Plângere contravenţională. Sentința nr. 101/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 101/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 09-01-2015 în dosarul nr. 101/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 101
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. M. F.
Grefier A. - M. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta M. C. M. și pe intimații POLIȚIA L. IAȘI, ., având ca obiect plângere contraventionala .
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 06.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 09.01.2015, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe, petentul M. C. M. a contestat procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.11.2013, în contradictoriu cu POLIȚIA L. IAȘI si . solicitând anularea acestuia si restituirea sumei de 430 lei reprezentand tarif de ridicare a autoturismului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul verbal de contravenție întocmit este nelegal, intrucat procesul verbal a fost intocmit la 22.11.2013, desi fapta s-a petrecut la 15.11.2013. Totodată, a mai arătat petentul, procesul verbal este nelegal întrucât nu este semnat de un martor.
A mai precizat ca procesul verbal de contraventie este neîntemeiat întrucât a parcat masina in dimineata zilei de 15.11.2013, neavand loc pe . de pe . . semnului interzis acces pe stra B. si nu a incurcat pietoni sau autovehicule, care nu aveau acces decat daca erau riverani.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare.
În dovedirea plângerii, petentul a înaintat copie după procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.11.2013.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.11.2013, încheiat de către organul constatator POLIȚIA L. IAȘI, petentul a fost sancționat contravențional cu avertisment si masura ridicarii autoturismului, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 143 lit.a din HG 1391/2006, constatându-se că la data de 15.11.2013 în localitatea Iași, petentul a stationat neregulamentar cu auto marca Hyundai_ pe trecerea de pietoni din intersectia . .> Instanța constată că din punct de vedere formal, procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor impuse sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
Procesul verbal . nr._ a fost intocmit la 22.11.2013, insa la data constatarii pretinsei contraventii-15.11.2013, s-a incheiat un proces verbal de constatare, in care este descrisa fapta contraventionala, incadrarea acesteia in drept si aplicarea sanctiunii realizandu-se ulterior, prin procesul verbal . nr._ din 22.11.2013.
Petentul a mai indicat instanței un motiv de nelegalitate a procesului verbal de contravenție arătând că nu este semnat de martor.
Astfel, instanța reține că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de organul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. 2/2001: “Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de organul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act (Decizia nr.XXII/2007 a Î.C.C.J.-Secții Unite).
Cerința cu privire la menționarea în cuprinsul procesului verbal a numelui martorului asistent, se încadrează în aceste din urmă cazuri.
Instanța constată însă, că nu s-a produs nicio vătămare petentului de vreme ce martorul asistent, potrivit art. 19 din O.G. 2/2001, are rolul de a semna în caz de refuz sau lipsă a contravenientului și de a atesta aceste din urmă împrejurări, și nu vinovatia ori nevinovatia petentului, intrucat nu este neaparat ca acesta să fi fost martor ocular la săvârșirea faptei.
În cauză, procesul verbal de contravenție, conținând constatările personale ale agentului care l-a întocmit, reprezintă prin el însuși proba situației de fapt astfel cum a fost expusă în cadrul acestuia, instituind o prezumție cu privire la temeinicia acestuia, și revenind petentului obligația de a solicita, aduce și prezenta probe care să dovedească în sens contrar.
Prezumția de legalitate nu este prin ea însăși contrară prezumției de nevinovăție, însă revine organelor judiciare obligația de a verifica, în fiecare caz concret, dacă prin modalitatea în care prezumția de legalitate operează, se respectă principiul proporționalității rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei și mijloacele utilizate.
Analiza trebuie să urmărească în mod esențial asigurarea condițiilor exercitării efective a dreptului la apărare de către petent. Acesta trebuie să aibă posibilitatea efectivă de a combate în mod real procesul verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă pe care să le poată administra, iar în cazul în care această posibilitate nu există, organului constatator îi revine obligația probării temeiniciei procesului verbal.
În cauză, prezumția petentului de nevinovăție nu este susținută prin nicio probă de natură să răstoarne prezumția de temeinicie a situației de fapt expuse în procesul verbal cu privire la fapta reținută.
Contraventia retinuta vizeaza HOTĂRÂREA nr. 1.391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevede:
ART. 142
Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor:
a) în zona de acțiune a indicatorului "Oprirea interzisă";
b) pe trecerile la nivel cu calea ferată curentă și la o distanță mai mica de 50 m înainte și după acestea;
c) pe poduri, pe și sub pasaje denivelate, precum și pe viaducte;
d) în curbe și în alte locuri cu vizibilitate redusă sub 50 m;
e) pe trecerile pentru pietoni ori la mai puțin de 25 m înainte și după acestea;
f) în intersecții, inclusiv cele cu circulație în sens giratoriu, precum și în zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanță mai mica de 25 m de coltul intersecției;
g) în stațiile mijloacelor de transport public de persoane, precum și la mai puțin de 25 m înainte și după acestea;
h) în dreptul altui vehicul oprit pe partea carosabilă, dacă prin aceasta se stânjenește circulația a două vehicule venind din sensuri opuse, precum și în dreptul marcajului continuu, în cazul în care conducătorii celorlalte vehicule care circulă în același sens ar fi obligați, din această cauza, să treacă peste acest marcaj;
i) în locul în care se împiedică vizibilitatea asupra unui indicator sau semnal luminos;
j) pe sectoarele de drum unde sunt instalate indicatoarele cu semnificațiile "Drum îngustat", "Prioritate pentru circulația din sens invers" sau "Prioritate față de circulația din sens invers";
k) pe pistele obligatorii pentru pietoni și/sau bicicliști ori pe benzile rezervate unor anumite categorii de vehicule, semnalizate ca atare;
l) pe platforma caii ferate industriale sau de tramvai ori la mai puțin de 50 m de acestea, dacă circulația vehiculelor pe sine ar putea fi stânjenită sau împiedicată;
m) pe partea carosabilă a autostrăzilor, a drumurilor expres și a celor naționale europene (E);
n) pe trotuar, dacă nu se asigură spațiu de cel puțin 1 m pentru circulația pietonilor;
o) pe pistele pentru biciclete;
p) în locurile unde este interzisă depășirea.
ART. 143
Se interzice staționarea voluntară a vehiculelor:
a) în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară;
b) în zona de acțiune a indicatorului cu semnificația "Staționarea interzisă" și a marcajului cu semnificația de interzicere a staționării;
c) pe drumurile publice cu o lățime mai mica de 6 m;
d) în dreptul cailor de acces care deservesc proprietățile alăturate drumurilor publice;
e) în pante și în rampe;
f) în locul unde este instalat indicatorul cu semnificația "Staționare alternantă", în altă zi sau perioadă decât cea permisă, ori indicatorul cu semnificația "Zona de staționare cu durata limitată" peste durata stabilită.
Instanta constată că din continutul procesului verbal de contraventie, a carui prezumtie de temeinicie nu a fost rasturnata de catre petent, coroborat cu continutul mijlocului material de proba constand in fotografia depusa la fila 21 dosar, continut necontestat de catre petent, că petentul a incalcat dispozitiile art. 142 lit. e si art. 143 lit. a din HG 1391/2006.
Din probele administrate în cauză rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției care a fost reținută în sarcina sa iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social ridicat al faptei. Prezenta autoturismului stationat chiar pe trecerea de pietoni obtureaza vizibilitatea conducatorilor auto care se deplaseaza pe sensul unic, precum si pietonii angajati in traversare.
Instanta nu are caderea sa analizeze in plangerea contraventionala dedusa judecatii problema lipsei locurilor de parcare in zona respectivă.
Masura ridicarii autoturismului respecta dispozitiile art. 64 din OUG 195/2002, care prevede:
(1) Poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz.
(2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului staționat neregulamentar se suporta de către deținătorul acestuia.
(3) Ridicarea vehiculelor dispusă de poliția rutieră în condițiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament.
Pentru toate acestea, instanța va respinge plângerea formulată de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plangerea formulata de petenta M. C. IASI, ., ., . cu intimatii Politia Locala Iasi si ., ca neintemeiata.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 9.01.2015.
Președinte, Grefier,
F. R. M. S. A. M.
RED. TEHN. R.M.F./25.02.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 79/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 526/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
