Pretenţii. Sentința nr. 399/2015. Judecătoria LIPOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 399/2015 pronunțată de Judecătoria LIPOVA la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 1340/250/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L. Operator 2799
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 399
Ședința publică din 04 iunie 2015
Președinte: E. P.
Grefier: L. R.
Se procedează la soluționarea cererii formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta ., cu obiect acțiune în răspundere contractuală - daune moratorii.
Fără citarea părților.
Procedura completă.
Cererea este timbrată cu suma de 2530 lei taxă judiciare de timbru.
Grefierul de ședință efectuează referatul asupra stadiului cauzei, după care se constată că părțile au depus concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare.
JUDECATA:
Constată că, prin cererea înregistrată la 21 octombrie 2014 la această instanță, reclamanta . în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 49.732,78 lei reprezentând contravaloare îndemnizație de despăgubire, suma de 20.000 lei reprezentând contravaloarea curselor pe care le-a efectuat în intervalul 17.02.2014 (data accidentului) – 21.05.2014 (data ieșirii din reparație a autocamionului înmatriculat cu nr._ ), daune interese moratorii egale cu dobânda legală aplicabilă asupra sumelor solicitate prin petitul I și II începând cu data înregistrării cererii la instanță și până la achitarea efectivă a debitului, suma de 1500 lei reprezentând contravaloare expertiză extrajudiciară efectuată anterior promovării cererii de chemare în judecată, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a argumentat că, la data de 04.12.2013 a încheiat cu pârâta un contract de asigurare facultativă de tip CASCO seria_ prin care s-a asigurat pentru riscul de avarii și furt a autotractorului marca DAF înmatriculat cu nr._, . XLRTE47MSOE806548. La data de 17.02.2014 autoutilitara s-a deplasat inițial pe ruta Râmnicu V. – D. (județul Hunedoara) unde a încărcat marfă cu destinația Italia. În aceeași zi după încărcare, autocamionul s-a deplasat de la D. spre Nădlac pentru a ieși din țară de DN 7, pe raza localității Odvoș, județul A., autocamionul fiind condus de prepusul V. C. care circula în spatele unui alt autocamion, moment în care conducătorul auto a văzut că autotrenul din față a executat o ușoară manevră de evitare stânga dreapta pe carosabil și a auzit o bufnitură în partea inferioară frontală a mașinii după care a oprit la aproximativ 100 – 150 metri într-o parcare de pe partea dreaptă a sensului de mers. Conducătorul auto al petentei împreună cu celălalt conducător auto au constatat spargerea băii de ulei a motorului autocamionului, luând măsuri pentru tractarea ansamblului auto la reprezentanța DAF din A.. Ulterior, reclamanta a avizat pârâta despre producerea daunei, s-a deschis dosarul de daună referința DDI –_, dosar în care cererea reclamantei de despăgubire a fost respinsă cu motivația că avaria nu s-a produs în împrejurările menționate de cei doi conducători auto. Reclamanta a fost nevoită să repare autotractorul pe cheltuiala acesteia, reparație ce a costat 49.732,78 lei. Anterior intentării cererii la instanță, reclamanta a procedat la efectuarea unei expertize tehnice extrajudiciare care a confirmat susținerile prepușilor.
În drept, acțiunea este întemeiată pe art. 1535 alin. 1 Cod civil, art. 2214 – 2220 Cod civil, Legea nr. 136/1995 modificată.
În probațiune, reclamantul a depus următoarele înscrisuri; adresă respingere dosar daune, adresă denunțare poliță CASCO, poliță de asigurare seria_, declarații conducători auto, expertiză tehnică extrajudiciară, talon autovehicul, documente contabile care atestă cursele efectuate, copia dosarului de daună K_ și condiții de asigurare CASCO.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantei, ca netemeinică și nelegală și implicit, a cheltuielilor de judecată și totodată neobligarea acesteia la plata unor sume de bani care nu sunt datorate. A precizat că raportul de expertiză nu confirmă existența raportului de cauzalitate între avarierea băii de ulei și modalitatea declarată de producerea daunelor, pârâta refuzând plata despăgubirilor deoarece asiguratorul are dreptul să nu plătească contravaloarea daunelor în cazul în care cererea de despăgubire este frauduloasă.
În drept, întâmpinarea este întemeiată pe Legea nr. 136/1995.
În probațiune, pârâta a depus copia dosarului de dună K_ și condiții de asigurare CASCO.
Prin concluzii scrise, reclamanta a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată. A invocat expertiza tehnică extrajudiciară administrată în cauză, depozițiile celor doi conducători auto audiați, declarația olografă a paznicului parcării de autotrenuri de la Odvoș și scrisoarea de trăsură care atestă încărcarea mărfii și traseul care urma să fie parcurs în continuare de autotrenul societății reclamante.
Prin concluzii scrise, pârâta a solicitat respingerea tuturor capetelor de cerere formulate de reclamantă prin cererea introductivă, ca fiind netemeinice și nefondate și implicit a cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă, respectiv de neobligare a pârâtei la plata unor sume de bani nedatorate. A precizat că la dosarul cauzei există depuse două expertize tehnice auto contradictorii. A argumentat că s-a procedat în cauză la audierea martorilor V. C. și R. C., acesta din urmă fiind o terță persoană care a tractat capul tractor avariat la service – ul DAF din parcarea în care se afla acesta, fără a fi martor la producerea evenimentului rutier, iar martorul V. C. a fost șoferul capului tractor, fiind un martor subiectiv care avea tot interesul să susțină că avarierea băii de ulei s-a produs într-un interval scurt. Reiterează cele precizate în întâmpinare.
Din probele administrate în cauză, respectiv; adresă respingere dosar daune, adresă denunțare poliță CASCO, poliță de asigurare seria_, declarații conducători auto, expertiză tehnică extrajudiciară, talon autovehicul, documente contabile care atestă cursele efectuate, copia dosarului de daună K_ și condiții de asigurare CASCO, depozițiile martorilor audiați V. C. – I. și R. C., instanța reține următoarele:
Reclamanta are calitatea de asigurat în contractul de asigurare facultativă a autovehiculelor de tip CASCO GRADUAL seria_, încheiat la data de 04.12.2013, asigurător fiind pârâta. Conform acestui contract, reclamanta beneficiază de asigurare pentru avariile care ar putea fi cauzate vehiculului tip cargo / transport marfă marca DAF înmatriculat cu nr._, . XLRTE47MSOE806548. La data de 17.02.2014 acest autovehicul a suferit o avarie în zona localității Odvoș, județul A.. Conducătorul auto al autocamionului, prepusul V. C., audiat ca martor și autor al unei declarații olografe cu ocazia verificării efectuată de reprezentanții societății de asigurări pârâtă, susține că circula în spatele unui alt autocamion, a observat că autotrenul din față a executat o ușoară manevră de evitare stânga dreapta pe carosabil, ca apoi să simtă un impact cu un obstacol în partea inferioară frontală a autovehiculului. Fiind ceață și circulând mai multe autovehicule în trafic, nu a avut cum să oprească imediat, ci doar după aproximativ 100 – 150 metri într-o parcare de pe partea dreaptă a sensului de mers.
Verificând consecințele impactului, acest conducătorul auto împreună cu colegul său au constatat spargerea băii de ulei a motorului autocamionului. A fost contactat telefonic șeful acestora, acesta le-a comunicat să nu mai pornească motorul întrucât va întreprinde demersurile necesare pentru tractarea camionului la reprezentanța DAF din A.. Fiind întrebat dacă a verificat cauza impactului, conducătorul auto a răspuns că nu, deoarece s-a speriat și prima reacție a fost cea de a verifica avariile cauzate autovehiculului. A constatat, astfel, că era lovită bara din față a camionului și curgea ulei pe carosabil în zona motorului. A mai susținut că nu a văzut obiectul care a cauzat impactul și că nu a ieșit, în perioada în care s-a produs impactul, în afara carosabilului cu autovehiculul.
Aceste susțineri au fost confirmate de depoziția unui martor care nu poate fi suspicionat că ar avea vreun interes în cauză. Astfel, martorul R. C., conducătorul autovehiculului care l-a tractat pe cel avariat până la reprezentanța DAF din A., confirmă că, în acea perioadă, condițiile meteo erau nefavorabile, fiind vreme de ploaie. A confirmat că a observat, când a ajuns la locul respectiv, că era lovită bara din față a autovehiculului că, sub autovehicul, era o ,,pată” de ulei și că, până la reprezentanță, a condus autovehiculul tractat celălalt conducător auto, împrejurare ce confirmă că martorul V. s-a speriat de așa natură încât nu a verificat care a fost obiectul ce a creat, prin impact cu acesta, avaria.
În consecință, instanța reține ca dovedită cauza avariei, respectiv prezența pe carosabil a unui obiect, care putea fi o bucată de rocă sau alt obstacol dur, ce a avut dimensiunile de așa natură încât să provoace avariile menționate însă fără să cauzeze oprirea sau deturnarea ce ar fi putut duce la ieșirea de pe carosabil a autovehiculului. Nu este posibilă o altă explicație logică a avariilor. Este cert că autovehiculul în cauză era în deplasare, în trafic, dacă alt autovehicul ar fi cauzat avaria, acesta era cu siguranță afectat și el de acea avarie iar dacă ar fi fost avariat intenționat anterior, nu ar fi putut ajunge în acea locație, drept dovadă fiind necesară tractarea acestuia. În aceste condiții, instanța apreciază întemeiate și justificate concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul T. G. A. de la filele 20 – 35.
În consecință, soluția de respingere a cererii reclamantei de despăgubire în dosarul de daună referința DDI –_, cu motivarea că avaria nu s-a produs în împrejurările menționate de cei doi conducători auto, este greșită.
Reclamanta a dovedit că a reparat autovehiculul avariat suportând costul acestor reparații, cuantumul însumat al cheltuielilor fiind de 49.732,78 lei.
Pentru suma de 20.000 lei pretinsă în considerarea contravalorii curselor pe care le-ar fi efectuat în intervalul 17.02.2014 (data accidentului) – 21.05.2014 (data ieșirii din reparație a autocamionului înmatriculat cu nr._ ), instanța reține că, atare sumă ar fi trebuit dovedită prin probarea veniturilor anterioare pe care le-a realizat reclamanta cu acest autovehicul, cu deducerea cheltuielilor și prin efectuarea unei medii pe o perioadă îndelungată spre a fi relevantă. Chiar dacă ar fi procedat astfel, nu poate fi ignorată culpa reclamantei că nu a convocat imediat după producerea incidentului societatea de asigurări, prin șeful la care face referire martorul V., conducătorul auto, că l-ar fi anunțat telefonic. Dacă această societate ar fi fost notificată imediat, s-ar fi putut constata cauza accidentului, respectiv a impactului, iar dacă aceasta nu ar fi răspuns în timp util notificării, era în culpă. În prima ipoteză, se prezumă că reparația ar fi avut loc imediat, fiind în interesul societății de asigurări să reducă cuantumul pagubei pentru care plătea asigurarea. Neprocedând astfel, se observă că reparațiile sau demersurile întreprinse în acest scop au durat câteva luni (intervalul 17.02.2014 – 21.05.2014). În considerarea acestor motive, capătul de cerere respectiv nu este întemeiat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 2214 - 2217 cod civil și art. 49 51 din Legea nr. 136/1995, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în localitatea Vlădești, nr. 266 A, jud. V., J_, C.U.I RO22881971 în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, .. 45, C.U.I_.
Va obliga pârâta la plata sumei de 49.732,78 lei reprezentând contravaloare îndemnizație de despăgubire, cu dobândă legală aplicabilă de la data de 21.10.2014 și până la achitarea sumei.
Va respinge în rest cererea formulată de reclamantă.
Constatând că s-au solicitat cheltuieli de judecată, în baza art. 453 Codul de procedură civilă, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată parțiale, compuse din partea din taxa de timbru aferentă admiterii cererii, deoarece, la dezbaterea fondului cauzei, avocatul reclamantei nu a solicitat drept cheltuieli de judecată decât taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în localitatea Vlădești, nr. 266 A, jud. V., J_, C.U.I RO22881971 în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, .. 45, C.U.I_.
Obligă pârâta la plata sumei de 49.732,78 lei reprezentând contravaloare indemnizație de despăgubire, cu dobândă legală aplicabilă de la data de 21.10.2014 și până la achitarea sumei.
Respinge în rest cererea formulată de reclamantă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Cu drept de apel, în 30 zile de la comunicare.
În baza art. 425 alin. ultim Cod procedură civilă, în cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria L..
Pronunțată în ședința publică din 04 iunie 2015.
Președinte, Grefier,
E. P. L. R.
Red/tehnored
EP/LR
5 ex./3 .
Se va comunica:
RECLAMANT |
1. U. T. SRL - VLĂDEȘTI, nr. 266 A, J. V. |
PÂRÂT |
2. G. A. SA - sector 1, București, .. 45 |
3. G. A. SA - A., ., nr. 6-8, ., . |
| ← Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 402/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 390/2015.... → |
|---|
