Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2949/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2949/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 2949/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI - JUDEȚUL BACĂU
DOSAR NR._ -exercitare autoritate părintească -
Din 07.10.215
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2949
Ședința publică de la 10.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: - L. B.
Grefier: L. M.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta T. A., domiciliată în Bacău, .. 24, ., județul Bacău, în contradictoriu cu pârâtul Tîntaru V., cu domiciliul în . B., ., județul Bacău având ca obiect „exercitare autoritate părintească”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la priorități, au răspuns reclamanta T. A. personal și asistată de avocat D. Gopan, lipsă fiind pârâtul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, care învederează:
- cauza are ca obiect „exercitare autoritate părintească”.
- se află la al doilea termen de judecată;
- procedura de citare legal îndeplinită,
- prin serviciul registratură al instanței UAT Pîrgărești a depus raportul de anchetă psihosocială efectuată al domiciliul pârâtului,
- stadiul procesual fond, după care:
Instanța având în vedere că pârâtul are termen în cunoștință potrivit dovezii de înștiințare de la fila 10 dosar, față de atitudinea procesuală a acestuia, care nu s-a prezentat în instanță, și probele deja administrate, apreciază că nu se impune administrarea probei testimoniale.
Nemaifiind formulate alte cereri, chestiuni prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța, potrivit art. 244 Cod procedură civilă, constată terminată cercetarea judecătorească și pune în vedere reclamantei prin apărător să precizeze dacă solicită ca dezbaterea fondului să urmeze la acest termen sau în altă zi.
Reclamanta prin apărător D. Gopan precizează că nu solicită fixarea unui alt termen pentru dezbaterea fondului.
Pe fondul cauzei, reclamanta prin apărător G. D. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Exercitarea autorității părintești asupra minorului să fie exercitată exclusiv de către reclamantă la care să se stabilească și domiciliul minorului, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în cuantum de 25% din venitul obținut de acesta. În continuare arată că din probele de la dosar și atitudinea pârâtului rezultă că acțiunea reclamantei este întemeiată. Solicită a se avea în vedere și declarația minorei care a spus că nu dorește să fie vizitată și față de atitudinea agresivă a pârâtului acțiunea este întemeiată și solicită admiterea acesteia. Cu obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 al. 1 din Codul de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
INSTANȚA
-deliberând-
Asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Bacău la data de 12.05.2015 și înregistrată la această instanță sub nr._, reclamanta T. A. a chemat în judecată pe pârâtul Ț. V. solicitând ca autoritatea părintească asupra minorei Ț. V. să fie exercitată exclusiv de către reclamantă, locuința minorei să fie stabilită la domiciliul reclamantei din Bacău, .. 24, ., jud. Bacău, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestuia.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a trăit în concubinaj cu pârâtul din anul 2003 până în martie 2013 când s-au separat definitiv. Se mai arată că din relația părților s-a născut minora Ț. V.. În continuare reclamanta arată că de-a lungul relației părțile au fost separate de mai multe ori din cauza certurilor zilnice provocate de pârât care o jignea, îi reproșa că nu aduce bani în casă, nu o lăsa să-și viziteze familia și era violent, a formulat chiar și o plângere împotriva acestuia la Poliție. Mai arată că prima separație a fost în anul 2006 însă a vrut să de-a o șansă relației motiv pentru care s-au împăcat însă comportamentul pârâtului nu s-a schimbat, a continuat să fie violent chiar și asupra minorei și în anul 2013 s-au separat definitiv. De atunci pârâtul amenință atât minora cât și reclamanta, minorei îi este frică de el și nici nu mai dorește să-l vadă.
În drept a indicat dispozițiile art. 398, art. 400, 402, cod civil .
În susținerea cererii a depus acte de stare civilă, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 494/22.03.2001 și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu doi martori.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la termenele de judecată.
La termenul din data de 21.09.2015 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău și prin sentința civilă nr._ din 21.09.2015 s-a admis excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Bacău și a declinat cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Onești.
Pe rolul Judecătoriei Onești, cauza a fost înregistrată la data de 07.10.2015, sub același număr.
Pârâtul legal citat nu s-a prezentat în instanță, nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a exprimat vreun punct de vedere față de acțiunea formulată.
Sub aspect probatoriu instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri și anchete psihosociale, apreciind că nu se impune administrarea probei testimoniale.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt:
Părțile au trăit în concubinaj din anul 2003 până în martie 2013 când s-au separat definitiv. Din relația părților s-a născut minora Ț. V. și pe parcursul relației părțile au fost separate de mai multe ori din cauza certurilor zilnice provocate de pârât care o jignea, îi reproșa că nu aduce bani în casă, nu o lăsa să-și viziteze familia și era violent, a formulat chiar și o plângere împotriva acestuia la Poliție. Instanța mai reține că deși reclamanta a vrut să de-a o șansă relației după prima separare în fapt din anul 2006 comportamentul pârâtului nu s-a schimbat, a continuat să fie violent chiar și asupra minorei și în anul 2013 s-au separat definitiv.
Din referatul de anchetă socială efectuată la domiciliile părților rezultă că minora locuiește cu reclamanta în Tg. Ocna, aceasta îi asigură minorei cele necesare pentru dezvoltarea sa fizică și psihică are condiții bune de creștere și îngrijire acesteia, este atașată de mamă și bunicii materni, reclamanta luând decizii în privința minorei, singură.
În drept:
Având în vedere că reclamanta a solicitat ca exercitarea autorității părintești să se realizeze în mod exclusiv de către ea, instanța trebuie să analizeze dacă există motive temeinice pentru aceasta. Astfel, potrivit art. 31 alin. 25 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, „se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești”.
Conform art. 483 din Codul civil autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Noțiunea de autoritate părintească este nouă în dreptul românesc. Exercițiul comun al autorității părintești atunci când părinții sunt căsătoriți sau, fără a fi căsătoriți, conviețuiesc, presupune exercitarea tuturor drepturilor și obligațiilor părintești împreună și în mod egal de către ambii părinți, în fiecare zi. Astfel, dacă părinții conviețuiesc, ei vor exercita împreună și de comun acord toate drepturile și îndatoririle părintești, între aceștia fiind aplicabilă și prezumția mandatului tacit reciproc, prevăzută de art. 503 alin. (2) din Codul civil.
Dacă însă aceștia nu conviețuiesc, exercitarea în comun a autorității părintești se concretizează în consultarea acestora, în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea și educarea copiilor, actele curente privind creșterea și educarea acestora fiind îndeplinite de părintele la care copiii locuiesc. Aceasta deoarece atunci când părinții sunt despărțiți, fie că sunt divorțați, fie că sunt părinți naturali care nu conviețuiesc, exercițiul autorității părintești este prevăzut de lege ca aparținând ambilor părinți în comun, însă modalitatea concretă de exercitare diferă față de ipoteza exercitării autorității de către părinții care locuiesc împreună, întrucât, în concret, copilul va locui cu unul din părinți, iar aceștia nu pot fi împreună alături de copil pentru a se putea ocupa de creșterea și educarea lui zilnică și pentru a coordona actele sale curente.
Potrivit art. 43 lit. a și b din Legea 272/2004 „Instanța judecătorească este singura autoritate competentă să se pronunțe, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la:
a) persoana care exercită drepturile și îndeplinește obligațiile părintești în situația în care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea părinților săi;
b) modalitățile în care se exercită drepturile și se îndeplinesc obligațiile părintești;”
Întrucât din probele administrate a rezultat că pârâtul nu s-a interesat de modul de creștere, educarea și sănătatea minorei, că nu a contribuit cu nimic la cheltuielile legate de creșterea sa, și atitudinea pârâtului față de acțiunea formulată, instanța consideră că este în interesul minorei să determine exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către reclamantă.
De menționat că deși pârâtul a fost legal citat în prezenta cauză și a semnat personal dovada de înștiințare aflată la fila 10 dosar, acesta nu s-a prezentat în instanță, nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a exprimat vreun punct de vedere față de acțiunea formulată.
Referitor la locuința minorului, potrivit art. 400 alin 1 C.civ. cu referire la art. 496 C.civ., regula stabilită de legiuitor este în sensul că locuința copilului minor va fi la părinții săi sau la unul din părinți, potrivit acordului dintre aceștia, numai în caz de neînțelegere aceasta urmând a fi stabilită de instanța de tutelă, în baza probelor administrate.
În cauză, având în vedere prevederile legale anterior menționate și concluziile referatului de anchetă psihosocială de la domiciliul reclamantei, în cuprinsul căruia se arată că aceasta are posibilitatea de a asigura copilului condiții bune de trai precum și cele menționate anterior privind pe pârât, instanța va dispune ca locuința minorului să fie stabilită la mama reclamantă.
Desigur, pârâtul păstrează dreptul de a avea legături personale cu minora în condițiile art. 18 din Legea nr. 272/2004:
„a) întâlniri ale copilului cu părintele
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit;
d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele care are, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul;
f) transmiterea de către persoana la care locuiește copilul a unor informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele care are dreptul de a menține relații personale cu copilul;
g) întâlniri ale copilului cu părintele față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului.”
În ceea ce privește întreținerea minorului, potrivit dispozițiilor art. 499 alin. 1 C civ „tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională”, iar potrivit art. 402 alin. 1 C.civ. „Instanța de tutelă, prin hotărârea de divorț, stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor”.
Având în vedere că locuința minorului va fi stabilită la mamă, pârâtul are obligația de a contribui sub forma unei sume de bani la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
Potrivit art. 529 alin. 2 C.civ. „ când întreținerea este datorată de un părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său net lunar pentru un singur copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii”. Fiind vorba de o obligație de întreținere, debitorul este pus de drept în întârziere odată cu formularea cererii, potrivit art. 530 cu referire la art. 532 alin. 1, tot din acest moment prezumându-se că există starea de nevoie a creditorului.
În consecință, întrucât din probele administrate nu a rezultat că pârâtul are un loc de muncă, instanța va obliga pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei Ț. V. în cuantum de 25% din venitul minim pe economie (stabilit prin H.G. nr. 1091/2014 la suma brută de 975 lei, 777 lei net) începând cu data de 12.05.2015 și până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani.
În conformitate cu dispozițiile art. 451-453 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 860 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu apărător.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea privind pe reclamanta T. A. cu domiciliul în Bacău, .. 24, ., în contradictoriu cu pârâtul Ț. V. cu domiciliul în .. Boghi, ., jud. Bacău.
Exercitarea autorității părintești cu privire la minora Ț. V., născută la data de 17.02.2005 revine în exclusivitate reclamantei.
Stabilește locuința minorei Ț. V., născuta la data de 17.02.2005 la domiciliul mamei.
Obliga pârâtul plata lunara a pensiei de întreținere în procent de 25 % din venitul net lunar, începând cu data introducerii acțiunii 12.05.2015 și până la majoratul minorei.
Obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 860 lei reprezentand taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Executorie de drept pentru capătul de cerere privind plata pensiei de întreținere.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.12.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. B. L. M.
Red. Jud. L.B.- 13.01._, Tehnored.- L.M..- 14.01.2015, Ex.- 4/ ..18.01.205
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1850/2015.... |
|---|
