Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 5501/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5501/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 5501/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. Ș. P.
Grefier G. S.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5501/2015
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant G. V. și pe pârât A. M., având ca obiect înapoiere minor reîncredințare minor, stabilire program vizită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la 27.03.2014 sub nr._ reclamantul G. V. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâta A. M. să dispună schimbarea măsurilor stabilite prin sentința Judecătoriei Iași cu privire la minorul G. P. V., născut la data de 25.06.2006, în sensul stabilirii unei custodii comune și a stabilirii unui alt program de legături personale.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta pănă în anul 2012, din relația părților rezultând minorul P. V. în vârstă de 7 ani. Susține că minorul a fost încredințat mamei cu drept la vizită pentru reclamant, și cu obligarea acestuia la plata pensiei de întreținere. Mai arată reclamantul că au existat alte hotarâri judecătorești care stabilesc incredințarea minorului către tată de două ori pe lună, iar pârâta nu a respectat cele dispuse prin instanță. Pârâta îl sfidează și îi adresează cuvinte jignitoare, refuzând să îi acorde dreptul la vizitarea minorului. De asemenea, mai arată că, întrucât părțile locuiesc în același imobil dar cu intrări diferite, pârâta îi refuză accesul la fiul său și are un comportament agresiv față de minor, căruia îi aplică diverse pedepse doar pentru a nu merge la programul de vizită.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În susținerea cererii a depus înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea pe fond a cererii ca neîntemeiată.
A fost efectuată ancheta psihosocială cu privire la situația minorului, referatul întocmit de către Dircția de Asistență Comunitară Iași fiind depus la dosarul cauzei.
Reclamantului i s-a incuviințat proba cu înscrisuri, ce au fost depuse la dosarul cauzei, iar pârâtei proba cu înscrisuri, testimonială, cu ancheta socială .
În data de 19.01.2015 a fost ascultat în Camera de Consiliu minorul G. P. V.,potrivit disp. art 264 Cod Civil.
Analizând susținerile reclamantului raportat la ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În timpul căsătoriei părților s-a născut la data de 25.06.2006 minorul G. P. V.. Prin sentința civilă nr 1699/2012 a Judecătoriei Iași instanța a admis cererea lui G. M. în contradictoriu cu G. V., a desfăcut căsătoria din culpa exclusivă a soțului, a dispus ca autoritatea părintească cu privire la minor să fie exercitată doar de mamă, cu stabilirea domicilului copilului împreună cu mama. Păstrarea legăturilor cu tatăl a fost însă o măsură care se circumscrie interesului superior al minorului, astfel încât s-a admis stabilirea unui program de vizitare . Invocând modificări în situația existentă la momentul divorțului A. M., mama copilului a solicitat in instanță modificarea programului de legături personale, însă instanța a respins cererea formulată prin sentința civilă nr 6320 din 19.04.2015 pronunțată în dosarul_/245/2012 al Judecătoriei Iași. Pe rolul instanței ieșene părțile au mai avut diverse litigii specig’fice completurilor de minori și familie(înapoiere minor, ordonanță președințială,partaj).
Prin prezenta cerere reclamantul a solicitat de data aceasta el schimbarea măsurilor luate cu privire la minor, în sensul acordării unei custodii comune și al stabilirii unui alt program de menținere a legăturilor personale cu minorul. În sprijinul cererii sale însă singurul probatoriu administrat au fost înscrisurile depuse (– acte de proprietate, petiții,memorii,plângeri la Poliție, sentințele judecătorești,) care nu confirmă situația de fapt invocată.
Notează instanța că situația minorului G. P. V. nu a suferit modificări esențiale, astfel cum invocă reclamantul, de la data pronunțării divorțului.
În drept, art.397 si 398 din Noul cod civil stabilesc faptul că după divort autoritatea părintească revine in comun ambilor părinti, in afara cazului in care instanta decide altfel. Potrivit Legii 272/2004 exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului în special prin îngrijirea acestuia, prin menținererea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și a patrimoniului său. Dacă exista motive intemeiate, instanta poate decide ca autoritatea părintească să fie exercitata numai de către unul dintre părinti, celalalt părinte păstrând dreptul de a veghea la modul de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia sau la casatoria acestuia.
. Regula impusă de actualul Cod civil este aceea de a se pleca pe prezumția de autoritate părintească comună; doar dacă interesul superior al copilului o reclamă, judecătorul poate opta pentru autoritate părintească exercitată de către unul dintre părinți (adică custodie unică). Este importantă, din acest punct de vedere, jurisprudența statelor care au implementat custodia comună cu mai mult timp în urmă, ca de pildă Olanda. Conform jurisprudenței olandeze se acordă custodie unică atunci când un părinte este alcoolic sau suferă de o boală psihică gravă, spre exemplu, este posibil ca respectivul părinte să nu poată lua decizii referitoare la școlarizarea minorului sau tratamentul medical pe care acesta ar trebui să îl urmeze (jurisprudența Curții Supreme a Olandei 18 martie 2005, LJN AS 8525).
În anul 2013 a fost introdus art 36 alin 7 din legea 272/2004 care prevede că „Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul,boala psihică,dependența de droguri a celuilalt părinte,violența față de copil sau față de celălalt părinte,condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil care ar deriva din exercitarea de acel părinte a autorității părintești. ”
Reclamantul a solicitat custodie comună invocând refuzul pârâtei de a respecta programul de vizitare astfel cum a fost stabilit prin sentințele judecătorești anterior amintite, precum și comportamentul abuziv al acesteia față de copil, căruia îi interzice legăturile personale cu tatăl. Raportat la circumstanțele cauzei și la probele administrate, instanța concluzionează că cererea reclamantului nu este justificată, interesul minorului fiind acela de a se dezvolta armonios în mediul în care a fost obișnuit să trăiască, alături de mamă sau de persoanele care s-au preocupat de creșterea și educarea băiatului de la naștere până în prezent. De regulă apropierea dintre locuințele părinților nu ar trebui să constituie un motiv de acordare a custodiei exclusive, însă comportamentul tatălui, agresiv, intruziv, este în continuare de natură să aducă un grav prejudiciu minorului. Astfel, reține instanța,potrivit celor susținute de copil cu prilejul ascultării sale, că deși se întâlnește aproape zilnic cu el, tatăl provoacă în mod nejustoificat certuri, nu se implică în viața scolară decât pentru a-și reclama dreptul la întâlnirea cu copilul, nu desfășoară activități decțât de recreere. Declarația martorei pârâtei a confirmat susținerile minorului și ale mamei sale, aducând în prim plan comportamentul agresiv verbal manifestat în prezența minorului, atât acasă cât și la scoală. Cât despre ancheta socială, aceasta infirmă susținerile reclamantului. Reține instanța că deși reclamantul a fost cel care a sesizat instanța cu prezenta cerere, nu a adus suficiente probe care să formeze convingerea instanței că situația de fapt reținută la momentul pronunțării divorțului s-a modificat.
Astfel, pentru motivele expuse, considerând că servește interesului superior al minorului ca măsurile luate prin sentința civilă 1699/26.01.2012 să fie menținute, instanta va respinge cererea reclamantului de exercitare în comun a autorității părintești și de modificare a programului de vizitare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul G. V., cu domiciliul în Iași, ., nr. 13C, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta A. M., cu același domiciliu, având ca obiect exercitarea autorității părintești față de minorul G. P. V., născut în data de 25.06.2006.
Respinge cererea privind modificarea programului de vizită a minorului, astfel cum a fost stabilit prin sentința civilă nr 1699/26.12.2012 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul_/245/2011.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmând a se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2015.
Președinte, Grefier,
P.V.Ș. S.G.
Red./Tehnored. P.V.Ș.
4 ex./22.05.2015
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 2015/2015.... |
|---|
