Contestaţie la executare. Sentința nr. 3768/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3768/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 3768
Dosar nr._ contestație la executare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3768
Ședința publică din data de 18.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – O. A.
GREFIER – A. G.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect contestație la executare, formulată de către contestatoarea L. E. L. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE N..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 04.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din sentința civilă, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.08.2015, sub nr._, contestatoarea L. E. L. a formulat, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., contestație la executarea înființată în dosarul de executare nr._ din 23.07.2005, solicitând a se constata că a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită, potrivit art. 91 cod proc fiscală, a se anula ordonanța de poprire și a se dispune suspendarea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că în perioada 01.01.2004 – 30.06.2010 a obținut venituri din exercitare profesiei de avocat, îndeplinindu-și obligația de achitare a obligațiilor fiscale, însă prin adresa din data de 23.07.2015 a fost înștiințată că s-a luat măsura indisponibilizării asupra disponibilităților bănești din contul său la Banca Românească, datorate de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei, pentru suma de 563 lei, reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat (439 lei + 97 lei + 27 lei ), în baza unor titluri executorii din anii 2008 și 2009. A mai arătat că nu i s-a comunicat decizia de impunere cu privire la obligațiile fiscale principale, iar în contextul în care și-a achitat întotdeauna debitul principal, nu recunoaște accesoriile percepute, făcând trimitere în acest sens și la prevederile OG nr.30/2011 și arătând că nu a beneficiat de scutire potrivit art.XI, deși și-a achitat voluntar obligația principală. A concluzionat arătând că pentru obligațiile fiscale stabilite prin titluri executorii din 2008 și 2009 a intervenit prescripția extinctivă, potrivit art.91 din codul de proc fiscală, iar ordonanța de înființare a popririi este abuzivă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 711-719 cod proc civ.
În dovedire a depus, în fotocopie, adresa de înființare a popririi contestată.
Contestația la executare a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 45 lei, pentru primul capăt de cerere și taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei ( a fost achitată suma de 57 lei ), pentru suspendarea executării silite.
Cu respectarea termenului legal, intimata a depus, la data de 11.09.2015 întâmpinare, prin care a solicitat respingere contestației. În motivare a arătat că prin decizia de impunere anuală nr._/07.11.2006 comunicată cu confirmare de primire, contestatoarei i s-a calculat un impozit în sumă de 1053 lei pentru activitatea desfășurată ca avocat în anul 2005, iar deși termenul de plată a fost 02.03.2007, suma a fost achitată la data de 26.08.2008, astfel încât pentru plata cu întârziere au fost calculate dobânzi astfel: 270 lei prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/13.11.2007, comunicată prin publicitate la data de 23.05.2008; 51 lei prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/03.01.2008, comunicată prin publicitate la data de 23.05.2008; 127 lei prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/06.05.2008, comunicată poștal la data de 20.05.2008; 97 lei prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.07.2008, comunicată poștal la data de 03.09.2008 și 27 lei prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/09.10.2007, comunicată poștal la data de 05.11.2008. A menționată că pentru aceste sume au fost emise următoarele somații: nr._/25.07.2008 – pentru suma de 448 lei, comunicată prin publicitate la data de 27.03.2009; nr._/28.11.2008 – pentru suma de 97 lei, comunicată poștal la data de 09.12.2008 și nr._/30.04.2009 – pentru suma de 27 lei, comunicată poștal la data de 11.05.2009. A învederat că întrucât contestatoare și-a mutat domiciliul stabil a fost emisă și transmisă la noul domiciliu, în termenul de prescriere, somația nr._/29.10.2010, pentru suma totală de 568 lei, confirmată de primire la data de 30.11.2010, care nu a fost achitată, motiv pentru care a fost emisă adresa de înființare a popririi contestate. A mai arătat că suma totală a dobânzilor a fost de 572 lei, dar ca urmare a unor reglări a fișei analitice a debitorului a rezultat suma de 563 lei, subliniind că nici una dintre deciziile de impunere sau de calcul a accesoriilor nu au fost contestate pe cale administrativă, în termenul legal, condiție în care titlurile de creanță au devenit titluri executorii. A concluzionat arătând că somațiile care au fost comunicate contestatoarei au întrerupt termenul de prescripție, începând să curgă un nou termen de prescripție de 5 ani, iar formele de executare au fost legale și temeinice.
A anexat, în fotocopie, înscrisurile la care a făcut referire –f.13-41.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, contestatoarea a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată, arătând că nu a contestat titlurile de creanță întrucât acestea nu i-au fost comunicate și reiterând că a achitat debitul în 2008.
Pentru termenul din data de 04.11.2015 contestatoarea a depus precizări, arătând că a achitat taxa de timbru aferentă suspendării executării silite și învederând că urmare a înființării popririi îi este blocat întregul cont, deși suma existentă și reprezentând veniturile salariale, este mai mare decât suma de 563 lei.
În baza dispozițiilor art.255 și urm a fost administrată proba cu înscrisuri, ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Față de împrejurarea că la termenul din data de 04.11.2015 nu a fost făcută dovada achitării cauțiunii în cuantum de 56,3 lei, instanța a invocat inadmisibilitatea capătului de cerere privind suspendarea executării silite, pe care a admis-o reținând că potrivit art.718 alin 2 cod proc civ plata cauțiunii este o condiție de admisibilitate a suspendării executării silite. Se impune a fi subliniat că probabil contestatoarea este în eroare, întrucât aceasta, într-adevăr, a achitat taxa de timbru aferentă acestui capăt de cerere, datorată în baza OUG nr.80/2013, dar nu a achitat și cauțiunea, care are o finalitate diferită, reglementată de dispozițiile codului de procedură civilă.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța constantă următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de contestator, instanța constată că nu este o excepție de procedură propriu zisă, ci o apărare de fond, pe care o va analiza ca atare.
În drept, instanța reține că potrivit art. 131 alin. 1 din OG 92/2003 „dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept”, constatând că raportat la motivele invocate nu sunt incidente dispozițiile art.91, care reglementează prescripția dreptului de a stabili obligațiile fiscale. Sub acest aspect, cu privire la incidența în cauză a prevederilor art.XI din OG 30/2011, instanța constată că nu a fost făcută dovada de către contestatoare că ar fi urmat procedura reglementată de art.7, respectiv art.9 din Ordinul nr. 2604/2011 din 3 octombrie 2011 privind aplicarea prevederilor art. XI din Ordonanta Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale. Instanța mai reține că potrivit art.133 din același act normativ Termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se întrerupe: b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei; c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită, iarpotrivit art.17 din Decretul nr.167/1958 “după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție”
În fapt, analizând înscrisurile depuse în probațiune de intimată –f.13-41 instanța reține că prin decizia de impunere anuală nr._/07.11.2006 –f.13 comunicată cu confirmare de primire, contestatoarei i s-a calculat un impozit în sumă de 1053 lei pentru activitatea desfășurată ca avocat în anul 2005, iar deși termenul de plată a fost 02.03.2007, suma a fost achitată la data de 26.08.2008, astfel încât pentru plata cu întârziere au fost calculate dobânzi astfel: 270 lei prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/13.11.2007, comunicată prin publicitate la data de 23.05.2008; 51 lei prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/03.01.2008, comunicată prin publicitate la data de 23.05.2008; 127 lei prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/06.05.2008, comunicată poștal la data de 20.05.2008; 97 lei prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.07.2008, comunicată poștal la data de 03.09.2008 și 27 lei prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/09.10.2007, comunicată poștal la data de 05.11.2008 –f.31-41. Instanța mai reține că pentru aceste sume au fost emise următoarele somații: nr._/25.07.2008 – pentru suma de 448 lei, comunicată prin publicitate la data de 27.03.2009; nr._/28.11.2008 – pentru suma de 97 lei, comunicată poștal la data de 09.12.2008 și nr._/30.04.2009 – pentru suma de 27 lei, comunicată poștal la data de 11.05.2009, însoțite de titlurile executorii emise la aceleași date, respectiv 25.07.2008, 28.11.2008 și 25.07.2008 –f.26-30. De asemenea, au fost emise somația nr._/29.10.2010, pentru suma totală de 568 lei și titlul executoriu din aceeași dată –f.24-25, comunicate la data de 30.11.2010 –f.23, iar la data de 23.07.2015 a fost emisă adresa de înființare a popririi contestată.
Având în vedere situația de fapt așa cum a fost expusă, făcând aplicarea dispozițiilor art.133, alin1, lit.c din OG nr.92/2003 potrivit cărora Termenul de prescripție se întrerupe: c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită, prin coroborare cu cele ale art.145 din același act normativ, potrivit cărora Executarea silită începe prin comunicarea somației, instanța apreciază că la data de 29.10.2010 a operat o întrerupere a termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită pentru întreaga sumă de 568 lei, de la aceeași dată începând să curgă un nou termen de 5 ani, astfel încât adresa de înființare a popririi, emisă la data de 23.07.2015, a fost emisă în interiorul termenului legal, astfel încât excepția invocată de contestatoare este nefondată.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește contestația la executare, instanța reține că aceasta reprezintă mijlocul procedural specific fazei de executare silită, prin care se contestă actele de executare care nu sunt îndeplinite cu respectarea prevederilor legale, ceea ce are drept consecință prejudicierea drepturilor părților sau altor persoane.
Instanța mai reține că în materie fiscală legea pune la dispoziția contestatorului un mijloc procedural prin intermediul căruia poate să valorifice apărări împotriva actului administrativ fiscal - așa cum este definit la art.41 coroborat cu art.88 din OG nr.92/2003 și care constituie titlu de creanță, reglementat de art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală. Ca urmare, problemele de fond în legătură cu obligațiile fiscale stabilite în sarcina contestatoarei, așa cum au fost expuse în cererea introductivă, nu pot fi supuse controlului de legalitate în cadrul contestației la executare, ci numai prin intermediul contestației prevăzute în textul normativ anterior menționat. Astfel, orice susținere care vizează fondul titlului executoriu în baza căruia a fost emisă adresa de înființare a popririi contestată poate fi valorificată numai pe calea contestației administrative, fiind inadmisibilă pe calea contestației la executare.
Pe de altă parte, în cazul în care executarea silită este declanșată în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de către o instanță judecătorească, legea procesuală civilă prevede că debitorul are dreptul să invoce în cadrul contestației la executare toate apărările de fond referitoare la existența, întinderea, valabilitatea și stingerea creanței constatate prin respectivul titlu executoriu. Totuși, posibilitatea utilizării apărărilor de fond este condiționată de inexistența unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, așa cum este contestația prevăzută de art. 205 C.proc.fisc. Prin reglementarea unor căi speciale de atac împotriva titlurilor de creanță legiuitorul a urmărit prevenirea abuzului de drept constând în invocarea acelorași apărări în două căi de atac diferită în scopul tergiversării punerii în executare a obligațiilor fiscale către bugetul de stat general consolidat.
Examinând conținutul actului de executare contestat, în condițiile în care nu a fost făcută dovada contestării pe cale administrativă a titlurilor de creanță prin care au fost calculate accesoriile, cu consecința că acestea au devenit astfel titluri executorii, instanța constată că au fost respectate de către intimată dispozițiile art.149 prin raportare la dispozițiile art.141 și art.145 din OG nr.92/2003, considerent față de care apreciază ca nefiind fondată cererea contestatoarei, urmând a o respinge ca atare.
Având în vedere dezlegarea dată excepției inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect suspendare executare silită la termenul din data de 04.11.2015, instanța va respinge acest capăt de cerere, ca inadmisibil.
Având în vedere dezlegarea dată acțiunii, instanța va respinge ca nefondată cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de contestatoarea L. E. L. (CNP_) cu domiciliul în ., ., jud. N., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE N. cu sediul în Piatra N., ., jud. N., având ca obiect contestație la executare, ca nefondată.
Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere privind suspendarea executării silite.
Respinge capătul de cerere având ca obiect suspendare executare silită, ca inadmisibil.
Respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.11.2015.
Președinte, Grefier,
O. A. A. G.
Red. O.A./20.01.2016
Tehnored. A.G./03.02.2016
4 ex . /2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3537/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
