Plângere contravenţională. Sentința nr. 1618/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1618/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 19-02-2016 în dosarul nr. 1618/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1618/2016
Ședința publică din 19 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. I.-D.
Grefier: B. R. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul Z. M. și pe intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES P. MIOVENI, având ca obiect plângere contravențională PR VB PAGX_/20.08.2015.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.02.2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la această dată.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 01.09.2015 sub nr._, petentul Z. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș – Poliția Mioveni, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal . nr._ din 20.08.2015 emis de intimat, invocând că cele consemnate de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenție nu sunt reale. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.
În motivare, petentul a arătat că la data de 20.08.2015 a fost sancționat de agentul constatator, reținându-se că în jurul orei 15.35, circulând pe DN 75 dinspre Pitești spre Câmpulung, în dreptul stației Peco Bemo, a trecut cu autoturismul pe culoarea roșie a semaforului montat pentru a dirija traficul pe porțiunea de carosabil aflată în lucru. A invocat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei și că procesul-verbal este nul deoarece agentul constatator nu a indicat locul presupusei abateri contravenționale.
În drept, petentul a invocat art. 194 C. și art. 118 din OUG nr. 195/2002.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martori, depunând la dosar: procesul-verbal de contravenție în original (f. 7), copie a actului de identitate (f. 8), împuternicire avocațială (f. 9).
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei, potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013 (f. 16).
Prin cererea de la f. 15, petentul a renunțat la proba cu martori.
La data de 07.12.2015, intimatul a formulat întâmpinare (f. 19) prin care a arătat că procesul-verbal contestat a fost legal și temeinic întocmit. A invocat intimatul că la data de 20.08.2015 agenții de poliție rutieră din cadrul Formațiunii Rutiere Mioveni acționau pentru combaterea nerespectării de către conducătorii auto a culorii roșu a semaforului electric montat pe DN 73, în cartierul Clucereasa din orașul Mioveni, în apropierea stației Peco Bemo. La ora 15.35, echipajul de poliție a observat că auto cu nr. AG_, care se deplasa pe DN 73 din direcția Pitești către Câmpulung, a circulat la culoarea roșie a semaforului electric care funcționa corespunzător, semafor montat pe DN 73, la începutul sectorului de drum pe care se efectuau lucrări la partea carosabilă, iar circulația se desfășura alternativ pe un singur sens. Intimatul a mai precizat că fapta a fost constatată prin propriile simțuri și că petentul se afla singur în autoturism.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205-208 C., Legea nr. 180/2002, OUG nr. 195/2002 și Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Intimatul a anexat întâmpinării raportul agentului constatator (f. 29-30), procesul-verbal de consultare a cazierului auto (f. 27).
La data de 20.01.2016, intimatul a comunicat că fapta nu a fost constată cu ajutorul mijloacelor de înregistrare, ci prin propriile simțuri de către agentul constatator (f. 34).
La termenul din 12.02.2016, instanța a încuviințat și administrat pentru petent și intimat proba cu înscrisurile depuse la dosar, constatând, de asemenea, că petentul a renunțat la proba cu martori.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 20.08.2015 (f. 7), petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 420 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că, la data de 20.08.2015, ora 15.35, a condus auto cu nr. AG_ pe DN 73, km 13 + 900 m – Mioveni - BEMO, și a circulat pe culoarea roșie a semaforului electric montat pentru dirijarea traficului rutier pe un sector de drum aflat în reabilitare, unde traficul rutier se desfășoară alternativ pe un singur sens de mers.
Procesul-verbal a fost semnat de petent de luare la cunoștință, iar la rubrica „Alte mențiuni” agentul constatator a inserat mențiunile acestuia, anume ”Nu aveam vizibilitate asupra semaforului deoarece exact în zona semaforului era oprit un autobuz, iar eu am circulat în coloană la fel ca și celelalte mașini din fața mea. Nu sunt de acord”.
În drept, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Potrivit Deciziei nr. XXII din 19 martie 2007 a ÎCCJ – Secțiile Unite (recurs în interesul legii), publicată în Monitorul Oficial nr. 833 din 5 decembrie 2007, doar încălcarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 poate atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, aspect ce reiese și din mențiunea că „nulitatea se constată din oficiu”. S-a stabilit că în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întocmească un asemenea act, nulitatea să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului respectiv, fiind astfel o nulitate relativă.
În ceea ce privește critica petentului de nelegalitate a procesului-verbal referitoare la neindicarea locului săvârșirii faptei, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, agentul constatator indicând ca fapta a fost săvârșită pe DN 73, km 13+900 m, în Mioveni – BEMO.
În consecință, instanța apreciază că procesul-verbal contestat respectă cerința legalității.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține următoarele:
Petentul a invocat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei, iar la termenul din 12.02.2016 apărătorul petentului a arătat că semaforul roșu se afla pe sensul opus de mers și că intimatul nu a probat fapta respectivă.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumția relativă de legalitate și de temeinicie, probă ce revine petentului, în condițiile art. 249 C.p.c.
Această situație nu este contrară art. 6 CEDO și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că materia contravențională este asimilată unei acuzații în materie penală, în sensul art. 6 par. 2 CEDO.
Astfel, potrivit dreptului intern, regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia obligația de prezentare a unei fapte revine celui care invocă această faptă (onus probandi incumbit actori).
În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A. c. României, pct. 60, cauza N. G. c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H. și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materia circulației rutiere, care intră în competența poliției), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Sub aspectul condițiilor de fond, instanța are în vedere dispozițiile art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006 potrivit cărora „semnalul de culoare roșie interzice trecerea”.
Instanța apreciază că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate a procesului-verbal de contravenție.
Instanța reține, în primul rând, că fapta a fost constată prin propriile simțuri de către agentul constatator (f. 19 verso și f. 34), nefiind condiționată de existența unor mijloace tehnice.
Prin raportare la jurisprudența CEDO în materie, în situația în care fapta contravențională a fost constatată prin propriile simțuri de către un agent al statului învestit cu autoritatea de a constata și sancționa fapte contravenționale, sarcina probei, în sensul dovedirii contrariului celor reținute de agentul constatator, revine contravenientului.
În aceste condiții, instanța apreciază că susținerile petentului sunt doar simple afirmații, nefiind confirmate de nicio probă existentă la dosar.
Simplele afirmații ale petentului nu sunt de natură să creeze un dubiu care să-i profite, având în vedere că nu sunt susținute de probe, motiv pentru care instanța va reține că procesul-verbal contestat a fost temeinic întocmit.
Sub aspectul proporționalității sancțiunii contravenționale aplicate, instanța urmează a avea în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Fapta reținută în sarcina petentului este sancționată de art. 100 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Potrivit art. 98 alin. 4 lit. b) din același act normativ, în cazul clasei a II-a de sancțiuni se aplică 4 sau 5 puncte-amendă.
Din cuprinsul procesului-verbal, instanța constată că agentul constatator i-a aplicat în mod legal petentului o amendă contravențională în cuantum 420 lei (4 puncte amendă – minimul prevăzut de lege), potrivit clasei a II-a de sancțiuni pentru fapta de a nu respecta culoarea roșie a semaforului.
Instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului aduce atingere valorilor sociale protejate de legea specială ce reglementează domeniul circulației rutiere – O.U.G. nr. 195/2002, al cărei scop enunțat în art. 1 alin. 2 este de asigura desfășurarea fluentă și sigură a circulației pe drumurile publice, precum și de a ocroti viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, de a proteja drepturile și interesele legitime ale acestora, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
Prin urmare, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În considerarea celor ce preced, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, motiv pentru care urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul Z. M., CNP_, domiciliat în Câmpulung, .. G., nr. 14, .. B, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ – Poliția Mioveni, cu sediul în Mioveni, ., .. Argeș, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal . nr._ din data de 20.08.2015, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.02.2016.
Președinte, Grefier,
C. I.-DragoșBădoi R. M.
Red. C.I.D./Tehnored. C.I.D.
4 ex. / 03.03.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1614/2016.... | Cereri. Sentința nr. 1062/2016. Judecătoria PITEŞTI → |
|---|
