Plângere contravenţională. Sentința nr. 9043/2015. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9043/2015 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 9043/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 9043/2015
Ședința publică de la 09 Decembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte M. C. R.
Grefier M.-C. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul J. D. S. și pe intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2015, când au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 12.09.2014 sub nr._, petentul D. Ș. - Jancoschi a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. De P. Al Judetului Arges - Serviciul Rutier, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal . nr._/05.09.2014, exonerarea de plata amenzii și anularea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, iar în subsidiar diminuarea cuantumului amenzii și înlocuirea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
În motivarea cererii petentul arată că în data de 05.09.2014 a condus autoturismul marca Jeep cu numărul de înmatriculare_ pe DN 73 sensul de mers Pitești – Câmpulung, fiind înregistrat în afara localității Mărăcineni, jud. Argeș cu viteza de 108 km/h.
Arată petentul că aparatul radar nu avea cum să înregistreze viteza fiind situat la peste 1 km de locul unde a fost surprins petentul, și mai mult decât atât acesta nu se afla în localitate având totodată o urgență medicală.
Se arată că procesul verbal este lovit de nulitate absolută întrucât nu indică în mod exact locul săvârșirii faptei, nu s-a folosit modelul prevăzut în anexa 1A pentru procesul verbal, sancțiunea nu a fost aplicată de agentul care a constatat presupusa contravenție, nu s-a avut în vedere marja de eroare a aparatului radar, cinemometrul nu a fost poziționat corect iar înștiințarea de plată nu este completată.
Petentul contestă viteza înregistrată solicitând să se facă proba de către intimat că aparatul radar este unul omologat și verificat metrologic, precum și să se depună atestatul de operator radar precum și registrul de activitate radar.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
În dovedirea plângerii petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Anexat plângerii au fost depuse în copie înscrisuri (filele 2,3,15-18).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei potrivit dispozițiilor art. 19 din OG nr. 80/2013.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care învederează instanței că la data de 05.09.2014, petentul a fost depistat circulând cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 108 km/h pe raza localității Mărăcineni, depășind cu 58 km/h limita maximă de viteză.
Se arată că viteza a fost înregistrată de aparatul radar dotat cu aparatură de supraveghere video.
Abaterea a fost constatată cu aparatul radar tip AUTOVISION . 134 montat pe autospeciala poliției cu nr. de înmatriculare MAI_, corespunzător buletinului de verificare metrologică depus la dosar_/15.04.2014, iar cinemometrul este autorizat să funcționeze atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Aparatul radar a fost manevrat de un agent autorizat, fapt ce rezultă din atestatul operatorului radar. Intimatul a mai arătat că nu constituie motiv de nulitate absolută faptul că procesul – verbal de contravenție nu a fost încheiat pe formularul tip din anexa 1D, cu menționarea expresă a seriei aparatului radar și a autoturismului pe care acesta e montat.
Totodată, se arată că autotestarea potrivit NML 012 – 05 și manualului de utilizare se efectuează la pornirea aparatului radar, în mod automat. Pe perioada autotestării nu se pot efectua înregistrări video, iar cum la dosar au fost depuse planșe foto rezultă că funcția a fost efectuată. Se apreciază că s-a făcut dovada că respectiva contravenție a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. OG 2/2001 și art. 205 și urm C.proc.civ.
Potrivit art. 411 alin. 2 C. pr. civ., s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Anexat întâmpinării au fost depuse înscrisuri și planșe foto (filele 28-33).
Petentul a depus la dosar concluzii scrise prin care a reiterat cele arătate în plângerea contravențională.
Instanța a încuviințat și administrat pentru petent și intimat proba cu înscrisuri. Instanța a solicitat relații de la intimat depunându-se la dosarul cauzei înregistrarea video a contravenției (fila 48).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.09.2014 (fila 3), petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G nr.195/2002 și sancționată de art.102 alin. (3) lit.e) din OUG nr.195/2002 modificată și republicată.
În fapt, s-a reținut că la data de 05.09.2014 petentul a condus autoturismul marca Jeep cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 108 km/h, pe raza localității Mărăcineni, jud. Argeș, DN 73, pe sensul de mers Pitești – Câmpulung, depășind cu 58 km/h viteza legală maximă admisă pe acel sector de drum, fiind înregistrat cu aparatul radar marca AUTOVISION . 134 montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_.
Conform art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: lit. e depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Verificând legalitatea procesului-verbal, se constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Din cuprinsul procesului verbal rezultă cu claritate locul săvârșirii contravenției, respectiv DN 73, localitatea Mărăcineni, jud. Argeș, sensul de mers Pitești-Câmpulung. Chiar daca procesul verbal nu a fost întocmit pe anexa 1D, acesta cuprinde mențiunea privind aparatul radar folosit la înregistrarea vitezei și autospeciala poliției pe care acesta a fost montat astfel încât instanța de judecată a putut verifica dacă într-adevăr cinemometrul utilizat la constatarea contravenției este același cu cel menționat în cuprinsul procesului verbal, petentul nesuferind nicio vătămare care să nu poată fi acoperită decât prin anularea procesului verbal.
Aparatul radar tip AUTOVISION . 134 cu care a fost înregistrat autoturismul cu care circula petentul era verificat metrologic astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._/15.04.2014 depus la dosar (fila 31). Totodată, operatorul radar era autorizat pentru efectuarea activităților de supraveghere cu acest tip de dispozitiv (fila 32). Mai mult, din buletinul de verificare metrologică rezultă că prezentul aparat radar măsoară viteza în regim staționar și în regim de deplasare.
Faptul că procesul – verbal a fost încheiat de către un alt agent de poliție decât cel care a operat aparatul radar – al cărui atestat de operator radar se află în copie la fila 32 din dosar – nu constituie un motiv de nulitate a acestui act. Constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul mijloacelor tehnice, iar nu prin propriile simțuri ale unui agent de poliție (ceea ce nici nu poate a fi realizat în cazul contravențiilor de natura celei pentru care petentul a fost sancționat). Agentul care a încheiat procesul – verbal este cel care a stabilit contravenția (a constatat că există o faptă contravențională), în baza înregistrărilor tehnice puse la dispoziție de operatorul radar și, în special, după identificarea certă a contravenientului. Nu este îndeajuns să se constate o faptă contravențională atât timp cât nu se cunoaște persoana vinovată de săvârșirea acesteia. Prin urmare, instanța va înlătura acest motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție.
Instanța va înlătura critica de nelegalitate a procesului verbal privind marja de eroare la care trebuie raportată viteza înregistrată de aparatul radar deoarece marjele de eroare cuprinse în NML 021-05 sunt avute în vedere la verificarea metrologică a aparatului, iar nu la determinarea vitezei într-un caz concret și la încadrarea juridică a faptei. Or, așa cum s-a reținut anterior, cinemometrul . 134 se afla în perioada de valabilitate metrologică, iar petentul nu a invocat motive tehnice obiective care să ridice un dubiu cu privire la caracteristicile tehnice ale aparatului, astfel că subzistă prezumția de bună funcționare.
Față de cele învederate mai sus, instanța va respinge susținerea petentului întrucât măsurătorile efectuate cu un cinemometru, după verificarea metrologică a acestuia, sunt conforme cu realitatea și asupra lor nu se poate interveni, nu se adăugă și nu se scade nici o eroare. În momentul în care se eliberează buletinul de verificare cu mențiunea “ADMIS”, datele înregistrate de cinemometru sunt exacte, iar operatorul cinemometrului nu face decât să constate valoarea măsurată.
În ceea ce privește poziția cinenometrului instanța reține că acesta a fost poziționat corect, la dosarul cauzei fiind depuse planșele foto (f. 28-29) care relevă foarte clar autoturismul condus de către petent, iar cât privește faptul că înștiințarea de plată nu este completată instanța reține din analiza procesului verbal că aceasta indică numele și CNP-ul contravenientului, elemente suficiente pentru ca acesta să achite amenda aplicată, fapt ce s-a și întâmplat de altfel (f. 15).
Pe cale de consecință, instanța va respinge toate argumentele petentului referitoare la nelegalitatea procesului verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008). Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În cauza de față, petentului i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.
Din planșele foto (f. 28-29) coroborate cu înregistrarea video (fila 48) rezultă că punctul în care a fost surprins autoturismul condus de petent circulând cu viteza de 108 km/h, se afla în localitate, având în vedere gardurile și casele care se văd pe marginea drumului. Astfel, planșele foto atestă fără niciun dubiu că viteza de deplasare a autoturismului este aceea reținută în procesul verbal atacat, petentul rulând cu viteza de 108 km/h.
Instanța de judecată nu poate reține argumentul invocat de către petent cu privire la existența vreunei urgențe medicale de natură să-l disculpe, nefiind dovedită.
Față de aspectele de mai sus, instanța reține că petentul a circulat în localitate cu o viteză ce a depășit cu 58 Km/h viteza maximă legală admisă pe acest sector de drum (potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h), constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
În lumina celor de mai sus, instanța constată că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentului, înlăturată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, respectiv amenda în cuantum de 810 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o durată de 90 de zile, instanța constată că aceasta a fost în mod corect individualizată.
Nu se impune reindividualizarea acestora față de pericolul social al faptei de a conduce cu 58 Km/h peste limita legală în localitate, chiar dacă în concret nu s-au produs alte consecințe negative. Instanța constată că petentul este un pericol social deoarece a încălcat dispozițiile legale privind viteza legală, astfel cum rezultă din cazierul auto depus la dosar (f. 30).
În analiza principiului proporționalității trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație impuse de acest act normativ, cu implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială.
Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, instanța constată că aceasta nu poate fi înlăturată întrucât sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței).
Având în vedere materialul probator existent în dosar, respectiv înscrisurile depuse de părți, se constată că actul sancționator cu numărul de mai sus este temeinic și legal, sancțiunile aplicate petentului fiind individualizate în mod corect de organul constatator.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul J. D. S., domiciliat în sector 1, București, M. C., nr. 10A, CNP:_, împotriva procesului verbal de contravenție ._/2014, emis de intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER, cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2015.
Președinte, M. C. R. | ||
Grefier, M.-C. N. |
Red. M.C.R./29 ianuarie 2016
Tehn. RP/5 ex
| ← Validare poprire. Sentința nr. 8/2016. Judecătoria PITEŞTI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 689/2016.... → |
|---|
