Plângere contravenţională. Sentința nr. 4961/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4961/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 31-05-2016 în dosarul nr. 4961/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4961/2016
Ședința publică de la 31 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L. M.
Grefier L. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. C. R. și pe intimatul I. DE P. AL J. A. - S. R., având ca obiect plângere contravențională PR. VB. PAGX_/28.12.2015
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut în ședința publică de la data de 24.05.2016 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra fondului cauzei la data de 31.05.2016 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față instanța constată următoarele:
Prin plangerea contraventionala formulată la data de 05.01.2016 si inregistrată pe rolul Judecatoriei Pitești sub nr._, petentul C. C. R. a solicitat, in principal, anularea procesului-verbal de contraventie ._/28.12.2015 încheiat de către intimatul I. de P. al J. Argeș - S. R. A. la data de 28.12.2015, exonerarea acestuia de plata amenzii contravenționale în cuantum de 2.100 lei și anularea măsurii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile.
In motivarea plângerii, contestatorul a aratat ca prin procesul verbal intocmit s-a retinut ca la data de 28.12.2015, in timp ce se deplasa cu autovehiculul marca Mercedes Benz Vito cu numarul de inmatriculare BH 1365AA pe DN 73, localitatea Mărăcineni, din direcția Pitești-Câmpulung, a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a solicitat documentele, adunându-i la cunoștință că a circulat cu viteza de 103km/h.
Invederează instanței că aspectele mentionate in procesul verbal nu corespund realitatii intrucat nu se deplasa cu viteza mentionata de agentul constatator, traficul fiind aglomerat.
Totodată, petentul arată că procesul verbal este lovit de nulitate întrucât agentul constatator nu a menționat ocupația și locul de muncă al contravenientului și nu a adus la cunoștința petentului dreptul de a face obiecțiuni.
Anexat cererii, a fost depus procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ (fila 8), copie act de identitate ( fila 7).
La data de 22.02.2016 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, întrucât procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor art. 16, 17 și 19 din OG 2/2001, bucurându-se astfel de o prezumție de legalitate.
Intimatul arată că în fapt, în data de 28.12.2015 lucratori din cadrul SPR A. au constatat faptul ca petentul a condus autoturismul cu numarul de inmatriculare BH 1365 AA pe DN 73, km 7+800 m pe raza localitatii Mărăcineni cu viteza de 103km/h, depasind viteza legala admisa pe acel sector de drum cu 53 km/h.
Viteza de rulare a fost constatată cu aparatul radar tip AUTOVISION, avand . 375 montat pe auto cu numarul MAI_, așa cum reiese din procesul-verbal contestat, aparat verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologică anexat. Intimatul a depus pe suport electronic înregistrarea video a abaterii .
În continuare, intimatul a menționat că, deși s-a folosit formularul 1A, în procesul-verbal a fost consemnată . numărul aparatului radar precum și autospeciala politiei pe care acesta era montat, astfel ca se poate verifica dacă aparatul radar folosit la constatarea contravenției este acelasi cu cel pentru care s-a depus la dosar buletinul de verificare metrologică.
Învederează instanței că aparatul radar folosit este autorizat să funcționeze atât în regim staționar cât și în mișcare, așa cum reiese din buletinul de verificare anexat.
Având în vedere aceste aspecte, intimatul apreciează că fapta a fost savârșită de petent cu vinovăție, iar sancțiunile contravenționale, principală și complementară au fost corect dispuse, avand in vedere gradul ridicat de pericol social al faptei savarsite de acesta.
Intimatul arată de asemenea că procesul-verbal se bucură de prezumția relativă de adevăr, astfel că petentul trebuie să facă dovada celor afirmate, invocând în acest sens deciziile curții constituționale, nr. 490, 727, 787/2008.
A invocat de asemenea jurisprudența CEDO, potrivit căreia prevederile art. 6 pct. 2 nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi imposibil să se sancționeze încălcările în materie de circulație rutieră.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 și urm. C. pr. civ. și OUG 2/2001.
În dovedirea celor sustinute, intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Anexat întâmpinării a depus inregistrarea video a abaterii ( fila 19), buletin de verificare metrologica ( fila 24), atestat operator radar (fila 21), plansa foto (fila 22-23), registru abateri radar (fila 20).
Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare .
Sub aspectul probatoriului, la termenul din data de 24.05.2016 instanta a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru intimat și proba cu înregistrarea video a abaterii.
Analizând plângerea formulată, prin prisma susținerilor părților, raportat la dispozițiile legale incidente și probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie . nr._ din data de 28.12.2015 (fila 8) incheiat de agent constatator din cadrul Inspectoratului de P. al J. A. - S. R., petentul C. C. R. a fost sanctionat cu 20 puncte-amendă în cuantum de 2.100 lei precum și cu masura retinerii permisului de conducere, in vederea suspendarii exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile.
Petentul a fost sanctionat pentru savarsirea contraventiei prevăzute de art.121 alin.1 din HG 1391/2006 si sanctionată de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002, retinandu-se ca, a condus auto Mercedes Benz Vito cu numărul de înmatriculare BH 1365 AA pe DN 73, km7+800 m, cu viteza de 103 km/h în localitatea Maracineni, sensul Pitești- Câmpulung, depasind cu 53 km/h limita legala de viteza pentru sectorul de drum respectiv, inregistrare cu aparatul radar Autovision, . 375, montat pe auto MAI_, stationat. Singur în autoturism.
Procesul-verbal de contraventie a fost incheiat in prezenta petentului, fiind semnat de catre acesta cu mențiunea contravenientul revine si primeste procesul-verbal.
In urma verificarii efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plangerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de constatare a contraventiei.
Potrivit dispozitiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, si cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Examinându-se procesul-verbal din punct de vedere al legalității, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, mențiuni a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare a contravenției, aceasta putând fi constatată și din oficiu. Astfel, instanța reține că acesta conține mențiunile privind numele si prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii faptei, fiind semnat de agentul constatator.
În raport de prevederile art.16 si art.17 din OG 2/2001, instanța apreciează că fapta contravențională imputată petentului este complet și corect descrisă de agentul constatator.
În ce privește critica petentului potrivit căreia la întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției s-ar fi nesocotit dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001, și anume că nu sunt arătate ocupația și locul de muncă ale contravenientului, instanța constată că nulitatea absolută, care nu poate fi acoperită și poate fi constatată și din oficiu intervine numai pentru omisiunile prevăzute expres și limitativ în articolul 17 din OG 2/2001.
Restul condițiilor procedurale, cum sunt cele din art. 16 din OG nr.2/2001, în măsura în care nu sunt respectate de către agentul constatator nu atrag nulitatea absolută, ci doar nulitatea relativă, în condițiile invocării și dovedirii vătămării pricinuite. Or, în condițiile în care petentul nu probează vătămarea, instanța va îndepărta aceste susțineri .
În ceea ce privește critica petentului potrivit căreia la întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției s-ar fi nesocotit dispozițiile art. 16 (7) din OG nr.2/2001, și anume că agentul de poliție nu i-a adus la cunoștința dreptul de a formula obiecțiuni, instanța apreciază că sancțiunea prevăzută de art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 este cea a nulității relative, cu consecința anulării procesului verbal numai în cazul producerii unei vătămări a petentului ce nu poate fi înlăturată în altă modalitate. Or, în condițiile în care petentul are posibilitatea de a arăta, în mod direct, în fața instanței, obiecțiunile pe care ar fi dorit să le formuleze în fața agentului constatator, instanța apreciază că nu s-a produs nicio vătămare.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Lauko vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A. c. României, pct. 60, cauza N. G. c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H. și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației, care intră în competența poliției), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucat nu se poate porni de la prezumția că acestea iși desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. impotriva Romaniei).
Prin urmare, toate constatarile făcute de către agentul constatator inserate in procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumtii, chiar de ordin judiciar, daca aceste prezumtii se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. Romaniei - prezumtiile de drept nu sunt interzise de Conventie, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovătiei, în sesnsul art. 6 din CEDO, realizându-se astfel și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular al persoanei sancționate.
În ceea ce privește fapta imputată petentului, instanța reține că potrivit art. 49 alin.1 din OUG nr.195/2002, limita maxima de viteză in localități este de 50 km/h.
Potrivit art.121 alin.1 si 2 din HG nr.1391/2006, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii, se constata de catre politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
În prezenta cauză, deși petentul a propus probe în apărarea sa, instanța apreciază că acestea nu pot face dovada contrară situației de fapt reținute în procesul-verbal contravențional, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie.
Conform procesului-verbal contestat (fila 8), înregistrarea abaterii cu privire la nerespectarea vitezei, a fost facută cu aparatul radar având . 375, montat pe auto cu nr. de înmatriculare MAI_, aparat omologat și verificat metrologic, autorizat să funcționeze atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, potrivit buletinului de verificare metrologică nr. BBSC- 02.01-1001 din 02.03.2015 (fila 24), aparat care la acel moment se afla în termenul de valabilitate a verificării metrologice, fiind indeplinite astfel conditiile impuse de art. 5.2.1 din Norma de metrologie Legală NML 021-05/2005.
Din cuprinsul registrului de abateri radar aflat la fila 20 rezultă că la data de 28.12.2015, ora 11.25, constatarea efectuată pe DN 73, km 7+800 m pe raza localitatii Mărăcineni s-a realizat de catre agentul de politie G. R..
Din analiza atestatului aflat la fila 21 rezultă totodata că agentul constatator menționat deținea la data constatării contravenției atestat de operator „Autovision”, nr._.
Instanța reține că din înregistrarea video a abaterii rezultă că autovehiculul cu nr. de inmatriculare BH 1365 AA a fost depistat în localitate cu o viteză de 103 km/h la data si ora indicate in procesul-verbal de contraventie.
Înregistrarea video îndeplinește toate cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05/2005 aprobată prin Ordinul 301/2005, așa cum a fost modificat prin Ordinul nr.187/2009, evidențiindu-se în cuprinsul acesteia data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este perfect vizibil, astfel încât există suficiente elemente care să ateste legătura acestora cu procesul-verbal contestat.
Instanța retine că viteza reținută este exactă, fără marjă de eroare întrucât cerințele referitoare la eroarea maximă tolerată pentru cinemometrele care efectuează măsurări în regim de deplasare, despre care se vorbește la pct. 3.1.1.b din NML 021-05, sunt aplicabile numai la încercarea pentru obținerea aprobării de model și la verificarea metrologică a unui aparat, nu la utilizarea lui.
Deci, ca urmare a îndeplinirii de către un cinemometru a cerințelor legale și tehnice aplicabile la momentul verificării metrologice se emite buletinul de verificare, document care atestă calitatea de mijloc de măsurare legal. Reglementările referitoare la erorile maxime admise nu reprezintă decât cerințe metrologice pe care cinemometrul trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi utilizat și pentru a putea fi atestat pentru legalitate de Biroul Român de Metrologie Legală. Dacă în urma acestor măsurători se constată că erorile cinemometrului se încadrează în normele de metrologie legală, aparatul este certificat. Asupra măsurărilor efectuate cu cinemometrul nu se poate interveni, nu se scade și nu se adaugă nicio eroare, ci valoare indicată se ia ca atare.
Față de cele arătate, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției privind depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Privitor la sanctiunile aplicate, instanța notează că, potrivit art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 - constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni (9-20 puncte-amendă) si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile depăsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Potrivit dispozitiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contraventionale se stabilesc in cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amenda aplicate, iar potrivit dispozitiilor alin.2 din acelasi act normativ, un punct-amenda reprezinta valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotarare a Guvernului.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul a depășit viteza legală cu 53 Km/h, instanța reține că fapta a fost corect încadrată din punct de vedere juridic iar sancțiunea aplicată respectă limitele prevăzute de lege pentru fapta comisă.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ținandu-se seama de împrejurările în care a fost săvarșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța consideră că fapta petentului nu poate fi consecinta unei neatenții sau culpe ușoare, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului si denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atat pe cel care conduce un autoturism cat si pe ceilalti participanti la trafic.
Instanța apreciază că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale în condițiile în care prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile precum pierderea vietii participantilor la trafic sau vătămarea integritătii lor corporale. Conducerea cu o viteza de deplasare de două ori mai mare decât cea admisă de lege pe un anumit sector de drum constituie prin ea insăși un pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, prin aceea că favorizează posibilitatea survenirii de accidente rutiere.
În ceea ce privește măsura complementară, instanta consideră că nu se impune înlăturarea acesteia, intrucat sanctiunile complementare au un rol preventiv si privesc protectia interesului public fata de riscul potential pe care il reprezinta un conducator auto care incalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalti participanti la trafic (Michel Pewinski c. Frantei).
Instanța reține că legiuitorul prezumă faptele de genul celei săvârșite de petent ca având un grad de pericol social deosebit de ridicat, fapt ce se reflectă și prin sanctiunea complementară constând in suspendarea exercitarii dreptului de a conduce o anumita perioada de timp, aplicabilă ex lege.
Avand in vedere cele mentionate, instanta considera ca dispozitiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicarii sanctiunilor contraventionale, acestea fiind proportionale cu gradul de pericol social al faptei savarsite de catre petent.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța apreciează că aspectele reținute în sarcina petentului sunt reale, nefiind combătute prin probe contrarii, astfel încât procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și de drept existentă în cauză, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată, motiv pentru are va respinge plângerea ca neîntemeiată.
Instanța ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plangerea contraventionala, ca neîntemeiată privind pe petentul C. C. R., CNP_, domiciliat în Cosesti, . și pe intimatul I. DE P. AL J. A. - S. R. cu sediul în Pitești, județul Argeș.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei ., nr._/28.12.2015, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 31.05.2016.
Președinte, E. L. M. | ||
Grefier, L. M. |
Red. E.L.M..
Tehnored.E.L.M.
Ex.4/ 14 iunie 2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4609/2016.... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... → |
|---|
