Pensie întreţinere. Sentința nr. 4033/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4033/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 16794/245/2014
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică de la data de 19 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. T. S.
Grefier - M. A.-S.
SENTINȚA CIVILĂ NR.4033
Pe rol se află judecarea cauzei de minori și familie privind pe reclamanta P. P. și pe pârâtul A. G., având ca obiect exercitarea autorității părintești, pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părtilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul ca procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 12.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 19.03.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 14.05.2014 sub nr._ reclamanta P. P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A. G., încredințarea minorei A. P. A., născută la data de 25.09.2008, spre creștere și educare și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că minora a rezultat din relația de concubinaj cu pârâtul. În anul 2010, întrucât avea probleme financiare, a plecat în Italia pentru a lucra și a luat copilul cu ea. În anul 2013, întrucât pașaportul minorei a expirat, s-a întors în România, dar s-a lovit de refuzul categoric și neîntemeiat al pârâtului, care nu și-a mai dat acordul ca minora să iasă din țară, ceea ce a determinat desfacerea contractului de muncă încheiat în Italia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.398 al.1, 402, 487, 488, 493, 529 al.1, al.2, 530 al.2 și 3 C.civ., art.274 al.1 C.proc.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei prin înscrisuri și prin declarațiile martorilor. A depus la dosar înscrisuri, în copie certificată.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 05.06.2014, reclamanta a precizat că solicită stabilirea modalității de exercitare a autorității părintești asupra minorei și stabilirea locuinței acesteia.
Pârâtul a fost citat prin publicitate.
La termenul de judecată din data de 12.03.2015, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași.
Cu privire la excepția invocată instanța reține următoarele:
Conform art.248 al.1 N.C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar, domiciliul reclamantei este în .. Iași, iar domiciliul pârâtului este necunoscut, fiind citat prin publicitate.
Conform art.107 N.C.proc.civ. cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit dispozițiilor art.108 N.C.proc.civ., dacă domiciliul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce la instanța în a cărei circumscripție se află reședința acestuia, iar dacă nu are nici reședința cunoscută, la instanța în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul ori reședința.
Astfel cum prevede art. 126 N.C.proc.civ., părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună, să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.
În consecință, din interpretarea per a contrario a textului art.126 N.C.proc.civ., reiese că ori de câte ori este vorba de o cauză care nu se referă la bunuri și la alte drepturi de care părțile pot să dispună, cu excepția cazurilor în care competența este exclusivă, normele care stabilesc competența teritorială sunt de ordine publică, părțile neputând deroga de la aceste norme.
Astfel, instanța reține că în cauzele privitoare la persoane, cu excepția cazurilor prevăzute de art.113 pct.1 și 2 N.C.proc.civ., competența teritorială este exclusivă și, având în vedere că domiciliul ori reședința pârâtului sunt necunoscute, iar reclamanta are domiciliul în circumscripția teritorială a Judecătoriei H., în temeiul art.107, art.108 și al art.126 N.C.proc.civ., va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași și va declina competența de soluționare în favoarea Judecătoriei H..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta P. P., CNP_, domiciliată în ., jud. Iasi în contradictoriu cu pârâtul A. G., CNP_, cu domiciliul în orasul P. Iloaiei, std. Duzilor nr.36, judetul Iași, în favoarea Judecătoriei H..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2015
Pentru Președinte,aflat în C.O., Grefier,
Semnează Președinte sectie civilă,
I. I.
Red./Tehnored.A.T.S/A.T.S.
4 ex./11.06.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 3533/2015. Judecătoria IAŞI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 8717/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
