Pretentii. Sentința nr. 6559/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6559/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 11811/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6559/2015
Ședința publică de la 14 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. G.
Grefier M. G. P.
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamantul L. D. G. în contradictoriu cu pârâta L. C. M., având ca obiect actiune în constatare drept de creanță.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2015, susținerile apărătorilor aleși ai părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberări, s-a amânat pronunțarea pentru data de 30.04.2015, 07.05.2015 și pentru azi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de fata constata următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Iași la data de 02.04.2014 sub nr._ reclamantul L. G. a solicitat in contradictoriu cu parata L. C. M. ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se constate ca are un drept de creanța in suma de 11.000 lei (_ lei ROL) in ce privește imobilul proprietatea paratei situat in Iași, ., . si sa fie obligata parata la plata sumei anterior menționate corespunzătoare dreptului sau de creanța.
In motivare reclamantul a arătat ca s-a căsătorit cu parata la data de 17.10.1992 iar prin sentința civila nr._/11.10.2000 pronunțata de Judecătoria Iași căsătoria a fost desfăcuta prin acordul parților.
La data de 14.02.2001 parata a cumpărat de la numiții N. Ș. si N. V. apartamentul situat in Iași, ., ., ., prețul vânzării fiind de_ ROL.
Susține reclamantul ca prețul real al vânzării a fost de_ ROL .
Pentru plata prețului parata a contractat la data de 14.02.2011 un credit la CEC Bank in suma de 47.000.000 ROL pe o perioada de 20 de ani, restul sumei, de_ ROL fiind plătit de reclamant in speranța ca parata ii va recunoaște calitatea de coproprietar asupra apartamentului.
Dovada faptului ca a plătit suma anterior menționata este faptul ca a locuit si locuiește in acest imobil din anul 2001 pana in prezent.
Susține reclamantul ca la momentul la care au ajuns la notar pentru autentificarea actelor după ce a înmânat suma de_ lei paratei in prezenta vânzătorilor, aceasta a refuzat ca reclamantul sa fie trecut in contract ca si cumpărător cu cota de 2/3 din dreptul de proprietate.
Cu toate acestea parata a recunoscut ca va avea un drept de creanța asupra apartamentului putând sa locuiască in el si sa se comporte ca un adevărat proprietar. Susține reclamantul ca a locuit si locuiește in continuare in imobilul achiziționat.
Susține reclamantul ca dovada faptului ca a dat paratei suma de bani menționata este si faptul ca la data autentificării contractului de vânzare cumpărare a extras din contul sau de la Banca Transilvania suma de_ ROL.
În plus, suma de bani pe care parata o deținea era insuficienta pentru achitarea întregului preț al apartamentului, situația sa materiala de la acel moment nepermițându-i acest lucru.
Arata reclamantul ca in cauza sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justa cauza motiv pentru care a solicitat sa se constate ca are un drept de creanța in suma de_ lei si sa fie obligata parata la plata sumei corespunzătoare acestui drept.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 1345 si următoarele din Noul Cod Civil.
In dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatorul paratei si martori.
Parata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata.
In motivare parata a arătat ca in data de 11.10.2010 a divorțat de reclamant iar la data de 14.02.2001 a achiziționat imobilul situat in Iași, ., ., ., prețul imobilului fiind plătit in parte cu suma obținuta prin împrumut de la numitele B. L. si A. E. iar restul de 47.000.000 ROL din creditul ce i-a fost acordat de CEC conform contractului de împrumut nr. 365/14.02.2001.
Arata parata ca numita B. L. locuiește prezent . numita A. E. este in prezent plecata in străinătate dar despre faptul ca i-au fost împrumutați banii respectivi are cunoștința si numita M. L. in prezenta căreia i-au fost înmânate sumele de bani ce ii erau necesare pentru achiziționarea apartamentului.
Arata parata in continuare ca l-a rugat pe reclamant sa o însoțească la notarul ce a încheiat contractul de vânzare cumpărare întrucât ii era frica sa meargă singura cu o suma atât de mare de bani asupra sa, susținerile acestuia in sensul ca ar fi contribuit cu suma de_ lei ROL la achizitoarea apartamentului neavând legătura cu realitatea.
Nici împrejurarea ca locuiește in imobil nu este dovada faptului ca reclamantul i-a împrumutat vreo suma de bai. Arata reclamanta ca recunoaște ca reclamantul locuiește in imobil depunând in acest sens contractul de închiriere pentru suprafețe locative cu destinația de locuința încheiat intre parți din care rezulta faptul ca reclamantul are calitatea de chiriaș al imobilului.
In consecința parata a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata.
In drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 36/1995.
In dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, si un martor.
Din oficiu instanța a invocat in cauza excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție ce a fost pusa in discuție la termenul de judecata din data de 15.01.2015, dispunându-se unirea acesteia cu fondul cauzei.
In cauza a fost încuviințata pentru parți administrarea probei cu înscrisuri si a probei cu cate un martor, fiind audiați, la termenul de judecata din data de 26.02.2015 martorii N. V. si M. L..
La solicitarea instanței la dosar au fost înaintate copii de pe actele dosarului penal nr. 5790/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune instanța retine ca acesta este nefondata pentru următoarele motive:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 415/14.02.2001 de BNP I. N. parata a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Iași, ., ..
Prin prezenta cerere reclamantul a susținut ca din prețul plătit pentru achiziționarea apartamentului anterior menționat i-a înmânat paratei la data de 14.02.2001 suma de_ lei ROL aceasta promițându-i ca ii va recunoaște calitatea de proprietar asupra imobilului in schimbul sumei înmânate. Întrucât ulterior parata nu i-a mai recunoscut dreptul de proprietate cu privire la imobil, întemeindu-se pe dispozițiile legale ce reglementează îmbogățirea fără justa cauza reclamantul a solicitat sa fie obligata parata la restituirea sumei de_ ROL.
In ceea ce privește dispozițiile aplicabile in cauza instanța retine ca potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011: Prescripțiile începute si neîmplinite la data intrării in vigoare a Codului civil sunt si rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
În prezenta cauza instanța retine ca prescripția dreptului la acțiune a început sa curgă încă de la data remiterii sumei de bani de către reclamant către parata.
In aceste condiții, având in vedere ca prescripția a început sa curgă sub imperiul vechii reglementari, instanța va analiza excepția prescripției extinctive prin prisma dispozițiilor Decretului nr. 167/1958.
Art. 18 din Decretul 167/1958 prevede ca instanța judecătoreasca si organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, sa cerceteze, daca dreptul la acțiune sau la executarea silita este prescris.
Potrivit art. 1 din Decretul 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege.
Articolul nr. 3 din același act normativ prevede ca termenul general de prescripție este de 3 ani, iar art. 8 prevede ca „prescripția dreptului la acțiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât si pe cel care răspunde de ea. Dispozițiile alineatului precedent se aplica prin asemănare si in cazul îmbogățirii fără just temei”.
Instanța retine ca in cauza prescripția dreptului la acțiune a început sa curgă chiar de la data remiterii sumei de bani către parata, respectiv 14.02.2001, de la acesta data reclamantul având posibilitatea sa cunoască atât paguba cat si pe cel răspunzător de acesta paguba. Astfel, prin chiar cererea de chemare in judecata reclamantul a arătat ca a contribuit cu suma de_ lei ROL la plata prețului imobilului cumpărat de parata in speranța ca parata ii va recunoaște calitatea de coproprietar al imobilului. Or in condițiile in care reclamantul s-a deplasat personal împreună cu parata la biroul notarului unde s-a procedat la autentificarea contractului de vânzare cumpărare, acesta a luat cunoștința chiar la acea data despre împrejurarea ca nu va figura alături de parata in calitate de cumpărător in contractul de vânzare cumpărare. Cu alte cuvinte, chiar de la data de 14.02.2001 reclamantul a cunoscut faptul ca deși a remis suma de_ lei ROL, suma ce a fost utilizata la plata prețului imobilului, nu a dobândit in schimbul acestei sume calitatea de coproprietar al imobilului achiziționat in condițiile in care nu a semnat in calitate de cumpărător contractul de vânzare cumpărare.
Instanța retine insa ca in cauza a intervenit o cauza de întrerupere a cursului prescripției extinctive.
Potrivit art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul 167/1958 una din cauzele de întrerupere a cursului prescripției o reprezintă recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcuta de cel in folosul căruia curge prescripția. Instanța reține că pentru a avea efect întreruptiv de prescripție, recunoaștere dreptului de către cel în favoarea căruia curge prescripția - art.16 alin.1 lit. a din Decretul nr. 167/1958 - trebuie să fie voluntară, expresă, neîndoielnică și făcută înăuntrul termenului de prescripție.
În cauza instanța retine ca in interiorul termenului de prescripție, respectiv la data de 28.05.2002 părțile au încheiat contractul de închiriere pentru suprafețe locative cu destinația de locuința depus in copie la fila 26 din dosar .
Analizând conținutul acestui contract instanța retine ca acesta a fost încheiat pe o perioada de 10 ani, începând cu data de 28.05.2002, in contract nefiind insa stipulata vreo suma de bani pe care reclamantul sa o datoreze cu titlu de chirie. Mai retine instanța ca după expirarea termenului prevăzut in contract reclamantul a continuat sa locuiască in imobil, locuind in imobil inclusiv după promovarea cererii de chemare in judecata ce face obiectul prezentei cauze, aspect recunoscut de către parata.
Or împrejurarea ca reclamantul a locuit încă de la data achiziționării imobilului si pana la momentul promovării prezentei cereri in imobil, coroborata cu împrejurarea ca reclamantul nu a achitat niciodată vreo suma de bani cu titlu de chirie duc la concluzia ca intenția reala a parților nu a fost niciodată ca reclamantul sa dobândească simpla calitate de chiriaș – locatar al imobilului.
Este adevărat ca in cadrul dosarului nr. 5790/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași parata a declarat ca scopul încheierii acestui contract a fost acela de a permite reclamantului sa obțină eliberarea cărții de identitate.
Aceste susțineri nu pot fi insa primite atâta timp cat nicio dispoziție legala, nici la momentul încheierii contractului de închiriere si nici ulterior, nu au prevăzut posibilitatea dovedirii domiciliului prin depunerea unui contract de închiriere la autoritățile competente.
Dimpotrivă dispozițiile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 105 din 25 septembrie 1996 privind evidenta populației si cartea de identitate (in vigoare la data încheierii contractului de închiriere dintre parți) prevedeau: (1) Stabilirea domiciliului sau, dupa caz, inscrierea mentiunii de stabilire a resedintei in cartea de identitate se face la cererea persoanei fizice interesate, care declara pe propria raspundere adresa la care are locuinta asigurata.
La rândul sau art. 27 din Ordonanța de Urgenta nr. 97 din 14 iulie 2005
privind evidenta, domiciliul, reședința si actele de identitate ale cetățenilor romani, care a abrogat Legea nr. 105/1996 prevede: Dovada domiciliului se poate face cu unul dintre urmãtoarele documente: a) acte încheiate în condițiile de validitate prevãzute de legislația românã în vigoare, privind titlul locativ; b) declarația scrisã de primire în spațiu a gãzduitorului, însoțitã de actul de proprietate al acestuia, pentru persoanele care solicitã schimbarea domiciliului la o altã persoanã fizicã; c) declarația pe propria rãspundere a solicitantului, însoțitã de nota de verificare a polițistului de ordine publicã, prin care se certificã existența unui imobil, faptul cã solicitantul locuiește efectiv la adresa declaratã, pentru persoana fizicã ce nu poate prezenta documentele prevãzute la lit. a) și b); pentru minorii și persoanele fizice puse sub interdicție, declarația se dã și se semneazã de cãtre pãrinți sau de cãtre reprezentanții lor legali; d) documentul eliberat de primãrii, din care sã rezulte cã solicitantul figureazã înscris în Registrul agricol, pentru mediul rural.
De altfel, din copia cărții de identitate a reclamantului depuse la fila 124 dosar rezulta ca acesta si-a stabilit domiciliul la adresa din Iași, . abia la data de 06.02.2004, la aproximativ doi ani de la data încheierii contractului de închiriere.
Cu alte cuvinte, rezulta din probele administrate, ca scopul încheierii acelui contract de închiriere nu avea cum sa fie acela de a permite reclamantului sa obțină cartea de identitate.
In plus, din declarația martorului M. L., audiat in cauza la solicitarea paratei – fila 82 din dosar – dar si din susținerile parților, rezulta ca intre parți a existat o relație de concubinaj.
Or data fiind natura relațiilor dintre parți, singurul scop pentru care contractul de închiriere a fost încheiat a fost acela de a recunoaște in favoarea reclamantului dreptul de a folosi imobilul nu in calitate de chiriaș, ci in virtutea contribuției pe care a acesta a avut-o la plata prețului achitat pentru achizitoarea imobilului.
În consecința, instanța retine ca in cauza este incidenta cauza de întrerupere a cursului prescripției extinctive prevăzuta de art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul 167/1958
Este adevărat ca la un moment dat parata a încetat sa recunoască drepturile reclamantului derivând din remiterea sumei de_ lei ROL, aspect ce rezulta din faptul ca reclamantul, in vederea valorificării drepturilor sale, a promovat cererea de chemare in judecata de a făcut obiectul dosarului nr._/245/2011 al Judecătoriei Iași si a formulat si o plângere penala împotriva paratei.
În lipsa unor alte probe administrate de parți in cauza, data certa la care instanța se poate raporta ca si data la care parata a încetat sa recunoască drepturile reclamantului, si de la care a început sa curgă un nou termen de prescripție, este data de 04.11.2011, data la care a fost promovata cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._/245/2011, dosar in care reclamantul a solicitat sa fie anulat contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 415/14.02.2011 si sa i se atribuie calitatea de coproprietar asupra imobilului.
Or de la data de 04.11.2011, pana la data promovării prezentei cereri de chemare in judecata, 02.04.2014, nu s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani.
În plus, fiind vorba despre o prescripție care a început sa curgă după data de 01.10.2011, deci după . dispozițiilor Noului Cod civil, instanța nu poate sa aplice din oficiu prescripția, față de interdicția expresa cuprinsa in dispozițiile art. 2512 alin. 2 Cod civil. Or in cauza, prin întâmpinarea depusa, parata nu a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.
F. de toate aceste considerente, instanța va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 415/14.02.2001 de BNP I. N. parata a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Iași, ., ., ..
Din probele administrate in cauza rezulta ca la data de 27.12.2000 reclamantul L. G. a încheiat cu Banca Transilvania contractul de depozit bancar nr._/27.12.2000 pentru suma de_ lei ROL – fila 112 dosar.
In ziua in care parata a achiziționat imobilul din Iași, ., conform contractului de vânzare cumpărare anterior menționat, respectiv la data de 14.02.2001, paratul a retras din depozitul constituit suma de_ lei ROL, aspect confirmat de înscrisul depus in copie la fila 111 din dosar.
Rezulta din probele administrate in cauza ca întreaga suma anterior menționata a fost înmânata de către reclamant paratei in scopul plății prețului imobilului achiziționat de aceasta din urma.
Este adevărat ca in contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 415/14.02.2001 de BNP I. N. prețul imobilului a fost menționat ca fiind de_ lei, din care suma de 47.000.000 lei a fost achitat de către cumpătătoare prin contractarea unui credit la CEC conform contractului de împrumut nr., 365/14.02.2001 depus in copie la fila 106 din dosar.
Din declarația data de parata L. C. M. in dosarul Parchetului de pe langa Judecătoria Iași nr. 5790/P/2013 rezulta ca prețul plătit in realitate nu a fost cel menționat in contract, parata precizând ca a achitat suma de 47.000,000 lei ROL din creditul obținut la CEC dar si o diferența de_ lei suma care ar fi provenit din economiile sale, bani împrumutați de la familie si împrumut la CAR.
Deși parata nu a recunoscut faptul ca paratul i-ar fi dat suma de bani menționata anterior instanța retine ca din probele administrate rezulta neîndoielnic ca suma de_ lei ROL a fost data de reclamant paratei.
Sub acest aspect instanța retine in primul rând ca parata a făcut afirmații contradictorii legate de proveniența sumei anterior menționate.
Astfel, daca in dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași nr. 5790/P/2013 acesta a susținut ca suma ar fi provenit din economiile sale, si din bani împrumutați de la familia sa si de la CAR, in prezenta cauza a susținut ca in realitate ar fi împrumutat suma de bani de la doua persoane, respectiv B. L. si A. E..
Niciuna din susținerile paratei nu a fost dovedita in cauza. Astfel, parata nu a depus la dosar nici un înscris din care sa rezulte ca ar fi contractat in perioada in care a achiziționat imobilul un împrumut la CAR, iar martora M. L., despre care parata a susținut prin întâmpinare ca ar fi fost de fata in momentul in care numitele A. E. si B. L. i-ar fi înmânat sume de bani a declarat in fata instanței – fila 81 din dosar – ca in prezenta sa cele doua persoane anterior menționate nu i-au dat paratei nicio suma de bani.
Ceea ce rezulta cu certitudine din probele administrate este insa faptul ca reclamantul a retras din depozitul constituit la Banca Transilvania in data de 14.02.2001, data autentificării contractului de vânzare cumpărare, suma de_ lei ROL si ulterior s-a deplasat împreuna cu parata la sediul notarului public unde a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare, aspect necontestat de către parata din prezenta cauza.
Rezulta in aceste condiții in mod cert ca suma anterior menționata a fost înmânata de către reclamant paratei in scopul plații prețului pentru imobilul achiziționat.
Mai retine instanța ca în prezenta cauza, intemeindu-se pe dispozițiile legale ce reglementează îmbogățirea fără justa cauza, reclamantul a solicitat sa se constate ca are un drept de creanța împotriva paratei constând in suma de bani anterior menționata si sa fie obligata parata la plata sumei de bani .
În ce privește dispozițiile de drept material aplicabile in cauza instanța retine ca potrivit art. 6 alin. 1 si 2 din Noul Cod civil: (1) Legea civilã este aplicabilã cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivã. (2) Actele și faptele juridice încheiate ori, dupã caz, sãvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevãzute de legea în vigoare la data încheierii sau, dupã caz, a sãvârșirii ori producerii lor.
Întrucât in cauza reclamantul a solicitat, intemeindu-se pe dispozițiile ce reglementează îmbogățirea fără justa cauza, restituirea unei sume de bani ce a fost înmânata paratei in anul 2001 instanța retine ca in cauza sunt aplicabile dispozițiile Vechiului Cod civil.
Potrivit accepțiunii unanim recunoscute de practica si literatura de specialitate îmbogățirea fără justă cauză este faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic; Din acest fapt se naște obligația pentru cel care își vede mărit patrimoniul său de a restitui, în limita măririi, către cel care și-a diminuat patrimoniul.
Din analiza dispozițiilor legale referitoare la instituția îmbogățirii fără justă cauză, instanța reține că pentru soluționarea unei acțiuni întemeiată pe un astfel de temei de drept trebuie analizate două condiții juridice, respectiv absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul a pierderii suferite și absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia și trei condiții materiale, și anume: mărirea unui patrimoniu, micșorarea unui patrimoniu ca o consecință a măririi altuia și existența unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt.
Instanța reține că in cauza reclamantul nu are și nici nu a avut o altă cale, nicio altă acțiune în justiție pentru realizarea dreptului sau. Aceasta cu atât mai mult cu cat cererea sa prin care a solicitat sa fie anulat contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 415/14.02.2011 si sa i se atribuie calitatea de coproprietar asupra imobilului a fost respinsa prin sentința civila nr._/30.05.2012 pronunțata de Judecătoria Iași in dosarul nr._/245/2011 (filele 89-90 din dosar). Sentința menționata a fost menținuta prin decizia nr. 1372/31.05.2013 a Tribunalului Iași (filele 91-93 din dosar), in considerentele acelei decizii reținându-se tocmai faptul ca avansarea unei sume de bani pentru achiziționarea apartamentului nu conduce la dobândirea calității de coproprietar ci determina raporturi juridice de creanța.
Referitor la prima dintre condițiile enunțate, instanța constată că aceasta este îndeplinită, dat fiind faptul că prin suma de bani înmânata de reclamant paratei, de_ lei ROL s-a mărit valoarea patrimoniului pârâtei.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, instanța de asemenea apreciază că este îndeplinită, dat fiind faptul că, prin remiterea sumei de bani s-a mărit patrimoniul pârâtei având ca și consecință micșorat patrimoniul reclamantului.
Cu privire la cea de a treia condiție, instanța apreciază că și aceasta este îndeplinită, întrucât între sporirea patrimoniului pârâtei și diminuarea patrimoniului reclamantului există o legătură.
Totodată instanța constată că înmânarea sumei de bani s-a făcut fără un temei juridic, reclamantul crezând in mod greșit ca ar putea vreodată sa devina alături de parata proprietar asupra imobilului achiziționat de aceasta, iar reclamantul nu are niciun alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite.
Prin urmare, față de cele ce preced, instanța constată că acțiunea formulata este întemeiata.
În consecința, instanța va admite acțiunea si va obliga parata la plata către reclamant a sumei de 11.000 lei.
F. de dispozițiile art. 453 Cod procedura civila va obliga parata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 655 lei reprezentând taxa judiciar de timbru achitata de reclamant conform chitanței de la fila 18 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Admite acțiunea formulata de reclamantul L. G., CNP_, domiciliat in Iași, ., ., ., jud. Iași in contradictoriu cu parata L. C. M., domiciliată in Iași, ., ., ., jud. Iași si având domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet avocat Maxin M. D. din Iași, .. 27, ., .
Obliga parata la plata către reclamant a sumei de 11.000 lei.
Obliga parata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 655 lei.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțata in ședința publica, azi, 14.05.2015.
Președinte, Pentru grefier aflat in C.O. semnează
G.E. grefier desemnat cu atribuțiile grefierului șef de secție civilă, A. M. B.
RED./TEHNORED. G.E.
5 EX./27.08.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 8717/2015. Judecătoria IAŞI | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 8017/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
