Cereri privind executarea silită. Sentința nr. 995/2016. Judecătoria RÂMNICU VALCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 995/2016 pronunțată de Judecătoria RÂMNICU VALCEA la data de 18-02-2016 în dosarul nr. 995/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDRMV:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA, JUDEȚUL V.
Operator de date cu caracter personal nr. 4246
SENTINȚA CIVILĂ NR.995
Ședința publică de la 18 februarie 2016
Instanța constituită din:
Președinte: B. D.
Grefier: O. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulate de contestatorul M. I. G. în contradictoriu cu intimatul V. C., și terții popriți . și U. M._, având ca contestație la executarea silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul personal și asistat de av. S. U., av. Cagil P. Lucreția pentru intimat, martorul încuviințat pentru contestator, Ș. J..
Se expune referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- Dosarul are ca obiect contestație la executare;
- Procedura de citare este legal îndeplinită;
- Contestatorul a depus la dosar înscrisuri;
- I.T.M. V. a comunicat relațiile solicitate de către instanță.
Se procedează la audierea martorului încuviințat pentru contestator, Ș. J., depoziția acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Av. S. U., având cuvântul pentru contestator, solicită termen să ia cunoștință de înscrisurile depuse la dosar de către I.T.M.
Întrucât înscrisurile au fost depuse la dosar de către I.T.M. cu mai mult de 10 zile înainte de termen, instanța respinge cererea de amânare formulată de contestator, prin apărător, și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate contestatorului să ia cunoștință de respectivele înscrisuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă contestatorul personal și asistat de av. M. Beniog, av. Cagil P. Lucreția pentru intimat.
Av. Beniog M., având cuvântul pentru contestator, solicită termen față de declarația martorului audiat la acest termen de judecată și față de înscrisurile depuse de I.T.M. Susține că martorul s-a referit doar la două dăți când s-au depus sume de bani, însă reclamantul a achitat și prin bancă. Va face dovada cu originalul chitanțelor de plată depuse la în copie și solicită instanței să ia act de acest aspect. Solicită să se emită adresă către P., să precizeze dacă M. I. G. a formulat plângere față de V. C. și care este stadiul cercetărilor.
Av.Cagil P. Lucreția, având cuvântul pentru intimat, arată că lasă instanța să decidă cu privire la dovezile de achitare în original, însă la dosar există foi de vărsământ prin care contestatorul achită sume de bani, iar intimatul nu contestă înscrisurile depuse în copie de reclamant de la dosar.
Instanța respinge ca neîntemeiate cererea de amânare în vederea depunerii originalelor înscrisurilor privind operațiuni de plată și cererea privind emiterea unei adrese către P., formulate de către contestator, prin apărător, întrucât intimatul nu contestă înscrisurile de la dosar, iar în situația în care P. ar fi început urmărirea penală, ar fi fost citat și contestatorul pentru audieri.
Părțile prezente, prin apărători, arată că nu mai au cereri de formulat sau alte incidente de soluționat.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, instanța constată cauza în stare de judecată și, în temeiul disp.art.392 C., deschide dezbaterile asupra fondului, dând cuvântul părților prezente.
Av. Beniog M., având cuvântul pentru contestator, solicită admiterea contestației la executare și a contestației la titlu. Susține că împrumutul consemnat prin înscrisuri nu a avut loc în realitate, nu există nici-o rațiune pentru care reclamantul să fi împrumutat bani de la pârât. În realitate, reclamantul dorea să cumpere licența de taxi și a achitat pârâtului suma de 3000 de euro. Documentul care confirmă licența i-a fost înmânat reclamantului de către pârât, a achitat toate taxele și impozitele la stat pentru firmă, însă acesta nu i-a cesionat și părțile sociale ale .. Apreciază că proba testimonială administrată în cauză completează înscrisurile de la dosar, iar răspunsurile intimatului urmează să fie cenzurate de către instanță în funcție de înscrisurile de la dosar. Susține că soția pârâtului, respectiv administratorul ., avea doar o calitate formală în firmă. Intimatul l-a indus în eroare pe contestator, care a achitat banii pentru licență și a semnat înscrisurile la câteva zile de la decesul mamei sale, astfel că actul folosit de către intimat este încheiat în frauda legii.
Av. Cagil P. Lucreția, având cuvântul pentru intimat, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Actul la care apărătorul reclamantului face referire, a fost încheiat în fața notarului, iar în act se specifică expres suma și că reclamantul a primit 3000 de euro împrumut de la V. C.. Reclamantul susține o vânzare de licență și cesionare de părți sociale, însă acestea nu presupun prezența în fața notarului. De asemenea, reclamantul a achitat spre administratorul ., V. L., și nu către intimat, care este plecat în Italia, așa cum rezultă din adresa înaintată instanței.
În temeiul disp.art.394 C., instanța închide dezbaterile și reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub număr dosar_, contestatorul M. I. G. a formulat în contradictoriu cu intimatul V. C., în temeiul dispozițiilor art. 712 și urm. C., contestație împotriva formelor de executare silită întocmite de B. Gătejescu B. în dosarul de executare silită nr. 480/2015, precum și împotriva încheierii nr. 1358/ex/3.06.2015, pronunțată de Judecătoria Rm.V. în dosarul nr._, prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie a contractului de împrumut autentificat la nr. 903/24.04.2014 la BNP B. C. M. (acte comunicate contestatorului la data de 13.07.2015), solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea tuturor actelor și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 713 alin. (2) C., contestatorul formulează contestație și împotriva titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut autentificat la nr. 903/24.04.2014 la BNP B. C. M., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea acestuia.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 719 alin. (1) C., contestatorul solicită suspendarea executării până la soluționarea definitivă a contestației.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul arată că la data de 13.07.2015 a fost somat de Biroul Executorului Judecătoresc Gătejescu B. să-i achite pretinsului creditor V. C., suma de 3043,50 euro, în temeiul unui contract de împrumut încheiat la data de 24.04.2014.
Imediat după primirea somației, contestatorul l-a contactat (telefonic și prin e-mail) pe V. C. (care pretinde că în prezent este în Italia, deși în cererea de executare adresată executorului este indicată adresa din Rm.V.), iar acesta i-a comunicat că nu a făcut nici-o solicitare de executare silită, că există o altă persoană care are același nume (cu care este rudă mai îndepărtată) și care a făcut unele demersuri în numele său, ca să obțină în interes personal sume de bani.
Contestatorul susține că ar putea să fie adevărată această susținere (deși acum crede că se înscrie în șirul unor manopere înșelătoare pe care V. C. le-a pus la cale cu mai mult timp în urmă), întrucât semnătura lui V. C. identificată pe actele încheiate cu ocazia semnării „contractului de împrumut” nu este aceeași cu cea care se identifică pe împuternicirea avocațială (ambele înscrisuri semnate de „V. C.").
Mai susține contestatorul că nu a datorat și nu datorează nici-o sumă de bani lui V. C.. Convenția încheiată între părți la data de 24.04.2014 a fost alta: dimpotrivă, contestatorul i-a plătit lui V. C. suma de 3.000 euro la data de 24.04.2015 (drept „preț” al licenței de taxi) și au convenit să încheie un înscris prin care să garanteze transferul ulterior al licenței, sub forma unui „contract de împrumut". Contractul de împrumut de care se prevalează intimatul a fost semnat de contestator din eroare (fără să observe inversarea calităților fiecăreia dintre părți în înscrisul care s-a redactat la data de 14.04.2014).
În cursul lunilor august-septembrie 2013, contestatorul a identificat pe un site de anunțuri publicitare oferta potrivit căreia o persoană vindea o autorizație de taxi (licență), valabilă pentru Municipiul Rm.V., și, întrucât era interesat să desfășoare activitatea de taximetrie cu autoturismul proprietatea sa, ca activitate suplimentară, pentru a întregi veniturile familiei, l-a contactat pe ofertant la numărul de telefon menționat în anunț, respectiv pe numitul V. C..
Acesta deținea, într-adevăr, o autorizație (licență) de taxi valabilă pentru Mun. Rm.V. și i-a pretins contestatorului pentru această licență suma de 3.000 euro, sumă de care acesta nu dispunea la momentul respectiv. De la V. C. a aflat că nu era legal posibil să-i fie pur și simplu înstrăinată licența și că transferul poate fi realizat legal în modul următor, astfel încât să o și poată folosi de îndată:
- contestatorul să-i „treacă" autoturismul proprietatea sa pe firma intimatului, ca să poată începe activitatea de taximetrie imediat, urmând să-i încheie contract de muncă la societatea lui (.);
- până la achitarea sumei de 3.000 euro pentru licență urma sa-i plătească lunar o „chirie" de 400 lei/lună, la care se adăugau sumele pe care . le achita către buget în contul calității sale de angajat (pe care i-a cerut contestatorului să le plătească).
- după ce contestatorul îi plătea licența (adică cei 3.000 euro pretinși), V. C. urma să-mi cesioneze părțile sociale ale ., astfel încât, devenind proprietarul acestora, contestatorul își putea folosi autoturismul (care era proprietatea sa) pentru activitatea de taximetrie cu licență.
Contestatorul arată că a acceptat această propunere, care părea credibilă așa cum era prezentată de intimat, și în cursul lunii octombrie 2013 a încheiat cu intimatul V. C. mai multe înscrisuri/convenții astfel, a transferat autoturismul proprietatea sa, marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare V1-12-YGM, către .; în acest scop părțile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare, menționând prețul de 5.000 euro, sumă care nu i-a fost plătită contestatorului nici de ., nici de V. C. (care spusese că mașina îi va rămâne contestatorului în proprietate prin cesionarea ulterioară a părților sociale ale ., iar vânzarea este formală) și că vânzarea este fictivă.
Autoturismul a rămas, într-adevăr, în folosința contestatorului din luna octombrie 2013, în continuare, așa cum e și în prezent. De altfel, i-au rămas în posesie și toate actele autoturismului. Contestatorul s-a ocupat în continuare de omologarea lui pentru a putea fi folosit ca taxi, a achitat toate taxele ce s-au impus pentru aceasta. A încheiat cu societatea intimatului (sau controlată de acesta, cum a descoperit ulterior) contractul individual de muncă, așa cum i se propusese, activitatea sa de salariat începând de la 01.11.2013. V. C. i-a predat înscrisul justificativ al licenței, în original, iar contestatorul a achitat, începând cu 01.11.2013, cei 400 lei/lunar („chiria” licenței) direct intimatului V. C., și a plătit lunar toate sumele ce trebuiau achitate către bugetul de stat corespunzătoare salariului de 200 lei/lunar prevăzut în contractul de muncă (fie le-a virat prin transfer bancar către soția intimatului, care era administratorul-asociat al ., fie a plătit direct contabilei societății), sume care legal ar fi fost în sarcina angajatorului. Nu a primit niciodată vreo sumă de bani cu titlu de salariu.
Contestatorul precizează că a funcționat astfel până în luna aprilie 2014, când a procurat suma de 3.000 euro pentru licență (cea mai mare parte din sumă fiind obținută de acesta din contractarea unui credit bancar), așa cum convenise cu intimatul. Întrucât acesta a motivat că trebuie să plece urgent în străinătate și nu avea timp să finalizeze actele de cesionare a societății, iar contestatorul nu mai voia să achite doar „chirie" pentru licență, ci să finalizeze înțelegerea, a preferat să-i achite cei 3.000 euro - prețul licenței. De asemenea, părțile au convenit să încheie un înscris care să garanteze faptul că se plătiseră de către contestator cei 3.000 euro și că, în schimbul acestei sume, intimatul finaliza convenția, și din acest motiv și cu acest scop s-au prezentat la notar solicitând redactarea și autentificarea unui contract de împrumut în care să se menționeze că M. I. G. îl împrumuta pe intimat cu cei 3000 euro.
Susține contestatorul că nu a fost atent la înscrisul redactat la notar, a confundat calitățile de creditor și debitor, semnând contractul cu credința că reprezintă garanția faptului că îi dădea intimatului cei 3.000 euro (sumă pe care a predat-o chiar în interiorul clădirii notariatului), în schimbul căreia acesta urma să-i întocmească documentele de transfer (ale licenței și părților sociale), așa cum se înțeleseseră. Intimatul a profitat de faptul că M. I. G. era extrem de afectat de decesul mamei sale (care avusese loc cu câteva zile înainte) și, deși a observat eroarea, nu a semnalat-o, această eroare fiindu-i profitabilă (și, cu siguranță, urmărită de intimat).
Contestatorul arată că nu a mai dat nici-o importanță acestui „contract” până în ziua când a primit somația executorului judecătoresc, când și-a dat seama că a fost înșelat de intimat, nu numai cu ocazia semnării contractului, ci în legătură cu toată „ingineria" prin care a obținut de la acesta sume importante de bani.
Începând cu data de 24.04.2014, intimatul i-a spus că se poate considera proprietarul societății ., care avea și are un singur angajat (respectiv contestatorul). Din aceeași dată, contestatorul nu a mai plătit cei 400 lei/lunar pentru chiria licenței, întrucât plătise suma de 3.000 euro pentru toată licența. Urma ca transferul formal al societății să se facă la întoarcerea intimatului în țară (sfârșitul anului 2014 - începutul anului 2015).
In două rânduri intimatul mi-a pretins (telefonic) să plătească două sume mai mari, altele decât cele pe care le plăteam lunar pentru calitatea de salariat: 1860 lei achitați la 13.03.2015 pentru „regularizarea impozitelor la societate" și 2200 lei - taxa la ORC pentru cesionarea societății, de care trebuia să se ocupe o firmă specializată (suma respectivă spunând că reprezintă ,.costurile" formalităților - taxe și onorariu pentru societatea de consultanță). Ambele sume au fost achitate de contestator către administratorul ., prin viramente bancare.
Când s-a împlinit termenul pentru finalizarea convenției ce avusese loc în cursul lunilor septembrie-octombrie 2013, l-a contactat pe intimat, solicitându-i să-și îndeplinească prestația la care s-a obligat. Acesta i-a spus că încă nu s-a întors, că urmează să vină în curând, sub diferite pretexte amânând întocmirea documentelor, în ciuda faptului că achitase toate sumele datorate.
Împrumutul în temeiul căruia intimatul solicită executarea silită nu a avut loc în realitate, înscrisul în care se consemnează o altă convenție decât cea care a avut loc în realitate nu poate fi pus în executare întrucât a fost semnat din eroare. Eroarea reprezintă o cauză de anulare a contractului întrucât poartă asupra unor elemente esențiale, este scuzabilă, elementele asupra cărora a fost în eroare sunt hotărâtoare, iar intimatul cunoștea că este în eroare, ori trebuia să știe (întrucât el a încasat suma împrumutată și nu invers).
Actul astfel încheiat urmează să fie anulat. Ca urmare, va fi desființată și încheierea prin care s-a investit cu formulă executorie actul.
In consecință, nici executarea silită nu poate avea loc, toate actele întocmite de B. Gătejescu B. urmând să fie anulate.
În drept se invocă dispozițiile art. 712 și urm. C., art. 1206, 1207 și urm. CC.
În dovedirea se solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul intimatului și martori.
În contradictoriu cu susținerile contestatorului, intimatul V. C., depune întâmpinare prin care solicită respingerea contestației formulate de M. I. G. si obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Se arată că a demarat procedura executării silite, în temeiul unui titlu executoriu autentic, în care are calitate de creditor, persoana fizică. Susținerile contestatorului referitoare la pretinse relații contractuale cu societatea pe care o deține soția sa, respectiv M. SRL, nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare, întrucât nu au nici un punct comun.
Nu poate fi primita „starea de eroare" în care pretinde contestatorul că s-ar fi aflat la momentul semnării înscrisului autentic de împrumut, în sensul că ar fi confundat calitățile de „debitor" și „creditor", în condițiile în care, din cuprinsul actului autentic, rezultă și mențiunea expresă „am primit suma de 3.000 euro", lângă care contestatorul a semnat, mențiune ce nu conține termeni care să creeze eventuale percepții false.
Mai mult, susținerile contestatorului sunt pur formale, în condițiile în care este evident că, anterior semnării, părțile au citit actul, pentru ca, ulterior, să le fie citit și de către notarul public.
Susținerea că „I-am dat intimatului suma de 3.000 euro chiar în interiorul clădirii notariatului" este evident, nefondată, în condițiile în care dovada plății unei sume de bani trebuie certificată printr-un înscris semnat de către ambele părți.
In probatoriu, solicita proba cu înscrisuri.
Odată cu emiterea adreselor de înființare poprire, contestatorul solicită și anularea acestora, în contradictoriu cu terții popriți . și U. M._, conform cererilor completatorii depuse la dosar.
Din actele depuse la dosar, instanța reține că la data de 24.04.2014, părțile au încheiat un contract de împrumut autentificat sub nr.903 prin care creditorul V. C. a dat cu împrumut debitorului M. I. G. suma de 3000 euro, urmând ca aceasta să fie restituită până cel târziu la data de 31.12.2014. Debitorul M. I. G. declară că a primit de la creditor suma de 3000 euro pe care se obligă să o restituie în termenul convenit, pentru neplata la termenul stabilit prin prezentul contract, a sumei menționate mai sus, atragând în sarcina debitorului penalități de 0,01% pe zi de întârziere.
Se face mențiune în josul înscrisului la debitor M. I. G. că „am primit suma de 3000 euro”.
La solicitarea creditorului V. C. se deschide dosar de executare silită sub nr. 480/2015 la B. Gătejescu B., care emite încheierea nr.480 din 03.07.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare, încheierea nr.480/03.07.2015 privind stabilirea cuantumului penalităților, somația mobiliară din 03.07.2015 prin care i se punea în vedere debitorului ca în termen de o zi de la primirea sau comunicarea ei să achite suma de 3043,5 euro, conform titlului executoriu constând în contractul de împrumut autentificat sub nr.903/24.04.2014, plus penalitățile calculate de la scadență până la plata integrală și suma de 2186,3 lei cheltuieli de executare.
În ceea ce privește motivele de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, se constată că, reclamantului contestator i s-a încheiat la data de 31.10.2013 un contract individual de muncă cu ., în funcția de șofer autoturisme. La data de 22.10.2013 s-a emis un Certificat de agreare pentru autovehicule care efectuează transport în regim de taxi, pentru autoturismul marca Opel, nr. de înregistrare_, cu nr. de înmatriculare_ . Autoturismul a aparținut contestatorului conform cărții de identitate a autovehiculului și a fost trecut în proprietatea .. Conform actelor depuse la filele 38-41 dosar, se constată efectuarea unor plăți de către contestator în contul soției intimatului și administrator al ., V. C..
În cauză se audiază și doi martori la propunerea contestatorului cu privire la modalitatea în care au avut loc înțelegerile cu intimatul. Din declarațiile acestora, instanța reține că reclamantul contestator dorea să-și găsească o ocupație în timpul liber și s-a gândit să facă taximetrie. Și-a cumpărat o mașină marca Opel, cu împrumut de la bancă și a găsit, pe internet, o firmă de taximetrie pe care să o cumpere. Contestatorul a precizat că a cumpărat licența de taxi cu 3000 euro pe care i-a achitat intimatului în urmă cu un an. Intimatul ar fi solicitat ulterior o altă sumă pentru cumpărarea firmei de către contestator. Contestatorul nu putea să ia altă licență de la Primărie pentru că nu se mai eliberează alte licențe. Contestatorul a funcționat ca angajat al firmei respective, ., al cărei administrator este soția intimatului, în funcția de taximetrist, cam un an și ceva. În urmă cu câteva luni intimatul a cerut licența înapoi, și nu au mai fost întocmite actele pentru transferul firmei pe numele contestatorului. Înțelegerea ar fi fost ca transferul licenței să se facă odată cu transferul părților sociale ale firmei de la soția intimatului la contestator, dar intimatul solicitând bani în plus, părțile au ajuns la aceste dispute. Contestatorul a susținut față de martori că înțelegerea de la notariat consemnată în contractul de împrumut, ar fi fost alta decât cea autentificată, adică intimatul ar fi fost cel împrumutat și nu contestatorul. În anul 2014, de câteva ori contestatorul a dat contabilei firmei . diverse sume de bani pentru plata taxelor și impozitelor firmei, cu telefon din partea intimatului, taxe pe care le-a achitat contabila.
Din probele administrate în cauză, instanța reține că reclamantul contestator nu face dovada inducerii sale în eroare la data încheierii contractului de împrumut autentificat sub nr.903/24.04.2014 și nici întocmirea acestuia în frauda legii.
Potrivit art. 1207 c.civ., (1) partea care, la momentul încheierii contractului, se afla într-o eroare esențială poate cere anularea acestuia, dacă cealaltă parte știa sau, după caz, trebuia să știe că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esențial pentru încheierea contractului. (2) Eroarea este esențială:1. când poartă asupra naturii sau obiectului contractului; 2. când poartă asupra identității obiectului prestației sau asupra unei calități a acestuia ori asupra unei alte împrejurări considerate esențiale de către părți în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat; 3. când poartă asupra identității persoanei sau asupra unei calități a acesteia în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat.(3) Eroarea de drept este esențială atunci când privește o normă juridică determinantă, potrivit voinței părților, pentru încheierea contractului. (4) Eroarea care privește simplele motive ale contractului nu este esențială, cu excepția cazului în care prin voința părților asemenea motive au fost considerate hotărâtoare.
După cum se poate constata, parcurgând contractul de împrumut, autentificat la notariat, acesta a fost citit contestatorului înainte de autentificare și semnare, consemnându-se în act această stare de fapt. Consemnarea respectivă nu se poate combate decât cu înscrierea în fals, în condițiile art. 270 alin.1 cpc. Așa se face, că în lipsa înscrierii în fals a acestui act, contestatorul nu poate susține contrariul, adică faptul că nu i s-a citit actul și nu a luat la cunoștință calitatea ce o are în acest înscris. Mai mult, în locul în care a semnat contractul, era clar consemnată calitatea sa de debitor și faptul că a primit suma de 3000 euro.
Din modul de derulare al raporturilor juridice dintre părți, se constată că, de fapt, contractul de împrumut a fost încheiat cu scopul de a perfecta alte înțelegeri ale părților, mult mai complexe decât un simplu împrumut. Astfel, introducerea autoturismului proprietate personală a contestatorului în firma ., angajarea ca șofer la această firmă și operarea ca taximetrist sub licența acestei firme, plata unor sume de bani administratorului acestei firme, care nu este altcineva decât soția intimatului, arată că există indicii privind o simulație între contestator, intimat și . privind încheierea unei altfel de înțelegeri, în care contractul de împrumut are rol de contract public.
Declarațiile părților cuprinse în contractul de împrumut fac dovadă, până la proba contrară, între părți, potrivit art. 270 alin.2 cpc., așa că au la îndemână posibilitatea de a demonstra în ce a constat în realitate înțelegerea lor.
În ceea ce privește eroare pretinsă, contestatorul nu a fost în măsură să facă dovada acesteia, neexistând un indiciu rezonabil că nu a înțeles obiectul contractului și calitatea ce o are în acest contract. Cu alte cuvinte nu a avut o reprezentare falsă nici asupra obiectului contractului și nici asupra calității sale.
Prin fraudarea legii sau eludarea legii se înțelege acea operațiune care constă în folosirea anumitor dispoziții legale, dar nu în scopul pentru care acestea au fost edictate, ci pentru a eluda alte dispoziții legale, imperative. Se observă că fraudarea legii poate fi privită și ca un caz particular de cauză ilicită (în sensul de scop mediat contrar unor norme juridice imperative). Frauda la lege mai poate fi definită și că încălcarea intenționată de către părți, adesea prin utilizarea unor mijloace viclene, a dispozițiilor imperative ale legislației în vigoare, cu ocazia încheierii sau executării unui act juridic. Sancțiunea fraudei la lege este nulitatea actului juridic astfel încheiat sau a actelor de executare astfel săvârșite.
Contestatorul nu arată care au fost dispozițiile legale încălcate sau eludate prin încheierea acestui contract. Oricum în cadrul simulației acesta are posibilitatea să demonstreze care a fost adevărata înțelegere a părților și scopul pentru care a fost încheiat contractul de împrumut.
Cum simulația este o operațiune juridică specifică prin care se clarifică adevărata înțelegere a părților cu efecte asupra valabilității sau opozabilității contractelor implicate, aceasta nu se poate analiza în cadrul contestației la executare, conform art. 713 alin.2 cpc., întrucât legea prevede în legătură cu contractul de împrumut, parte a înțelegerii publice, o cale procesuală specifică de desființare a lui.
Până la proba contrară, contractul de împrumut este valabil, așa că, este legală și punerea sa în executare silită, iar cum contestatorul nu a adus motive de nelegalitate a acestor de executare întocmite în dosarul nr. 480/2015 al B. Gătejescu B., instanța urmează să respingă contestația la executare ca neîntemeiată.
Va fi respinsă și cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimat, întrucât nu se face dovada efectuării cheltuielilor de către intimat, cu instrumente specifice (chitanță, ordin de plată, etc.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge sub toate capetele de cerere contestația la executare formulată de contestatorul M. I. G., cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la familia L. C. în Rm.V., .. 5, . B, ., în contradictoriu cu intimatul V. C., domiciliat în Rm.V., .. 24, . C, . și terții popriți ., cu sediul în Rm. V., ., .. D, . și U. M._, cu sediul în Rm. V., ..31, județul V..
Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 februarie 2016.
Președinte,
B. D.
Grefier,
O. M.
Red./Tehn.../ 29.02.2016
Comunicat părților 4 ex.,
astăzi, .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7624/2015. Judecătoria RÂMNICU VALCEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 905/2016.... → |
|---|
