Plângere contravenţională. Sentința nr. 999/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 999/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 999/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 999/2016
Ședința publică de la 03 Februarie 2016
Completul constituit din:
Președinte M. C. R.
Grefier M.-C. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent S. I. și pe intimat P. L. P., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2016, când au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 05.09.2014 sub nr._, petentul S. I. domiciliat în Mioveni, ., ., ., CNP_ a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local Al Municipiului P. - P. L. P., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal . nr._/02.09.2014 și exonerarea mea de la plata amenzii în cuantum de 1000 lei.
În motivarea plângerii petentul a arătat că prin procesul verbal menționat mai sus s-a reținut în sarcina sa faptul că, în calitate de conducător al autoturismului marca Opel cu nr. de înmatriculare_, ar fi efectuat transport de persoane neautorizat, fără a deține documente legale.
Susține petentul că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, situația de fapt fiind cu totul alta față de cea reținută în cuprinsul procesului verbal, întrucât HCL nrr. 72/2014 se referă la efectuarea de transport public de persoane ori în cauza de față autoturismul personal cu care a fost depistat nu reprezintă mijloc de transport public.
Petentul a mai învederat faptul că procesul verbal a fost încheiat în lipsă deoarece nu a fost oprit de niciun agent de poliție, iar procesul verbal i-a fost comunicat prin poștă, acesta presupunând că datele sale personale au fost preluate din baza de date a poliției.
În ceea ce privește martorul L. L., petentul arată că nu cunoaște, iar agentul constatator ar fi trebuit să oprească petentul și să legitimeze persoanele aflate în autoturism.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
Anexat plângerii a fost depus în copie procesul verbal contestat (filele 4-8).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei potrivit dispozițiilor art. 19 din OG nr. 80/2013.
La data de 07.05.2015, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a arătat că la data de 02.09.2014, agentul constatator se afla în serviciu planificat în zona de competență, respectiv ..C.B., ocazie cu care a depistat petentul "efectuând transport de persoane neautorizat, cu autoturismul Opel cu numărul de înmatriculare_, fără să dețină autorizație în acest sens", faptă prevăzută și sancționată de art. l din HCL 72/2014 privind stabilirea unor contravenții și sancțiuni pentru transportul neautorizat de persoane în Municipiul Pitești, așa cum reiese și din procesul-verbal . nr._/02.09.2014 încheiat de P. L. Pitești.
Arată intimata că aspectele expuse mai sus sunt recunoscute chiar de către contravenient în plângerea formulată de către acesta, în care relatează faptul că, „ Art.l HCL 72/2014 se referă la efectuarea de activități de transport public de persoane, ori în cazul de față este vorba de autoturismul proprietate personală și care nu se încadrează în mijloacele de transport public", considerând în mod eronat că respectiva hotărâre nu i se aplică doar pentru că a folosit autoturismul proprietate personală pentru a efectua respectiva activitate ilegală de transport persoane rară a deține vreo autorizație în acest sens.
Astfel indică intimata, potrivit art.1 din HCL nr.72/2014 .-"Efectuarea activității de transport public de persoane în Municipiul Pitești de către pesoane neautorizate în condițiile legii, constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 1000 lei la 2500 lei".
Precizează intimata faptul că existența și sancționarea contravenției nu este condiționată de săvârșirea acesteia cu mijloace de transport public gen maxi-taxi, autobuze, așa cum în mod greșit apreciază petentul în motivarea plângerii sale, neexistând nici o precizare în acest sens în cuprinsul hotărârii care reglementează și sancționează respectiva contravenție.
De asemenea, arată intimata că petentul precizează că în ziua respectivă nu a fost oprit de nici un agent de poliție și nu a avut cunoștință de existența procesului-verbal, fiindu-i comunicat prin poștă, deși agentul constatator a întocmit respectivul proces-verbal . nr._/02.09.2014 în prezența contravenientului, care a refuzat să semneze pentru a primi un exemplar, aspect atestat de martorul asistent L. L. așa cum reiese atât din procesul-verbal cât și din raportul agentului constatator.
Prin urmare procesul-verbal atacat este temeinic și legal, având în vedere că sancțiunea aplicată nu reprezintă un act abuziv, fiind consecința încălcării normelor legale incidente de către petent.
Pe de altă parte, intimata învederează faptul că petentul nu se află la prima abatere în ce privește transportul neautorizat de persoane, acesta fiind avertizat verbal în repetate rânduri, asa cum reiese și din raportul agentului constatator.
Arată intimata faptul că procesul-verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 si 17 din OG 2/2001 și se bucură de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate, are o forță probantă și se execută din oficiu. In procesul-verbal întocmit nu există cauze de nulitate absolută, întrucât acesta a fost redactat într-o formă "ad validitatem", cu respectarea tuturor prescripțiilor legale de fond și de formă, pentru încheierea sa valabilă, în scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit.
De asemenea, se precizează că petentul, deși avea posibilitatea, nu a formulat obiecțiuni la procesul-verbal care face obiectul prezentului dosar, ci a refuzat semnarea acestuia.
In drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-209 din Codul de procedura civila, O.G. nr.2/2001, art.l din HCL nr.72/2014, Legea nr. 155/2010
În probatoriu se solicită proba cu încrisuri constând în raportul agentului constatator, procesul-verbal nr._ din 02.09.2014, și planșă fotografică de la fața locului (f. 26-28).
De asemenea, în temeiul art. 223 C.p.c, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa noastră.
Instanța a încuviințat si administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar din oficiu a solicitat relații de la intimată constând în înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.09.2014 (fila 6), petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. art.1 din HCL nr. 72/2014.
În fapt, s-a reținut că la data de la data de 02.09.2014, a fost depistat efectuând transport neautorizat de persoane cu autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_, fără să dețină autorizație în acest sens.
Conform art. 1 din HCL 72/2014:”constituie contravenție, efectuarea de transport public de persoane în Municipiul Pitești de către persoane neautorizate în condițiile legii, și se sancționează cu amendă de la 1000 la 2500 lei.”
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Verificând legalitatea procesului-verbal, se constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Se constată că petentul nu a invocat motive de nelegalitate de natură să atragă nulitatea relativă a actului.
În ceea ce privește prezența martorului asistent, instanța reține că aceasta nu este motiv de nulitate, scopul acestuia conform OG nr. 2/2001 este doar de a atesta că persoana sancționată contravențional refuză să semneze procesul verbal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008). Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În cauza de față, petentului i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.
Astfel, instanța reține că, din raportul agentului constatator coroborat cu planșa foto depuse de către intimată la dosar rezultă că petentul a efectuat transport neautorizat de persoane, fiind inregistrat foto cum îmbarca in autoturismul Opel cu nr. de înmatriculare_ pasageri ocazionali fără a deține autorizație și atestat profesional.
De asemenea, instanța reține că petentul însuși prin cererea introductivă nu combate aspectele indicate prin procesul verbal, respectiv faptul că efectua transport neautorizat de persoane, ci din contră arată doar că autoturismul său personal nu constituie mijloc de transport public astfel încât nu îi sunt aplicabile dispozițiile HCL nr. 72/2014.
Instanța mai reține că în ceea ce privește aspectele constatate de către agentul constatator prezent la fața locului, ex propriibus sensibus, având în vedere că acesta se afla în exercițiul funcțiunii, și era competent a exercita astfel de atribuții conform art. 4 din HCL nr. 72/2014, instanța va acorda constatărilor acestora cel puțin valoarea unei prezumții simple de veridicitate, a cărei răstunare incumbă petentului.
Trebuie precizat în acest context că simplul aspect că fapta contravențională nu a fost susprinsă pe un mijloc de supraveghere video nu înseamnă că fapta contravențională nu a fost dovedită, întrucât pe baza acestui raționament orice constatări ale lucrătorilor de poliție ar fi lipsite de orice valoare juridică, ceea ce nu poate fi admis.
În măsura în care o persoană apreciază că a fost în mod nelegal sancționată sau vătămată printr-o constatare a lucrătorilor de poliție aceasta trebuie să probeze situația contrară, neputând fi admisă în mod absolut o prezumție de neveridicitate cu privire la actele și faptele reținute și consemnate de către organele de poliție aflate în exercițiul funcțiunii și fiind în mod legal îndrituite să efectueze asemenea activități.
Or în acest context, instanța constată că petentul nu a probat o situație de fapt contrară celei reținute prin procesul verbal contestat, prin cererea introductivă de instanta nesolicitând niciun alt mijloc de probă în afară de înscrisuri, constând în copii după procesul verbal contestat și copie după buletin.
Totodată, instanța nu poate reține argumentul petentului cu privire la faptul că dispozițiile HCL nr. 72/2014 se aplică numai mijloacelor de transport public, întrucât textul mai sus indicat nu face o asemenea distincție, ci din contră sancționează transportul public de persoane efectuat fără autorizație fără a introduce vreo distincție cu privire la mijlocul prin care se realizează acest transport neautorizat.
Astfel, din coroborarea celor arătate de către intimat cu cele reținute în actul contestat, instanța apreciază că nu există niciun dubiu cu privire la vinovăția petentului, reținând în sarcina sa fapta prevăzută în procesul verbal de contravenție.
În lumina celor de mai sus, instanța constată că starea de fapt reținută în procesele verbale atacate a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentului, înlăturată.
Cu privire la sancțiunile aplicate petentului, respectiv cele amenda în cuantum de 1000 lei, instanța constată că, la individualizarea acestora, agentul constatator a avut în vedere prevederile art. 21 al. 3 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, iar sancțiunea a fost în mod corect individualizată, fiindu-i aplicată amendă minimă.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea contravențională‚ se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Privitor la aceste aspecte instanța va reține că sancțiunea aplicată este proporțională în raport de pericolul social al faptei de a efectua transport neautorizat de persoane care poate pune în pericol integritatea corporală a persoanelor transportate și totodată afectează mediul concurențial și nu în ultimul rând bugetul local prin neîndeplinirea condițiilor specifice și achitarea taxelor legale aferente îndeplinirii activității de transport public de persoane.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul S. I., domiciliat în Mioveni, ., .. B, ., CNP_, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA LOCALĂ PITEȘTI, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2016.
Președinte, M. C. R. | ||
Grefier, M.-C. N. |
4.ex. red.M.C.R./dact.VO/21 februarie 2016
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 831/2016. Judecătoria PITEŞTI | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1270/2016. Judecătoria... → |
|---|
