M., cu domiciliul în Iași, ., nr.24, ..26, jud. Iași, având ca obiect exercitarea autorității părintești asupra minorei C. Alessia M., delegarea drepturilor părintești și stabilirea locuinței minorei alături de bunica paternă.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare, calea de atac urmând a se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P.V.Ș. S.G.
Red./Tehnored. P.V.Ș.
5 ex./19.10.2015
| ← Pensie întreţinere. Hotărâre din 10-12-2015, Judecătoria IAŞI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 30/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
