Plângere contravenţională. Sentința nr. 689/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 689/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 689/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 689/2016
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. E.
Grefier G. P. G
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petentul N. S. și pe intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SECTIA NR 3 P. P., având ca obiect plângere contravențională P.VB. PF nr._/06.05.2015
La apelul nominal făcut în ședința publică,, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 131 N.C.pr.civ., procedând la verificarea competenței de soluționare a prezentei cauze, reține faptul că, este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în baza disp.art. 258 coroborat cu art. 255 alin. 1 din N.C.proc.civ., încuviințează pentru petent proba cu înscrisuri și planșe foto, aflate la dosar, apreciind-o drept admisibilă și de natură a duce la soluționarea procesului.
Instanța, în baza disp.art. 258 coroborat cu art. 255 alin. 1 din N.C.proc.civ., încuviințează pentru intimat proba cu înscrisuri și planșe foto, aflate la dosar, apreciind-o drept admisibilă și de natură a duce la soluționarea procesului.
Instanța, având în vedere înscrisurile existente la dosar, constată cererea în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că, prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 27.05.2015, sub nr._, petentul N. S. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SECTIA NR 3 P. P., anularea procesul verbal de contravenție . nr._/06.05.2015, iar în subsidiar înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 06.05.2015 a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei reținându-se în sarcina sa faptul că în prezența organelor de poliție ar fi adresat injurii și expresii jignitoare numitului Bidilă Gianini.
A mai susținut petentul că într-adevăr a purtat o discuție în contradictoriu doar cu numitul Bidilă Gianini, generată de prezența unui bun proprietatea petentului în luminatorul scării blocului.
A mai arătat că, nu a adresat nici injurii și nici expresii jignitoare persoanei sus menționate ori soției acestuia și nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
Organul constatator a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic încheiat.
A fost depus la dosar, în cadrul probei cu înscrisuri procesul-verbal contestat.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat motivele din plângere.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Petentul N. S. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 200 lei, prin procesul verbal de contravenție . nr._/06.05.2015, pentru săvârșirea faptei de a adresa injurii și expresii jignitoare la adresa numitului Bidilă Gianini, în prezența organelor de poliție, faptă prev.de disp.art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și sancționată de disp. art. 3 alin. 1 pct. b din Legea nr. 61/1991.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Verificând legalitatea procesului-verbal, se constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 din același act normativ rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Dreptului Omului, petentul beneficiază în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Relativ la prezumția de veridicitate a procesului verbal de constatare a contravenției și la forța probatorie a acestuia, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. Este de remarcat că, în jurisprudența Curții, se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și respectând drepturile apărării (paragr. 28). Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres ca prezumția de nevinovăție nu este una absoluta, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcina a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis ca faptelor contravenționale le corespunde si o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare.
Procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare”, asemănător rechizitoriului, ci si un mijloc de probă, forța probanta a proceselor-verbale fiind lăsata la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul.
Textul art. 34 al. 1 din OG 2/200l, permite o interpretare în concordanță cu exigentele unui proces echitabil, din moment ce prevede ca instanța de judecata verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contravenție. Fără a stabili si vinovăția persoanei sancționate, procesul-verbal dovedește o situație de fapt, care a dus la încheierea acestuia si care conduce în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesita explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat.
Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale (cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În cauza de față, petentului i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.
Prin raportare la situația de fapt instanța reține că petentul nu a demonstrat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal contestat.
Astfel, din raportul agentului constatator (f. 28) se desprinde aceeași situație de fapt ca cea reținută prin procesul verbal în sensul în care data de 06.05.2015, ora 19.30, petentul a adresat injurii și expresii jignitoare la adresa numitului Bidilă Gianini, în prezența organelor de poliție. Petentul emana miros de halenă alcoolică și a manifestat o atitudine sfidătoare la adresa polițiștilor.
Cu privire la aspectele constatate de către agentul constatator, ex propriibus sensibus, având în vedere că acesta se afla în exercițiul funcțiunii, și era competent potrivit legii a exercita astfel de atribuții, instanța va acorda constatărilor acestora cel puțin valoarea unei prezumții simple de veridicitate, a cărei răstunare incumbă petentului.
Trebuie precizat în acest context că simplul aspect că fapta contravențională nu a fost susprinsă pe un mijloc de supraveghere video nu înseamnă că fapta contravențională nu a fost dovedită, întrucât pe baza acestui raționament orice constatări ale lucrătorilor de poliție ar fi lipsite de orice valoare juridică, ceea ce nu poate fi admis.
În măsura în care o persoană apreciază că a fost în mod nelegal sancționată sau vătămată printr-o constatare a lucrătorilor de poliție aceasta trebuie să probeze situația contrară, neputând fi admisă în mod absolut o prezumție de neveridicitate cu privire la actele și faptele reținute și consemnate de către organele de poliție aflate în exercițiul funcțiunii și fiind în mod legal îndrituite să efectueze asemenea activități.
Având în vedere că petentul, prin raportare la ansamblul probator nu a adus niciun alt mijloc de probă de natură să indice o altă situație de fapt decât cea imputată acestuia, instanța constată că starea de fapt în ansamblul ei reținută în procesul verbal atacat a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentului, înlăturată.
Având în vedere materialul probator existent în dosar, respectiv înscrisurile depuse de părți, se constată că actul sancționator cu numărul de mai sus este temeinic și legal, sancțiunea aplicată petentului fiind individualizată în mod corect de organul constatator.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul N. S., cu domiciliul în P., ., ., ., jud. Argeș împotriva procesului verbal . nr._/06.05.2015 întocmit de intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SECTIA NR 3 P. P., cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș.
Cu apel in 30 zile de pe comunicare, la Trib. Argeș, care se va depune la Judecătoria P..
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2016.
Președinte, C. I. E. | ||
Grefier, G. P. G |
Red.E.C.I.
Tehnored.G.F./01.03.2016/4 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9043/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1800/2016.... → |
|---|
