Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 513/2016. Judecătoria RÂMNICU VALCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 513/2016 pronunțată de Judecătoria RÂMNICU VALCEA la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 513/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDRMV:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA
CIVILA
Operator de date cu caracter personal:4246
SENTINȚA CIVILA NR. 513
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. C. G.
Grefier A. - G. O.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei Minori și familie privind pe reclamantul J. A. în contradictoriu cu pârâta I. N. N. E., A. T. DIN C. PRIMĂRIEI RM. V., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită. Fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2016, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință din acea dată, când instanța a amânat succesiv pronunțarea la data de 19.01.2016 și, respectiv, 26.01.2016, încheierile pronunțate făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei constată următoarele:
La data de 24.01.2014 s-a înregistrat cererea formulată de reclamantul JARPELEA A., in contradictoriu cu pârâta I. N.-N.-E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, sa se dispună exercitarea autorității părintești comune, de către ambii părinți asupra minorului Jarpelea I. I. A., rezultat din relația cu parata și stabilirea unui program de vizite astfel: in primul si al treilea weekend in fiecare luna, de vineri, ora 15,00 pana duminica, ora 18,00; o săptămâna in vacanta de iarna-de C. si 5 zile de Paste; o luna in vacanta de vara ( primele doua săptămâni din luna iulie si primele doua săptămâni din luna august).
În motivarea cererii de chemare în judecată se arată de către reclamant că a avut o relație cu parata timp de peste opt ani, fara a fi căsătoriți, relație din care la data de 12.01.2009 s-a născut minorul Jarpelea I. I. A..De cand s-a născut, minorul a locuit cu mama sa, el mergând la acesta, permanent in vizita pentru a-1 vedea si a-i da paratei bani si alimente in vederea întreținerii minorului. De multe ori i-a cumpărat haine si jucării, insa mult mai multe, in zilele de aniversare si onomastica ale minorului (in fiecare an ).In ultima perioada parata i-a interzis sa mai vadă copilul, astfel încât, de cate ori își dorește sa-1 intalnească, este nevoit sa meargă la grădinița pe care acesta o frecventează.
Consideră reclamantul că astfel este împiedicat sa aibă o legătura fireasca cu minorul, sa comunice cu acesta, sa participe si altfel decât material la creșterea si educarea lui. Este un tata responsabil si suferă foarte mult pentru faptul ca nu poate păstra legătura cu minorul..
Se mai arată de către reclamant că potrivit art.397 Cod civil, autoritatea părinteasca revine in comun ambilor părinți. A. părinteasca asupra minorului nu este doar un drept al părintelui, ci si un drept al copilului, de care copilul poate fi lipsit doar in situații speciale ce tin de interesul sau superior, iar pe de alta parte autoritatea părinteasca asupra minorului implica numeroase obligații pentru părintele in cauza. Jurisprudența româneasca cu privire la "motivele temeinice" pentru care se exercita autoritatea părinteasca de către un singur părinte sunt puține, având in vedere perioada scurta de la . noului Cod civil.
Din probele ce se vor administra, va rezulta ca a contribuit material la creșterea minorului si ca își dorește foarte mult sa stabilească o legătura fireasca cu minorul, sa comunice cu acesta si sa poată contribui efectiv la creșterea si educarea lui. In ceea ce privește condițiile de locuit, ancheta sociala ce se va efectua va concluziona ca sunt condiții pentru ca minorul sa poată sta cu el si cu familia sa in perioada solicitata prin prezenta acțiune. Legătura cu ambii părinți este deosebit de importanta pentru creșterea si educarea fiecărui copil. Chiar daca părinții nu locuiesc impreuna, copilul trebuie sa crească știind ca are doi părinți, care il iubesc. Custodia . interesul său, ci in interesul minorului. Păstrarea legăturii firești cu tatăl si cu familia paterna este esențiala. In lipsa acestei legaturi minorul va trai drama unui copil abandonat de către unul dintre părinți.
Cererea a fost legal timbrată.
La dosarul cauzei au fost depuse copii de pe actele de stare civilă ale părților.
La data de 24 .01.2014 reclamanta I. N. N. E. în contradictoriu cu pârâtul JARPELEA A.,a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorului rezultat din relațiile părților.
În motivarea cererii de chemare în judecată se arată că din relațiile lor de concubinaj a rezultat minorul Jarpelea I. I. A. născut la data de 12.01.2009, minor care în prezent locuiește cu ea.
Se mai arată de către reclamantă că înainte de nașterea minorului i-a cerut pârâtului să se căsătorească însă acesta a refuzat și nici nu a dorit ca minorul să se nască, iar ulterior nu a locuit împreună cu ei. Mai mult chiar pârâtul îl vizita foarte rar pe minor, ea fiind aceea care insista ca acesta să vină mai des pentru a se putea stabili o legătură firească între tată și copil. De asemenea atunci când minorul a avut probleme de sănătate a apelat la pârât pentru a o ajuta însă acesta în mod nejustificat a refuzat.
Se mai arată de către reclamantă că pe acest fond între părți au apărut certuri și discuții la care a asistat și minorul, pârâtul chiar agresând-o fizic.
Cu privire la cheltuielile de întreținere ale minorului se precizează că acestea au fost suportate de către ea și familia sa pârâtul refuzând să contribuie în vreun fel.
Apreciază reclamanta că se impune ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către ea întrucât minorul are probleme de sănătate și faptul că între timp s-a căsătorit cu un cetățean străin îi permite să se mute în Anglia unde a găsit un loc de muncă și să poată rezolva aceste probleme mult mai bine decât în țară, fără să mai fie nevoie de acordul pârâtului care și așa nu este interesat de minor.
Cererea este legal timbrată.
La dosarul cauzei au fost depuse copii de pe actele de stare civilă ale părților.
În ședința publică din data de 17.06.2014 instanța dispus conexarea prezentei cauze înregistrată sub nr._ la cauza nr._ înregistrată anterior la cererea reclamantului JARPELEA A..
La data de 05.03.2014 pârâta I. N. N. E., a formulat întâmpinare și cerere reconvențională în cauza nr._ .
Pe cale de întâmpinare se arată că nu este de acord ca exercitarea autorității părintești asupra minorului I. I. A., născut la data de 12.01.2009, sa se realizeze in comun cu tatăl acestuia, dorind ca autoritatea părinteasca sa se exercite exclusiv de către mamă. Nu sunt de acord nici nu programul de vizite, in maniera in care a fost solicitat de către reclamant, in prezent minorul nedorind sa stea cu tatăl sau, iar vârsta pe care o are si nevoile sale speciale nu concorda cu programul de vizite pe care îl dorește reclamantul. De asemenea,reclamantul este o persoana agresiva fizic si verbal si nu s-a sfiit sa își manifeste agresivitatea de fata cu minorul in mai multe rânduri.
Este surprinzătoare atitudinea reclamantului, care nu si-a dorit niciodată acest copil, cu atat mai mult cu cat atunci cand am decis sa păstrez copilul, reclamantul i-a cerut sa nu îl implice in creșterea si educarea sa. Din momentul in care s-a născut copilul si pana in prezent, reclamanul nu a locuit cu ei si nici nu s-a implicat in viata copilului. Arată faptul ca minorul are probleme de sănătate si ca de foarte multe ori l-a contactat pe reclamant să o insoteasca la medic sau la laboratorul de analize, insa acesta a refuzat de fiecare data cu motivarea ca ea am fost singura care si-a dorit acest copil.
Mai mult decât atat, reclamantul a agresat-o fizic de nenumărate ori in fata minorului, cat si in prezenta altor persoane, in plina . publice in care se întalneau, reprezentând in prezent pentru minor o persoana nedorita, copilul rămânând marcat de cele văzute si auzite. Consumul frecvent de alcool al tatălui sau si comportamentul total neadecvat sunt alți factori care nu permit ca minorul sa stea prea mult cu tatăl sau, astfel cum acesta a solicitat prin cererea de chemare in judecata.
Precizează ca la creșterea minorului a fost si este ajutata financiar si moral de părinții si de sora sa si ca are condiții foarte bune pentru a asigura minorului o buna îngrijire, creștere si educare, iar băiețelul este foarte puternic atașat de mamă, fiind practic singurul sau părinte pe care il recunoaște.
Mai arată faptul ca in prezent este căsătorita cu un cetățean străin si ca intenționează sa se mute in străinătate, unde își poate gasi un serviciu stabil si ca ii poate oferi minorului o adevărata familie si un climat propice dezvoltării sale psihice armonioase. Prezența minorului langa mama sa este imperios necesara si prin prisma faptului ca acesta, din cauza problemelor de sănătate pe care le are, are nevoie de o îngrijire si de atenție speciale, care sa asigure tratarea sa corespunzătoare si crearea tuturor condițiilor pentru ca minorul sa nu resimtă prea mult efectele afecțiunilor sale. Este absolut necesar si in interesul superior al minorului ca acesta sa isi dezvolte abilitățile de comunicare, sa trăiască ., lipsit de violenta verbala si fizica, sa aiba ce sa invete de la cei din jurul sau, aspecte care in prezent sunt ingradite clar de comportamentul reclamantului. Asa cum a precizat anterior, copilul nici nu dorește sa il vada pe acesta, iar scenele de violenta la care a asistat si-au pus puternic amprenta asupra atitudinii sale fata de reclamant.
Pe cale de cerere reconvențională, in temeiul art. 209 cod pr. Civila, se solicită stabilirea locuinței minorului J. I. I. A., născut la data de 12.01.2009, la domiciliul mamei sale ți să se încuviințeze ca autoritatea părinteasca sa se exercite in exclusivitate de către de mama pârâtă cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de intretinere raportata la veniturile pe care le realizează
In drept se invocă disp.art. 205- 209 Cod pr. civila, art. 398. 400,402 Cod civil.
Ca probe se solicită: interogatoriu, inscrisuri, martori, ancheta sociala, orice alt mijloc de proba care va rezulta din dezbateri.
La data de 28 martie 2014 reclamantul JARPELEA A., a formulat răspuns la întâmpinare pin care solicită respingerea susținerilor paratei/reclamanta in reconventionala, ca neintemeiate.
Astfel se arată de către reclamant că, de cand s-a născut, minorul a locuit cu mama sa, el mergând la acesta, permanent in vizita pentru a-1 vedea si a-i da paratei bani si alimente in vederea întreținerii minorului. De multe ori i-a cumpărat haine si jucării, insa mult mai multe, in zilele de aniversare si onomastica ale minorului (in fiecare an ).In ultima perioada parata i-a interzis sa mai vadă copilul, astfel incat, de cate ori își dorește sa-1 întâlnească, este nevoit sa meargă la grădinița pe care acesta o frecventează. De ceva vreme minorul nu mai locuiește împreuna cu mama sa, reclamanta, ci in casa bunicilor materni din Vladesti, frecventează grădinița din Vladesti, unde il vizitează des, iar reclamanta locuiește singura . in Ostroveni, in ANL-uri.
Cu privire la susținerea reclamantei, aceea ca minorul are probleme de sănătate, arată ca este total neadevarat, reclamanta este obsedata de acest lucru ducând copilul la controale medicale periodice, inventandu-i tot felul de boli. Nici susținerea reclamantei, aceea ca a fost agresata fizic de nenumărate ori in fata minorului, nu este adevărata, cum neadevarata este si susținerea ca nu s-a implicat in viata copilului, ci numai ea a avut grija de el. Faptul ca numai reclamanta se ocupa de minor, este total nereal, deoarece săptămânal pana in urma cu câteva luni, mergea la copil si îl scotea la plimbare, in parcuri la joaca, ia gradina zoo etc, insa in ultima vreme reclamanta fiind plecata din tara, mama sa nu i 1-a mai dat, el fiind nevoit sa-1 viziteze la grădinița. Desi reclamanta nu vrea sa mai recunoască contribuția sa la creșterea si educarea copilului, va dovedi cu martori ca de fiecare data cand mergea la copil ii ducea alimente de acasă ,precum si haine si jucării, dar si bani, pentru ca reclamanta avea nevoie de bani nu de alimente si-i reproșa tot timpul ca minorului nu ii trebuie mâncarea mea, ci bani sa-i cumpere ea de mâncare.
Toata acesta situație se datoreaza faptului ca parata a cunoscut prin intermediul calculatorului un nigerian, cu care pretinde ca s-a căsătorit, fara sa faca dovada in acest sens, si ca intenționează sa se mute in străinătate, fara sa precizeze unde, unde isi poate gasi un serviciu, desi ea nici in tara nu a mai avut un loc de munca din anul 2008, fiind întreținuta de el. Mai arată ca minorul este foarte atașat de el, incat in fiecare clipa ar veni in casa sa si nu cum prezintă reclamanta, ca nu-si dorește sa îl vada. Totodată face precizarea ca are un loc de munca stabil, lucrează la Mopariv SA si locuiește la curte, unde are o gospodărie frumoasa, fiind ajutat si de mama sa întrucât locuiesc împreuna.
Cu privire la Cererea reconventionala, formulata de parata, solicită, ca pentru motivele arătate mai sus, precum si cele din acțiune sa fie respinsă ca neîntemeiata.
În cauză au fost administrate proba cu acte și cu declarații de martori, s-au întocmit referate de anchetă socială.
Din analiza actelor aflate la dosar instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 12.01.2009 s-a născut minorul Jarpelea I. I. A. având ca părinți părțile.
Potrivit art.506 C.civ în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc.
Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Astfel art.397-398 c.civ prevăd că după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel. Numai dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Prin urmare textul de lege prevede că autoritatea părintească se exercită în comun de ambii părinți fără să fie nevoie de intervenția instanței de judecată atunci când aceștia conviețuiesc, ori în situația de față părțile nu conviețuiesc, fapt recunoscut de ambele părți și confirmat și de declarațiile martorilor audiați în cauză.
Problema exercitării autorității părintești apare atunci când părinții copilului nu locuiesc împreună pentru că dacă locuiesc împreună fiecare dintre aceștia exercită autoritatea părintească în fiecare zi.
De altfel textul de le prevede la alin .2 chiar situația în care părinții nu conviețuiesc și stabilește că modalitatea de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile de la divorț.
Cum în cauza de față nu s-a dovedit existența unor motive întemeiate în baza cărora instanța să dispună exercitarea autorității părintești doar de către unul dintre părinți, conform dispozițiilor legale aceasta se va exercita în comun de ambii părinți.
Potrivit art.496 C.civ copilul minor locuiește cu părinții săi iar dacă aceștia nu locuiesc împreună pot stabili de comun acord locuința minorului . în caz de neîntelegere între părinți instanța de tutelă este cea care stabilește locuința copilului ținând seama de concluziile referatului de anchetă psihosocială și interesul superior al copilului.
Din referatul de anchetă întocmit în cauză, la locuința mamei rezultă că aceasta are condiții materiale și morale bune de creștere și educare a minorului, fapt confirmat ți de celelalte probe administrate în cauză și necontestat de către tatăl reclamant, în România, fără a se dovedi condițiile materiale pe care reclamante le-ar avea în străinătate aceasta fiind căsătorită cu un cetățean străin.
Prin urmare instanța apreciază că locuința minorului în acest moment se impune a fi stabilită la adresa de domiciliu a mamei care în prezent este în România.
Art.496 alin 5 C.civ. se prevede că părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia iar instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept dacă este în interesul superior al copilului.
În ceea ce privește cererea reclamantului de a avea legături personale cu minorul, fiul său, instanța reține că acest drept este consacrat de legiuitor atât în favoarea părintelui cu care minorul nu locuiește cât și al minorului, deoarece interesul superior al acestuia reclamă păstrarea unor legături cât mai strânse cu ambii părinți din familia naturală, astfel încât despărțirea părinților să nu fie resimțită de copil pe planul legăturilor personale cu oricare dintre ei.
Instanța reține că interesul superior al minorului reclamă menținerea acestuia cât mai mult timp într-un mediu familial normal și echilibrat în prezența ambilor părinți pentru că riscul ruperii echilibrului sufletesc al acestuia este foarte mare odată cu stabilirea locuinței sale la unul sau altul dintre părinți. În acest sens,menținerea și încurajarea relației copilului cu celălalt părinte devine vitală pentru dezvoltarea sa morală normală.
Dispozițiile art.14 din Legea 272/2004 consacră dreptul fundamental al minorului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Formele de realizare a acestui drept sunt complexe fiind detaliate exemplificativ în dispozițiile art.15 din același act normativ și presupun vizitarea minorului la domiciliul acestuia, găzduirea sa pe o perioadă determinată de părinte, corespondența, comunicarea cu copilul, transmiterea de informații copilului despre părinte cât și părintelui despre copil. Bineînțeles aceste relații trebuie să fie realizate punând mereu pe primul plan interesul superior al minorului care este acela de a dezvolta relații echilibrate și armonioase cu ambii părinți astfel încât despărțirea acestora și eventualele tensiuni ulterioare dintre aceștia să-l afecteze cât mai puțin.
Fiecare părinte are obligația de a pune pe primul plan interesul superior al minorului atunci când își exercită drepturile respectiv obligații decurgând din acesta.
În acest sens s-a exprimat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, arătând în cauza Monory c. României și Ungariei că „posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile naționale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerință în dreptul la viața de familie protejat de art.8, statele având obligația de a asigura reunirea copilului cu părintele său.”
Totodată în cauza Ignaccolo Zenide c. României Curtea a reținut că statul trebuie să dispună de măsuri pozitive pentru a asigura copilului asigurarea legăturii cu părintele său, iar în cauza Pini și Bertini, Manera și Atripaldi c. României Curtea a arătat că:”interesul superior al copilului impune găsirea unei familii pentru minor și nu a unui copil pentru o familie sau părinte”.
La stabilirea programului de legături personale instanța va avea în vedere și faptul că minorul are în prezent 7 ani, că relațiile sale sunt mai puternice cu părintele cu care acesta locuiește și este necesar ca relațiile cu tatăl să se desfășoare treptat, astfel încât să se obișnuiască cu prezența acestuia, fără a fi desprins brusc din mediul familial cu care este obișnuit.
De altfel din declarațiile martorilor audiați în cauză coroborate și cu raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică a minorului depus în cauză ca probă extrajudiciară rezultă că minorul este mai mult atașat de mamă și de bunica maternă acestea fiind și persoanele care petrec cel mai mult timp cu el și îi conferă suport afectiv, siguranță fizică și psihică, stimulare intelectuală și stabilitate psiho-emoțională. De asemenea relaționarea cu tatăl nu a avut un caracter constant astfel că este necesară stabilirea unui program regulat, însă este nevoie și colaborarea părților cu privire la respectarea acestui program tocmai pentru a se crea un climat stabil pentru minor.
Se impune mai întâi ca relațiile cu tatăl să aibă loc fie în prezența mamei sau a bunicii materne pentru ca minorul să nu fie traumatizat de schimbarea mediului cu care acesta este obișnuit, mediu ce vizează atât persoane cât și locuri. De aceea este necesar ca o perioadă de timp mama sau bunica maternă să fie prezente urmând ca ulterior legăturile personale să se desfășoare fără prezența lor.
Pentru aceste considerente instanța va încuviința reclamantului să aibă legături personale cu minorul în următoarea modalitate:, în primul an de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, la locuința din Rm. V. a mamei sau alte locuri publice adecvate, în prezența mamei sau a bunicii materne, în următoarea modalitate: în prima și a treia sâmbătă din lună, în intervalul orar 11-15, a doua zi de P. și de C., în intervalul orar 11-15, o săptămână în vacanța de vară, zilnic, în intervalul orar 11-18, stabilită de comun acord și în funcție de programul zilnic al minorului, urmând ca ulterior aceste legături să se desfășoare fără prezența mamei sau a bunicii materne și la locuința tatălui sau alte locuri publice adecvate.
Potrivit dispozițiilor art. 402 coroborat cu art. 499 alin.1 C.civ., ambii părinți au aceleași îndatoriri față de copiii lor, fiind obligați în solidar, la cheltuielile legate de creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestora în raport de veniturile pe care le realizează, iar când există doar un minor în întreținere pensia se stabilește până la o pătrime din venitul net lunar.
Conform dispozițiilor art.529 C.civ, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti iar art.531 C.civ. stipulează că instanța judecătorească va putea să mărească sau să micșoreze obligația de întreținere sau să hotărască încetarea ei, dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care dă întreținere sau nevoia celui ce o primește.
În speță, având în vedere faptul că minorul se află în stare de nevoie specifică vârstei sale, iar necesitățile acestuia privesc sănătatea, dezvoltarea fizică, educarea, învățătura și pregătirea profesională și că venitul mediu net pe ultimele 6 luni se ridică la suma de aproximativ 1300 lei, instanța va obliga reclamantul la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 324 lei lunar în favoarea minorului, cu începere de la data introducerii acțiunii și până la majorat.
Față de cele expuse anterior instanța apreciază cererile formulate de părți ca întemeiate doar în parte, urmând a fi admise în parte, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul J. A., CNP_, cu domiciliul în Rm. V., ., județul V., în contradictoriu cu pârâta I. N. N. E., CNP_, cu domiciliul în Rm. V., .. ANL 14, ., județul V., A. T. DIN C. PRIMĂRIEI RM. V..
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta I. N.-N.-E. împotriva reclamantului J. A..
Stabilește locuința minorului Jarpelea-I. I.-A. născut la data de 12.01.2009 la adresa de domiciliu a mamei.
Dispune ca pe viitor autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată în comun de ambii părinți.
Încuviințează ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul, în primul an de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, la locuința din Rm. V. a mamei sau alte locuri publice adecvate, în prezența mamei sau a bunicii materne, în următoarea modalitate: în prima și a treia sâmbătă din lună, în intervalul orar 11-15, a doua zi de P. și de C., în intervalul orar 11-15, o săptămână în vacanța de vară, zilnic, în intervalul orar 11-18, stabilită de comun acord și în funcție de programul zilnic al minorului, urmând ca ulterior aceste legături să se desfășoare fără prezența mamei sau a bunicii materne și la locuința tatălui sau alte locuri publice adecvate.
Obligă reclamantul la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 324 lei lunar în favoarea minorului cu începere de la data introducerii acțiunii (24.01.2014) și până la majorat sau noi dispoziții ale instanței.
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară ce se va depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.01.2016.
Președinte,Grefier,
F. C. GeorgescuAlina-G. O.
Red./Tehnored./F.C.G/A.G.O./5 ex./ 1.03.2016
Comunicat câte un exemplar părților, astăzi, 4.03.2016
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 971/2016.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 38/2016. Judecătoria... → |
|---|
