Plângere contravenţională. Sentința nr. 4965/2015. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4965/2015 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 4965/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4965/2015
Ședința publică de la 08 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Grefier C. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul T. G. și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI ARGES -SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru petent avocat V. A. M., lipsa fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței ca au fost înaintate actele solicitate intimatei.
Petentul prin apărător arata ca nu mai are cereri de formulat in cauza.
Considerându-se lămurită, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acorda cuvântul in dezbateri de fond.
Petentul, prin apărător, solicita admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea petentului de plata amenzii, fara cheltuieli de judecata. In subsidiar solicita înlocuirea sanctiunii cu avertisment.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Câmpulung, la data de 13.08.2014 sub nr._ petentul T. G. a contestat, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES -SERVICIUL RUTIER, procesul-verbal de contravenție . nr._/07.08.2014, prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei și suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 90 zile, solicitând instanței anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea sa de plata amenzii contravenționale, anularea măsurii dispuse privind suspendarea permisului de conducere; în subsidiar s-a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 07.08.2014 i s-a întocmit procesul verbal mai sus menționat prin care a fost amendat cu suma de 810 lei, 9 puncte – amendă și reținerea permisului de conducere.
Se invocă nulitatea procesului verbal, întrucât a fost întocmit cu nerespectarea prevederilor legale: agentul constatator nu a consemnat mențiunea kilometrului unde s-a constatat fapta; mențiunile privind numele contravenientului, datele de identificare ale acestuia, data și ora încheierii procesului verbal, precum și data și ora săvârșirii contravenției nu sun lizibile; actul constatator nu cuprinde arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei; măsurătorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe dacă nu sunt respectate cerințele normei NML 021.05.
Sub aspectul netemeiniciei actului contestat, petentul arată că vitezometrul autoturismului pe care îl conducea indica o viteză inferioară celei pentru care a fost sancționat, astfel încât consideră că se afla în eroare de fapt, neavând intenția de a nu respecta legea.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001, ale OUG 195/2002 și HG 1391/2006.
În susținerea plângerii petiționarul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de constatare a contravenției și actul de identitate.
La data de 14.10.2014 intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca legal încheiat.
În considerentele întâmpinării intimatul a arătat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea cerințelor imperative ale OG nr. 2/2001, fapta fiind săvârșită de petiționar cu vinovăție.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
În susținerea întâmpinării intimatul a depus la dosar, în copie un set de înscrisuri și planșe foto aflate la filele 20-26.
Prin sentința civilă nr. 2185/05.12.2014, Judecătoria Câmpulung și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.01.2015, sub același număr de dosar, în care părțile au fost legal citate.
În cauză a fost admisă și administrată proba cu înscrisuri și relații de la intimat.
Analizând actele dosarului instanța reține că prin procesului-verbal . nr._/07.08.2014 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 810 lei și suspendarea exercițiului dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute art.121 alin.1 din HG.1391/2006 și sancționată de art.102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002 republicată, constând în aceea că la data de mai sus a fost depistat în timp ce conducea pe raza localității Mărăcineni, jud. Argeș, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 103 km/h, înregistrată cu aparatul radar marca AUTOVISION . 134, folosit în regim staționar, montat pe autospeciala poliției cu nr. de înmatriculare MAI_, procedându-se și la măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, potrivit art. 111 din OUG 195/2002.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Verificând legalitatea procesului-verbal, se constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la primul motiv invocat de petent, instanța reține că potrivit disp.art. 121 alin.2 din HG 1391/2006 nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar conform disp.art. 181 alin.1 din același act normativ, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie procesul verbal de contravenție conform anexei 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului auto, în care trebuie să se menționeze, în mod obligatoriu, . numărul aparatului radar cu care se efectuează măsurătoarea pentru a da posibilitatea instanței să verifice dacă sunt respectate dispozițiile art. 4.4 din norma anterior menționată.
Intimatul nu a încheiat procesul-verbal in această formă, însă în cuprinsul procesului-verbal întocmit conform anexei 1, a menționat . numărul aparatului radar cu care s-a efectua măsurătoarea. Acest motiv nu este prevăzut sub sancțiunea nulității absolute potrivit art. 17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, drept pentru care reține ca neîntemeiate aceste susțineri.
Potrivit art. 109 alin. 2 și 3 din OG 195/2002 constatarea contravențiilor se poate face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate ori mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar procesul verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului după stabilirea identității conducătorului de vehicul fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Din conținutul procesului – verbal rezultă în mod evident că s-a precizat locul săvârșirii contravenției, respectiv, pe DN 73, pe raza localității Mărăcineni, iar potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h; de asemenea, în cuprinsul procesului verbal s-a reținut în mod corect norma de sancționare a faptei depistate, respectiv art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 .
În ceea ce privește celelalte susțineri ale petentului instanța constată că acestea reprezintă motive de nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție, incidente în cazul dovedirii existenței unei vătămări care nu poate fi altfel înlăturată, astfel cum a statuat ÎCCJ prin decizia nr. XXII/19.03.2007 pronunțată într-un recurs în interesul legii. Petentul nu a făcut dovada unei astfel de vătămări, având posibilitatea de a se apăra și formula obiecțiuni în fața instanței de judecată.
În speță, este indicată fapta comisă în mod suficient pentru a elimina orice dubiu cu privire la natura acesteia, iar încălcarea art. 16 atrage nulitatea relativă numai daca s-ar produce petentului o vătămare care nu ar putea fi altfel înlăturată. În speță, nu s-a produs vreo vătămare petentului sub acest aspect, iar petentul nici măcar nu a invocat-o.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Instanța constată că depășirea vitezei a fost constatată cu ajutorul unui aparat certificat și verificat metrologic (fila 22 dosar inițial), manevrat de către un operator atestat (fila 21 dosar inițial), cu respectarea disp.art. 109 alin.2 și 3 din OUG 195/2002.
Nu poate fi reținută apărarea petentului în sensul că traficul în zona era intens, iar petentul ar fi condus cu viteza legală, atât timp cât fotografiile efectuate de pe înregistrarea radar dovedesc contrariul.
În raport de materialul probator existent în dosar, se constată că nu s-a făcut dovada contrară celor reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, sub acest aspect reținându-se temeinicia și legalitatea actului sancționator cu numărul de mai sus.
În consecință, întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea cu 53 km/h a vitezei maxime admise în localitate, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Cu privire la susținerea petentului conform căreia, la momentul săvârșirii contravenției se afla în eroare de fapt, cu motivarea că vitezometrul autoturismului pe care îl conducea indica o viteză inferioară celei pentru care a fost sancționat instanța constată că nu a produs nicio probă în dovedirea situației de fapt invocate.
Astfel, nu se poate reține incidența, în cauză, a disp.art. 11 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora caracterul contravențional al faptei este înlăturat atunci când intervine eroarea de fapt, dacă are legătură cu fapta săvârșită.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, respectiv amenda în cuantum de 810 lei, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, urmată de măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, instanța constată că acestea au fost în mod corect individualizate. Nu se impune reindividualizarea acestora față de pericolul social al faptei de a conduce cu 53 Km/h peste limita legală în localitate, chiar dacă, în concret, nu s-au produs alte consecințe negative. În analiza principiului proporționalității trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație impuse de acest act normativ, cu implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială.
Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, instanța constată că aceasta nu poate fi înlăturată întrucât sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței).
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul T. G., domiciliat în Câmpulung, ., ., CNP_ împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/07.08.2014 întocmit de intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES -SERVICIUL RUTIER, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iunie 2015.
Președinte, A. G. | ||
Grefier, C. M. |
Red.A.G.
Tehnored.G.F/14.01.2016/4 ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2327/2015. Judecătoria PITEŞTI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 114/2016. Judecătoria... → |
|---|
