Fond funciar. Sentința nr. 1079/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1079/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 22263/245/2014
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. C.
GREFIER M. P.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1079/2015
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant TONIȚĂ Z. și pe pârât C. L. DE FOND FUNCIAR BÂRNOVA, pârât C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, având ca obiect fond funciar modificare T.P..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la amânări, răspunde pentru reclamantă avocat R., lipsă fiind reclamanta și reprezentanții pârâților..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită și că reclamanta a depus precizări/note de concluzii.
Având în vedere dispozițiile art. 59 ind. 1 din Legea nr. 18/1991, instanța de judecată pune în discuția părților, în ședință publică, excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată față de precizările acțiunii.
Având cuvântul asupra excepției, avocat R. pentru reclamantă precizează că, astfel cum s-a menționat și în cuprinsul notelor de concluzii, inclusiv punerea în posesie s-a realizat, la nivelul documentelor, în mod greșit și nu doar completarea titlului de proprietate. La dosarul cauzei există înscrisuri din care rezultă că identificatorii topo-cadastrali menționați în cuprinsul actelor de proprietate ale reclamantei, respectiv în fișa de punere în posesie și titlu de proprietate, se regăsesc menționați și înscriși și într-un alt titlu de proprietate emis pe numele unei terțe persoane, fapt ce determină în mod evident necesitatea de a corecta și aceste acte prealabile emiterii titlului de proprietate. De asemenea, reprezentantul convențional al reclamantei menționează că amplasamentul pe care îl deține reclamanta în fizic nu este cel indicat în cuprinsul actelor a căror modificare a fost solicitată.
Instanța de judecată învederează reprezentantului convențional că nu se solicită modificarea amplasamentului în fizic, ci doar a indicatorilor cadastrali.
Avocat R. pentru reclamantă susține că indicatorii cadastrali au fost înscriși greși încă de la momentul punerii în posesie. Din acest punct de vedere, reprezentantul convențional precizează că reclamanta se regăsește în ipoteza reglementată de dispozițiile art. 58 din Legea nr. 18/1991, sens în care a fost promovată prezenta acțiune pe cale judecătorească, și nu se află în situațiile reglementate de modificare pe cale administrativă în conformitate cu prevederile Ordinului ANCPI nr. 700/2014 și Hotărârea Comisiei Județene nr. 285/2014. Pentru aceste considerente, avocat R. solicită instanței respingerea excepției necompetenței generale și menținerea cauzei spre legală soluționare.
Instanța de judecată rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței generale a instanțelor de judecată.
INSTANȚA:
Deliberând asupra excepției de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ din data de 23.06.2014, reclamata Toniță Z. a solicitat in contradictoriu cu paratele C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. Locală Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bîrnova, rectificarea erorii titlului de proprietate nr._/17.08.1993, în sensul corectării identificatorilor cadastrali.
In motivarea cererii de rectificare reclamanta a arătat ca, în urma verificărilor s-a constatat că au fost trecuți in mod eronat identificatorii cadastrali cu privire la suprafața de teren pe care o deține, corect fiind: T11, . suprafață de 343 m.p., cu vecinatatile:la nord O. C.V., la est DC 363, la sud- D. T.D., la vest parcelele A 454 si C 453; T11, . de 47 m.p., cu vecinatatile: la nord O. C.V., la est . sud . ., . de 1360 m.p., cu vecinatatile: la nord O. C.V., la est parcelele CC452 si C453, la sud D. T. D., la vest O. C.C..
In drept, a fost invocată legea nr. 18/1991, art. 194 si următoarele din Codul de procedura civila.
Parata, C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a formulat întâmpinare prin care a arătat că, a întocmit titlul de proprietate pe baza documentației înaintata de C. locala de fond funciar, aceasta fiind cea care are atribuții in stabilirea suprafețelor de teren reconstituite, astfel incat, nu se afla in culpa procesula pentru faptul ca in titlul de proprietate au fost inscrise in mod greșit amplasamentul suprafețelor de teren reconstituite.
Parata C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bîrnova a formulat întâmpinare prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cauzei.
In drept, au fost invocate dispozițiile legii fondului funciar si HG 890/2005.
In ședința publica instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor de a soluționa prezenta cauză.
Conform art. 248 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 instanța se va pronunța asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz cercetarea în fond a cauzei. În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.
Prin urmare, instanța va analiza cu prioritate excepția necompetenței generale, având în vedere că potrivit art. 131 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 stabilirea competenței este reglementată ca fiind o obligație în sarcina instanței, chiar la primul termen de judecată.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 130 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii .
Potrivit disp. art.I pct 11 din Legea nr.219/2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 81/2011 privind trecerea Agentiei Nationale de cadastru si Publicitate Imobiliara din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor in subordinea Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului, precum si pentru modificarea unor acte normative :” După articolul 9 se introduc două noi articole, articolele 9^1 și 9^2, cu următorul cuprins:…
…9^2. - Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările și completările ulterioare, se completează după cum urmează:…
… 2. După articolul 59 se introduce un nou articol, articolul 59^1, cu următorul cuprins:
«Art. 59^1. - (1) Îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară.
(2) Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene.
(3) Procedura de îndreptare a erorilor materiale și de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.»"
În speță, prin cererea formulata, reclamanta solicita erorii titlului de_/17.08.1993, în sensul corectării identificatorilor cadastrali, amplasamentul terenului nefiind afectat.
În contextul arătat reiese că dispozițiile Legii nr.219/2012 invocată, ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 789 din 23 noiembrie 2012, atribuie de la acest ultim moment competența exclusivă de analiză și soluționare pentru cererile de rectificare a erorilor materiale din Titlurile de proprietate Comisiilor județene, în cadrul procedurii administrative reglementată prin Legea nr.18/1991.
Așadar, conform textului de lege menționat comisiile județene sunt cele abilitate să adopte hotărâri cu privire la cererile de rectificare.
De precizat este si faptul ca, în acest fel nu este îngrădit liberul acces la justiție al persoanelor nemulțumite de modul de soluționare sau al lipsei soluționării, existând posibilitatea pentru acestea să conteste modul de soluționare sau lipsa soluționării cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană, prin intermediul plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanță.
În interpretarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la justiție nu este absolut, el poate permite restricții admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat. Elaborând o astfel de reglementare, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Totuși, restricțiile aplicate nu pot limita accesul persoanei într-o asemenea măsură sau până într-acolo încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa. În plus aceste restricții nu sunt conforme cu art. 6 alin 1 din Convenție decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (a se vedea cauza L. împotriva României, definitivă la 26.04.2006, paragraful 36).
Or, analizând cerințele arătate mai sus, instanța constată că prin reglementarea competenței exclusive de soluționare a cererilor de rectificare a erorilor materiale strecurate în titlurile de proprietate emise în temeiul legii fondului funciar în favoarea chiar a organului emitent al acestor titluri de proprietate, se urmărește un scop legitim, respectiv acela de a asigura un termen rezonabil de soluționare a acestor cereri, care, în sine, nu implică probleme de interpretare sau de aplicare a normelor de drept ci doar de verificare a corectitudinii datelor menționate în titlurile de proprietate emise, verificări ce însă nu pot fi realizate de către instanțele de judecată cu aceeași celeritate ca în procedura administrativă, având în vedere încărcătura reală a activității actuale a instanțelor judecătorești (în medie 674 de dosare pe judecător la 6 luni la nivelul judecătoriilor în anul 2012, conform Raportului privind activitatea instanțelor de judecată în primul semestru al anului 2012 emis de către Consiliul Superior al Magistraturii, volumul și încărcătura fiind în creștere). Totodată, prin această reglementare se urmărește și degrevarea instanțelor judecătorești de acest tip de cauze, tocmai pentru a se putea asigura soluționarea cu celeritate a cauzelor înregistrate pe rolul judecătoriilor pentru care nu este reglementată o astfel de procedură.
De asemenea, se observă că este respectat și raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat, formularea cererii către organul emitent al titlului de proprietate nefiind o sarcină disproporționată față de scopul descris mai sus.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reiterat și în cauza B. împotriva României, hotărârea din 24.05.2005, paragraful 60, că art. 6 alin 1 din Convenție nu obligă statele să supună litigiile asupra drepturilor și obligațiilor cu caracter civil unei proceduri care să respecte integral, în toate etapele, cerințele art.6. intervenția inițială a organismelor administrative sau profesionale, care au sau nu prerogative judiciare, care nu îndeplinesc toate cerințele, poate fi justificată dacă aceste organisme se supun controlului ulterior al unui organ judiciar cu competență deplină, care garantează drepturile prevăzute de art. 6 alin 1 din Convenție.
În acest sens, modul de soluționare sau chiar lipsa de soluționare a cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană poate fi contestată conform plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanța de judecată, fiind astfel garantat pe deplin accesul la justiție.
Pentru considerentele arătate instanța, în temeiul art. 131, art. 130 alin 1, art. 129 alin 2 pct. 1 și art. 132 alin 4 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 și art. 59 ind. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, instanța va admite excepția invocata și va respinge cererea, apreciind că o eventuală soluționare a prezentei cauze ar încălca competența generală, având drept consecință nulitatea absolută a hotărârii pronunțate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești invocată din oficiu.
Respinge cererea formulată de către reclamanta Toniță Z., având CNP_, cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat R. R. din Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâții C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu sediul în Iași la Instituția Prefectului județului Iași, .. 60, jud. Iași, și C. L. Bârnova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, din ., ca fiind inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28.01.2015.
Președinte, Grefier,
I.C.M.P.
Red./Tehnored. I.C
5 ex. /23.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 282/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 40/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
