Stabilire program vizitare minor. Hotărâre din 23-11-2015, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 13685/2015
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică de la data de 23 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. T. S.
Grefier - M. A.-S.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei de minori și familie privind pe reclamantul T. F. - V. și pe pârâta P. V. - T., având ca obiect stabilire program vizitare minor .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părtilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul ca procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 22.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 5.11.2015, ulterior pentru 12.11.2015, 19.11.2015 si pentru astăzi, 23.11.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 18.09.2014 sub nr. _ reclamantul T. F. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta P. V. T. stabilirea unui program de legături personale cu minora T. P. G., născută la data de 21.06.2008.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că prin sentința civilă nr.3842/2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-a dispus exercitarea de către ambii părinți a autorității părintești asupra minorei T. P. G., născută la data de 21.06.2008. A arătat că din februarie 2014 nu a văzut copilul, iar pârâta nu îi permite să păstreze legătura cu minora.
În drept au fost invocate prevederile art.397, 401 al.1 C.civ.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probei prin înscrisuri.
Prin Încheierea din data de 27.11.2014 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant, dispunându-se scutirea acestuia de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a arătat că este de acord ca pârâtul să aibă legături personale cu minora și a propus un alt program.
În apărare, pârâta a precizat, în esență, că în cadrul dosarului nr._/245/2012 a solicitat exercitarea exclusivă a autorității părintești. A precizat că reclamantul are un comportament violent și i-a provocat copilului stări de panică. Minora se teme de tatăl ei și are doar vârsta de 6 ani.
În drept, au fost invocate prevederile art.205 C.proc.civ.
Pârâta a solicitat administrarea probelor prin înscrisuri, prin declarațiile unui martor, efectuarea anchetei sociale. A depus înscrisuri, în copie certificată.
Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței să dispună exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorei, arătând că reclamantul este de acord și că a au încheiat în acest sens un acord de mediere.
În drept, au fost invocate prevederile art.403 și 506 C.civ., art.209 C.proc.civ.
În dovedire, pârâta a solicitat administrarea probelor prin înscrisuri, prin declarațiile unui martor, efectuarea anchetei sociale.
Reclamantul nu a formulat răspuns la întâmpinare și nici întâmpinare la cererea reconvențională.
Au fost administrate probele prin înscrisuri și prin declarațiile unui martor.
A fost efectuată ancheta socială. Minora a fost audiată în Camera de consiliu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3842/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2012, definitivă și irevocabilă, s-a dispus exercitarea de către ambii părinți a autorității părintești asupra minorei T. P. G., născută la data de 21.06.2008 și stabilirea locuinței acesteia la mamă, tatăl fiind obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea copilului. Instanța a reținut că nu s-a făcut dovada unor motive temeinice pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de către unul dintre părinți și că la momentul respectiv mama se ocupa de creșterea și educarea minorei.
Conform declarației martorului propus de pârâta reconvenientă, minora locuiește împreună cu pârâta reconvenientă și are o relație bună cu aceasta, fiind îngrijită corespunzător. Părțile s-au separat în anul 2014, au mai comunicat cu privire la copil, dar în prezent nu mai comunică. În perioada în care părțile au locuit împreună, reclamantul pârât a avut un comportament violent față de pârâta reconvenientă, în prezența minorei, astfel că acesteia îi este frică de tatăl ei. Minora i-a relatat martorului că reclamantul pârât o ducea în diverse locuri, respectiv baruri și la prieteni, astfel că din decembrie 2014 pârâta nu i-a mai permis să vadă copilul. Reclamantul nu a plătit pensia de întreținere stabilită în favoarea copilului.
Din raportul de anchetă socială reiese că minora locuiește împreună cu pârâta reconvenientă și doi frați într-un apartament închiriat, format din 3 camere, condițiile materiale fiind bune. Minora este dezvoltată corespunzător vârstei. Pârâta reconvenientă nu are loc de muncă.
Fiind audiată în Camera de consiliu, minora a arătat că este elevă în clasa I, locuiește împreună cu mama, partenerul acesteia și frații ei. Nu știe de când nu l-a văzut pe tatăl ei, dar îi este teamă de el din cauza comportamentului violent față de mamă.
Minora a fost evaluată psihologic la data de 14.01.2015, iar, potrivit concluziilor raportului, este atașată de familie, este dezvoltată normal din punct de vedere intelectual și a exprimat afect de respingere față de tată, acesta reprezentând o sursă de stres continuu datorită suspiciunii în ceea ce privește violența fizică și verbală, ostilitatea directă și indirectă exprimate de acesta. S-a remarcat teama de a nu fi abandonată.
Din cazierul judiciar al reclamantului reiese că la data de 27.01.2015 a fost arestat preventiv în baza mandatului emis de Judecătoria Iași. A fost pusă în mișcare acțiunea penală la 26.01.2015 sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.233 NCP, art.234 al.1 lit. d NCP, 234 al.1 lit.a NCP, 41 al.1 NCP.
Autoritatea părintească reprezintă, astfel cum prevede art.483 C.civ., ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Aceasta semnifică faptul că părinții vor decide împreună măsurile de luat pentru asigurarea sănătății, educației și, în general, orice este de întreprins pentru dezvoltarea copilului. După divorț, exercițiul autorității părintești constă în consultarea părinților la luarea deciziilor importante care organizează viața copilului, în timp ce, pentru actele curente de zi cu zi, va decide părintele la care locuiește copilul.
Conform art.505 al.1 C.civ., în cazul copilului din afara căsătoriei, a căruia filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. Potrivit al.2 al aceluiași articol, dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Astfel, art.397 C.civ. prevede că, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, iar potrivit art. 398 al.1 C.civ., numai dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de unul din părinți. Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului (art.398 al.2 C.civ.).
Conform art.403 C.civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori.
Având în vedere situația de fapt reținută și dispozițiile legale anterior menționate, instanța constată că, față de data pronunțării sentinței civile nr. 3842/12.03.2013, prin care s-a stabilit exercitarea de către ambii părinți a autorității părintești asupra minorei T. P. G., născută la data de 21.06.2008, nu s-au schimbat împrejurările. Întrucât doar în aceste condiții se pot modifica măsurile privitoare la copil, astfel cum prevede art.403 C.civ., instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea reconvențională, neexistând motive întemeiate pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de un părinte.
Dispozițiile art. 496 al.5 C.civ. prevăd că părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă acesta este în interesul superior al copilului.
Potrivit art. 17 al.1 din Legea nr. 272/2004, republicată, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior (al. 2).
Conform dispozițiilor art.18 al.1 din Legea nr. 272/2004, republicată, relațiile personale se pot realiza prin:
a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit;
d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul;
f) transmiterea de către persoana la care locuiește copilul a unor informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul;
g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului.
Notează instanța că interesul superior al copilului reclamă ca acesta să crească înconjurat de dragostea, grija și afecțiunea ambilor părinți, chiar dacă aceștia au decis să se despartă. Părintele cu care copilul nu locuiește în mod statornic trebuie să aibă un drept de interacțiune cu copilul, rezonabil, constant și frecvent.
De asemenea, reține instanța că părintele la care copilul locuiește are obligația de a sprijini menținerea relațiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, astfel cum prevede art.18 alin.3 din Legea 272/2004.
Convenția europeană a drepturilor omului înscrie distinct viața familială printre drepturile persoanei care se bucură de protecția acordată de art.8. Curtea europeană a decis că legăturile personale între părinte și copilul său reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți s-a rupt.
Din probele administrate rezultă că părțile s-au separat în anul 2014, au comunicat o perioadă cu privire la copil, iar din decembrie 2014 pârâta reconvenientă nu i-a mai permis reclamantului pârât să vadă copilul. Deși la momentul soluționării prezentei cauze reclamantul se afla în stare de arest preventiv, nu poate fi privat de posibilitatea de a-și vedea copilul, aceasta urmând a avea un impact negativ grav asupra vieții sale familiale. Trecerea timpului poate avea consecințe iremediabile privitoare la raporturile dintre copil și părintele la care el nu locuiește și, având în vedere că nu există impedimente ca minora să petreacă un timp împreună cu tatăl ei, instanța va încuviința ca acesta să aibă legături personale cu fiica sa. În condițiile în care reclamantul se află în stare de arest preventiv și datorită faptului că minora manifestă teamă și nesiguranță în raporturile cu tatăl ei, instanța va stabili un program restrâns, urmând ca în viitor, în funcție de condițiile concrete și evoluția relației dintre tată și fiică, acest program să fie modificat.
Prin urmare, față de considerentele ce preced, instanța va admite în parte cererea și va stabili următorul program: în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta între orele 10.00 – 12.00 la Penitenciarul Iași sau într-un loc public în prezența pârâtei reconveniente, în cazul în care reclamantul se va afla în stare de libertate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul pârât T. F. V., CNP_, detinut în Penitenciarul Iasi în contradictoriu cu pârâta reconvenientă P. V. T., CNP_, domiciliată în Iași,., ., ., județ Iași.
Respinge, ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta reconvenientă în contradictoriu cu reclamantul pârât.
Încuviințează ca reclamantul să aibă legături personale cu minora T. P. G., născută la data de 21.06.2008 și stabilește următorul program: în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta între orele 10.00 – 12.00 la Penitenciarul Iași sau într-un loc public în prezența pârâtei reconveniente.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.11.2015.
Președinte, Grefier,
S. A.-TeodoraAndronache-S. M.
Red./Tehnored.A.T.S/A.T.S.
4 ex./08.02.2016
| ← Curatelă. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
