Plângere contravenţională. Sentința nr. 1630/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1630/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 19-02-2016 în dosarul nr. 1630/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1630/2016
Ședința publică de la 19 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. I.-D.
Grefier: B. R. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S. I. R. și pe intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - BIROUL RUTIER P., având ca obiect plângere contravențională P.V. . nr._/03.07.2015.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.02.2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la această dată.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni la data de 22.07.2015 sub nr._, petentul S. I. R., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș – Biroul Rutier Pitești, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal . nr._ din 03.07.2015 emis de intimat, invocând că cele consemnate de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenție nu sunt reale. Petentul nu a formulat un capăt subsidiar de cerere.
În motivare, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional pentru că a depășit limita de viteză legală și pentru că nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare. A precizat că nu a avut viteza respectivă, aspect pe care îl poate dovedi cu un martor. A invocat nulitatea procesului-verbal deoarece nu este indicată localitatea unde a fost săvârșită fapta, nu este consemnat dacă a fost efectuată autotestarea, dacă aparatul era verificat metrologic, dacă operatorul radar avea atestat. De asemenea, a solicitat să se țină seama de eroarea tolerată a aparatului radar. În ceea ce privește a doua faptă, respectiv că nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare, petentul a arătat că i-a comunicat agentului constatator că l-a uitat într-o borsetă pe care o purtase în ziua precedentă și a solicitat să i se permită să meargă să-l ia și să se întoarcă apoi. Nu a fost admisă solicitarea, însă petentul a precizat că are certificatul de înmatriculare.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În dovedire, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu un martor, depunând la dosar procesul-verbal de contravenție în copie (f. 4) și în original (f. 9), copie C.I. și permis de conducere (f. 11), copie certificat de înmatriculare (f. 12-13).
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei, potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013 (f. 10).
La data de 25.11.2015, intimatul a formulat întâmpinare (f. 17-18) prin care a invocat că procesul-verbal este legal încheiat, fiind respectate cerințele art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001. Intimatul a arătat că . numărul aparatului radar au fost menționate în procesul-verbal de contravenție, aparatul radar era verificat metrologic, acesta fiind autorizat să funcționeze atât în regim de staționar, cât și în regim de deplasare. De asemenea, aparatul radar a fost manevrat de un agent autorizat, acesta având atestat. În privința autotestării, a precizat intimatul că, potrivit NML 021-05 și manualului de utilizare, aceasta se face în mod automat, la pornirea aparatului. Pe perioada autotestării nu se pot efectua înregistrări video.
În drept, a invocat art. 115-118 C., Legea nr. 180/2002, Reg. de aplicare a OUG nr. 195/2002, OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001.
Intimatul a anexat întâmpinării raportul agentului constatator, înregistrarea video, buletinul de verificare metrologică (f. 22-26).
La data de 26.10.2015, prin sentința civilă nr. 996, Judecătoria Topoloveni a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, dosarul fiind înregistrat pe rolul celei din urmă la data de 06.11.2015, sub nr._ .
La data de 09.02.2016, intimatul a depus atestatul operatorului radar, extras din registrul de abateri radar și istoricul sancțiunilor auto ale petentului (f. 10-13).
La termenul din 12.02.2016, instanța a încuviințat pentru petent și intimat proba cu înscrisuri, iar pentru intimat proba cu înregistrarea video. A constatat că petentul este decăzut din proba cu martori.
La același termen, pe fondul cauzei, apărătorul petentului a susținut, în plus față de cele invocate prin plângere, că pe înregistrarea video nu se vede viteza cu care a fost surprins petentul și că nu există identitate între agentul constatator și operatorul radar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 03.07.2015 (f. 9), petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 945 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată și sancționată de art. 102 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că, la aceeași dată, ora 01.15, a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_, pe . Pitești, cu viteza de 96 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision . 377.
Prin același proces-verbal, petentul a mai fost sancționat cu avertisment, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 147 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18. din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare.
Procesul-verbal a fost semnat de petent de luare la cunoștință, la rubrica ”Alte mențiuni” fiind consemnate obiecțiunile petentului, respectiv ”Nu am mențiuni”.
În drept, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Potrivit Deciziei nr. XXII din 19 martie 2007 a ÎCCJ – Secțiile Unite (recurs în interesul legii), publicată în Monitorul Oficial nr. 833 din 5 decembrie 2007, doar încălcarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 poate atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, aspect ce reiese și din mențiunea că „nulitatea se constată din oficiu”. S-a stabilit că în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întocmească un asemenea act, nulitatea să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului respectiv, fiind astfel o nulitate relativă.
Petentul a invocat că procesul-verbal este nul deoarece nu a fost menționată localitatea de săvârșire a faptei. Instanța va respinge ca neîntemeiată această critică, având în vedere că fapta a fost săvârșită pe . mun Pitești, aspect ce reiese din locul întocmirii procesului-verbal, cât și din organul din cadrul căruia fac parte agenții constatatori, respectiv Biroul Rutier Pitești, acesta având competență teritorială doar pe raza mun. Pitești.
Celelalte critici de nelegalitate invocate de petent, respectiv că în procesul-verbal nu este consemnat dacă a fost efectuată autotestarea, dacă aparatul era verificat metrologic, dacă operatorul radar avea atestat, vor fi unite cu fondul cauzei, având în vedere că nu sunt veritabile critici de nelegalitate.
În privința criticii de nelegalitate invocată de apărătorul petentului la termenul din 12.02.2016 referitoare la lipsa mențiunii privind sensul pe care se afla autoturismul, instanța reține că aceasta s-ar putea circumscrie unui caz de nulitate relativă și, având în vedere că nu a fost dovedită vătămarea care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, instanța o va respinge ca neîntemeiată.
Procesul-verbal conține toate mențiunile obligatorii pentru a îndeplini cerința legalității.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța va analiza acest aspect în privința fiecăreia dintre cele două fapte reținute în sarcina petentului.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumția relativă de legalitate și de temeinicie, probă ce revine petentului, în condițiile art. 249 C.p.c.
Această situație nu este contrară art. 6 CEDO și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că materia contravențională este asimilată unei acuzații în materie penală, în sensul art. 6 par. 2 CEDO.
Astfel, potrivit dreptului intern, regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia obligația de prezentare a unei fapte revine celui care invocă această faptă (onus probandi incumbit actori).
În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A. c. României, pct. 60, cauza N. G. c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H. și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materia circulației rutiere, care intră în competența poliției), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În ceea ce privește prima faptă, respectiv aceea că a circulat cu viteza de 96 km/h în localitate, faptă prevăzută de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată și sancționată de art. 102 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța reține următoarele:
Petentul a precizat că nu a avut viteza respectivă, a invocat că nu s-a dovedit că s-a făcut autotestarea aparatului radar, dovada verificării metrologice și a atestării operatorului radar. De asemenea, a solicitat să se țină seama de eroarea tolerată a aparatului radar. La cuvântul pe fondul cauzei, apărătorul petentului a mai invocat că nu există identitate între agentul constatator și operatorul radar și că pe înregistrarea video nu se vede viteza autoturismului.
Sub aspectul condițiilor de fond, instanța are în vedere dispozițiile art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006 potrivit cărora „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”.
Din conținutul procesului-verbal, instanța a reținut că petentul a circulat pe . Pitești cu viteza de 96 km/h.
Instanța va respinge toate apărările formulate de petent și de apărătorul acestuia ca neîntemeiate, pentru considerentele ce urmează.
În cauza de față, veridicitatea faptei de care este acuzat petentul este confirmată de înregistrarea video (f. 26 dosar declinat) depusă de intimat din care rezultă că autoturismul cu numărul de înmatriculare_, a fost surprins de aparatul radar cu viteza de 96 km/h în localitatea Pitești, jud. Argeș. Instanța reține că din înregistrarea video se poate observa clar numărul de înmatriculare al vehiculului surprins, data și ora înregistrării, precum și viteza constatată, existând suficiente elemente care atestă legătura acestora cu procesul-verbal contestat, fiind astfel respectate dispozițiile pct. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05/2005, modificată prin Ordinul nr. 187/2009 din 06.08.2009, conform cărora „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”.
De asemenea, instanța constată că aparatul radar era verificat metrologic. Viteza de rulare a fost constatată cu aparatul radar AUTOVISION . 377, montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_, așa cum rezultă din procesul-verbal contestat, aparat verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologică nr. BBSC-02.01-1254 din 14.04.2015 (f. 22 dosar declinat), valabil până la data de 14.04.2016, în care se specifică faptul că cinemometrul este autorizat să funcționeze atât în regim staționar, cât și în regim de viteză.
Certificatul de omologare a aparatului radar nu are nicio relevanță în atare situație, verificarea metrologică neputând fi atestată în privința unui aparat radar neomologat. Având în vedere că la dosar există buletinul de verificare metrologică, reiese că aparatul radar este omologat.
Cu privire la diferența dintre agentul constatator și operatorul radar, instanța reține că potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006, agent constatator poate fi numai cel care încheie procesul-verbal, în urma încadrării vitezei constatate cu aparatul radar în abaterea prevăzută de lege și după identificarea conducătorului auto vinovat. Rolul operatorului radar se limitează la funcționarea corectă a aparatului radar și la colectarea, sistematizarea și transmiterea informațiilor furnizate de acest aparat.
Totodată, conform atestatului operator (f. 13), agentul de poliție care a surprins fapta contravențională avea pregătirea tehnică necesară pentru a utiliza aparatul radar respectiv, obținând autorizarea legală.
În privința locului unde a fost săvârșită fapta, instanța reține din tot probatoriul administrat în cauză că aceasta a fost săvârșită în localitatea Pitești, jud. Argeș. Din înregistrarea video reiese că sectorul de drum pe care a fost surprins petentul este situat într-o zonă în care se află construcții.
În ceea ce privește apărările petentului referitoare la faptul că agentul constatator nu a avut în vedere eroarea tolerată a aparatului și nu a făcut dovada autotestării acestuia, instanța reține că acestea nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente.
Verificarea cerințelor cuprinse în NML 021-05, printre care se numără și eroarea tolerată conform paragrafului 3.1.1., se realizează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele. În cadrul acestor evaluări se determină erorile de măsurare ale cinemometrelor și se verifică încadrarea lor în limita erorilor tolerate impuse. Aceste cerințe nu se aplică la funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor. În cazul în care un autovehicul este înregistrat cu o anumită viteză de un aparat radar verificat metrologic, se consideră că a circulat cu viteza respectivă, nu se mai fac alte ajustări ale valorilor afișate de cinemometru. Operatorul nu face decât să constate valoarea măsurată și afișată de cinemometru.
Instanța reține și că eventuala eroare, astfel cum a fost invocată de petent, poate fi aplicată atât în favoarea, cât și în defavoarea acestuia, ajungându-se în ultima situație la o viteză mai mare decât cea constatată de aparat cu echivalentul în km/h al erorii. Tocmai de aceea, eroarea tolerată are doar rolul de a certifica faptul că aparatul radar poate fi folosit în condiții normale pentru măsurarea vitezei, fără niciun fel de alte ajustări.
În ceea ce privește funcția de autotestare, unele tipuri de cinemometre, printre care și cele Autovision, sunt astfel construite încât nu pot trece în regimul de măsurare decât după ce au efectuat autotestarea. Ca urmare, la acest tip de aparat, conform prevederilor NML 021-05, înregistrările efectuate nu trebuie să conțină informații privind autotestarea, existența înregistrărilor reprezentând dovada că aparatul a corespuns la autotestare și a trecut în regimul de măsurare. În caz contrar, funcționarea aparatului ar fi fost blocată și nu ar fi fost generate înregistrări ale unor măsurări.
În consecință, instanța apreciază că procesul-verbal atacat respectă cerința temeiniciei în ceea ce privește prima faptă.
În ceea ce privește a doua faptă, respectiv aceea că nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare, faptă prevăzută de art. 147 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18. din O.U.G. nr. 195/2002, instanța reține următoarele:
Petentul a arătat că i-a comunicat agentului constatator că a uitat certificatul de înmatriculare într-o borsetă pe care o purtase în ziua precedentă și a solicitat să i se permită să meargă să-l ia și să se întoarcă apoi. Nu a fost admisă solicitarea, însă petentul a precizat că are certificatul de înmatriculare.
Sub aspectul condițiilor de fond, instanța are în vedere dispozițiile art. 147 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006 potrivit cărora „Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 1. să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de lege”.
Din conținutul procesului-verbal reiese că petentul nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare.
Argumentele petentului nu pot fi avute în vedere pentru că acestea doar confirmă fapta săvârșită. A menționat că i-a comunicat agentului constatator că certificatul de înmatriculare este într-o borsetă și i-a solicitat să meargă să îl ia, agentul constatator refuzând să-i permită acest lucru.
Faptul că petentul a depus la dosarul cauzei copii ale certificatului de înmatriculare, cu rolul de a dovedi existența acestuia, este irelevant pentru fapta analizată, întrucât textul de lege obligă conducătorul auto să aibă asupra sa actele respective, nu să aibă în general, în sensul de a exista un certificat de înmatriculare.
În consecință, instanța apreciază că procesul verbal este temeinic și în ceea ce privește a doua faptă.
Sub aspectul proporționalității sancțiunii contravenționale aplicate, instanța urmează a avea în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prima faptă reținută în sarcina petentului este sancționată de art. 102 alin. 2) din O.U.G. nr. 195/2002. Potrivit art. 98 alin. 4 lit. d) din același act normativ, în cazul clasei IV de sancțiuni se aplică de la 9 la 20 puncte-amendă.
Din cuprinsul procesului-verbal, instanța constată că agentul constatator i-a aplicat în mod legal petentului o amendă contravențională în cuantum 945 lei (9 puncte amendă – minimul prevăzut de lege), potrivit clasei a IV-a de sancțiuni pentru fapta de a conduce cu depășirea limitei legale de viteză in localitate.
Instanța apreciază că depășirea limitei legale de viteză cu 46 km/h reprezintă o faptă contravențională ce aduce atingere valorilor sociale protejate de legea specială ce reglementează domeniul circulației rutiere – O.U.G. nr. 195/2002, al cărei scop enunțat în art. 1 alin. 2 este de asigura desfășurarea fluentă și sigură a circulației pe drumurile publice, precum și de a ocroti viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, de a proteja drepturile și interesele legitime ale acestora, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
De asemenea, nu se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment, această sancțiune nefiind de natură să asigure îndeplinirea rolului educativ-preventiv al sancțiunii. Din analiza istoricului sancțiunilor auto ale petentului (f. 11) se constată că acesta are foarte multe contravenții săvârșite la regimul rutier (16 doar în anul 2015).
A doua faptă reținută în sarcina petentului este sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002. Potrivit art. 98 alin. 4 lit. c) din același act normativ, în cazul clasei III de sancțiuni se aplică de la 6 la 8 puncte-amendă.
Din cuprinsul procesului-verbal, instanța constată că agentul constatator i-a aplicat în mod legal petentului sancțiunea avertismentului, astfel că nu se impune o analiză suplimentară a proporționalității sancțiunii.
Prin urmare, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite.
În considerarea celor ce preced, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, motiv pentru care urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul S. I. R., CNP_, domiciliat în com. Bogați, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ – Biroul Rutier Pitești, cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal . nr._ din data de 03.07.2015, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.02.2016.
Președinte, Grefier,
C. I.-DragoșBădoi R. M.
Red. C.I.D./Tehnored. C.I.D.
4 ex. / 03.03.2016
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1917/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1624/2016.... → |
|---|
