Contestaţie la executare. Sentința nr. 2394/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2394/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 2394
Dosar nr._ contestație la executare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R. - JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2394
Ședința publică din data de 30.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B.-C.
GREFIER: N. M.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile cu nr. de mai sus având ca obiect contestație la executareformulată de contestatorul C. JUDEȚEANĂ APA SERV SA N. în contradictoriu cu intimatul N. I..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.09.2015 fiind consemnate în încheierea corespunzătoare care face parte integrantă din prezenta când, pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat, inițial, pentru data de 18.09.2015 iar ulterior, în vederea deliberării, pronunțarea s-a amânat pentru azi, data de mai sus.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față :
Prin contestația la executare silită înregistrată pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ din 21.04.2015, contestatoarea debitoare-urmărită C. JUDEȚEANĂ APA SERV SA, cu sediul in Piatra N., .. 20, reprezentata legal prin ing. lonut-C. Dughir - Director General, în contradictoriu cu intimatul N. I., domiciliat în ., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat I. G., cu sediul în mun. Piatra N., .. 10, . jud. N., a solicitat anularea formelor de executare îndeplinite în dosarul de executare silită nr. 100/2015 al B. Șoican O. I. din mun. R., în ceea ce privește anularea încheierii din data de 14.04.2015 de actualizare a creanței stabilită prin titlul executoriu și a încheierii din data de 14.04.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită dispuse de B. și a actelor de executare silită îndeplinite ulterior.
Prin contestația la executare silită înregistrată pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ din 04.05.2015, contestatoarea debitoare-urmărită C. JUDEȚEANĂ APA SERV SA, cu sediul in Piatra N., .. 20, reprezentata legal prin ing. lonut-C. Dughir - Director General, în contradictoriu cu N. I., domiciliat în com. COMUNA B., ., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat I. G., cu sediul în mun. Piatra N., .. 10, . jud. N., a solicitat anularea formelor de executare îndeplinite în dosarul de executare silită nr. 100/2015 al B. Șoican O. I. din mun. R., în ceea ce privește anularea încheierii din data de 31.03.2015; obiectul executării reprezentând diferențe de drepturi salariale, prin care executorul judecătoresc a apelat la un artificiu procedând la pretinsa actualizare a creanței, în fapt prin stabilirea unei sume prin intermediul expertului contabil, a cărui expertiză efectuată în dosarul de fond nu a fost menținută de instanța de recurs. Încheierea de pretinsa actualizare este ulterioară încheierii de încuviințare a executării.
Dosarul de pe rolul Judecătoriei R. înregistrat sub nr._ a fost conexat la dosarul nr._ al Judecătoriei R., prin admiterea excepției de conexitate, invocată de intimat.
Contestatoarea motivează cu privire la încheierea de încuviințare a executării că, în conformitate cu prevederile art. 632-634 Cod procedura civila, constituie titlu executor hotărârile executorii, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, acestea din urma fiind definite la art. 634 pct. 1-6.C.. În speță, având in vedere și faptul ca hotărârea pronunțată de Curtea de Apel s-a întemeiat pe prevederile procedurale ale vechiului cod iar executarea se face in temeiul prevederilor noului cod, titlul executor îl constituie hotărârea data in recurs "chiar dacă prin aceasta s-a soluționat fondul pricinii." (pct. 5)
Hotărârea pronunțată de Tribunalul N. constituie titlu executor doar pentru cheltuielile de judecată, ca singura dispoziție a instanței de fond menținută de Curtea de Apel. Se observă din dispozitivul deciziei precum si din motivarea acesteia ca instanța de recurs nu a înțeles sa dea eficiența expertizei efectuate in cauza nici măcar parțial, altfel dispozitivul ar fi conținut sume concrete pe care ar fi obligați sa le achite. Critica principala formulata prin prezenta contestație la executare consta in aceea ca titlul executoriu atașat de creditor la cererea de executare îl constituie sentința civila a Tribunalului N., rămasa definitivă si irevocabilă prin Decizia Curții de Apel Bacău. Or așa cum a arătat titlul executor in speța îl constituie decizia Curții, nu sentința Tribunalului care are acest caracter doar cu privire la cheltuielile de judecată.
În cuprinsul încheierii se face vorbire de titlul executor astfel:
- "titlul executoriu reprezentat de sentința civila rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civila"
-"înscrisul depus împreună cu cererea de executare este titlu executoriu fiind vorba in speța de sentința civila in copie legalizata".
În conformitate cu prevederile art. 663, al 4, la cererea de executare silita se va atașa "titlul executoriu in original sau in copie legalizată". În speță, din documentele suport depuse nu rezultă că la dosarul execuțional se regăsește decizia Curții de Apel Bacău în original sau in copie legalizată, aceasta constituind de fapt si de drept titlul executoriu. Simpla verificare a dosarului execuțional dovedește că anexat la cererea de executare a fost depusă hotărârea instanței de fond și un referat al arhivei Tribunalului N. privind soluția Curții de Apel Bacău. De altfel, abia in cadrul soluționării contestației s-a depus acest înscris a cărui existenta condiționa începerea executării.
Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art. 662 al.1" Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă."In alin 3 al aceluiași articol este definita noțiunea de creanța lichida ca fiind creanța al cărui obiect este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Acest caracter implica un cuantum precis determinat, de exemplu o suma de bani determinată. Creanțele a căror întindere urmează a fi stabilite in justiție devin lichide numai din momentul rămânerii irevocabile ( noțiune din vechea procedura ) a hotărârii judecătorești prin care le-a fost determinat cuantumul. Or in speța consideră că dispozitivul deciziei Curții de Apel astfel cum a fost formulat nu conține o creanța lichida ci obligă compania să calculeze si sa plătească diferențele de drepturi salariale pornind de la minimul contractului colectiv pe ramura sau prin aplicarea coeficientului de inflație.
Cu privire la încheierea de actualizare si de stabilire a cheltuielilor de executare, consideră că executorul judecătoresc a apelat la un artificiu procedând la pretinsa actualizare a creanței, in fapt la o stabilire a unei sume prin intermediul expertului contabil a cărui expertiza efectuata la fond nu a fost validata/menținută de instanța de recurs.
Executorul judecătoresc apelează la același expert contabil, ale cărui concluzii sub aspectul sumelor datorate efectiv nu au fost validate nici măcar parțial de instanța de recurs pentru o pretinsa "actualizare" a creanței stabilite prin titlul executoriu. Acest expert rescrie expertiza efectuata cu o singura corecție, in sensul stabilirii in alt mod a drepturilor aferente perioadelor 01.01._12 și 22.03._13. În conformitate cu prevederile art. 628 (invocate in încheierea de pretinsa "actualizare") "(2) în cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalități sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii.
(3) De asemenea, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu. în cazul în care titlul executoriu nu conține nici un asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri.".
În speță nu poate fi vorba de nici unul din cazurile prevăzute de normele procedurale.
Însăși noțiunea de "actualizare" nu poate fi incidența în cauză, dat fiind că instanța nu a stabilit o suma clară care să fie supusă actualizării. Executorul judecătoresc poate sa calculeze dobânzi, penalități sau alte sume (alte sume însemnând ceva ce excede sumei de baza nu însăși acea sumă). Deși încheierea vorbește de "actualizare in cuprinsul său se menționează că expertul a comunicat "raportul de expertiză contabilă prin care s-a stabilit cuantumul creanței stabilit prin titlul executoriu, astfel că urmează să actualizam creanța din titlul executoriu" (!) in continuare fiind preluate cifrele expertului contabil. În același context încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită cuprinde suma de 400 lei reprezentând onorariu expert pentru o expertiza care a mai fost efectuala si plătită o data si căreia instanța de recurs nu a înțeles să-i dea eficiență.
De asemenea este prevăzuta o suma de 124 lei reprezentând pretinse "consultații" in legătura cu constituirea dosarului execuțional, care trebuiește susținuta cu documente justificative precum si cheltuielile avocațiale din faza execuțională (factura, chitanța fiscală).
Contestatoarea a achitat o taxă judiciară de timbru în sumă de 742 RON (fila 36), în conformitate cu prevederile OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Cauțiunea fixată de instanță nu a mai fost achitată, contestatoarea arătând că nu mai insistă în cererea de suspendare a executării silite.
În dovedire, contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și s-a solicitat atașarea în copie a dosarului execuțional nr. 100/2015 al B. Șoican O. I..
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare (filele 10-12), arătând că, în fapt, a obținut în instanță în baza sentinței civile nr. 540C/16.04.2014 a Tribunalului N., modificată prin decizia nr. 923/19.11.2014 a Curții de Apel Bacău în dosarul civil nr._, anularea clauzelor din CCM la nivel de companie si obligarea contestatoarei la plata diferențelor salariale rezultate. Astfel dispozitivul hotărârii pronunțate in recurs prevede următoarele:
„Se anulează clauzele din CCM la nivelul unității pârâte pentru anii 2009 -2010, 2010 - 2011, 2011 - 2012, modificat și completat prin acte adiționale subsecvente, privind salariul minim în cadrul Companiei respectiv:
-art. 46 pct. 4 din CCM la nivel de unitate pentru anii 2009 - 2010, modificat prin actul adițional din 2009 și
-art. 42 al in. 2 din CCM la nivel de unitate pentru anii 2010 - 2011, 2011 - 2012. modificat prin acte adiționale din 2010 și 2011;
Clauzele anulate sunt înlocuite până la 21.03.2012 cu prevederile mai favorabile stipulate în CCM pe ramură, respectiv, Contractul colectiv de muncă nr. 872/21.03.2007 unic la nivelul ramurii de gospodărie comunală, locative și transporturi locale
-servicii comunicare de utilități publice - pe anii 2007 - 2011, completat și modificat prin Actul adițional din 23.09.2008 ( ari. 50 alin.4), Actul adițional din 27.11.2009 ( ari. 50 alin.4), Actul adițional din 25.11.2010 ( ari. 50 alin.4), Actul adițional din 17.08.2011 (ari. 50 alin.7) în sensul că:
-pentru perioada 01.01._09, salariul minim este de 645 lei,
-pentru perioada 01.09._09, salariul minim este de 695 lei,
-pentru perioada 01.01._10, salariul minim este de 770 lei,
-pentru perioada 01.01._11, salariul minim este de 810 lei,
-pentru perioada 01.03._11, salariul minim este de 840 lei,
-pentru perioada 01.01._12, salariul minim este de 840 lei, la care se aplică rata inflației INS pentru anul 2011 și, în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale stabilite prin aplicarea salariului minim de mai sus și cele efectiv încasate pentru perioada 12 iulie 2009 - 21 martie 2012. Pentru perioada 22 martie 2012 - 30 septembrie 2013 obligă pârâta la diferențe drepturi salariale având în vedere un salariu minim de 840 lei la care se aplică rata inflației INS pentru anul 2011, astfel cum s-a stabilit prin prezenta hotărâre. Menține din sentință doar dispozițiile vizând obligarea la plata cheltuielilor de judecată.".
În motivarea hotărârii se arată și faptul ca raportul de expertiza efectuat la fond nu va fi avut in vedere, considerându-se ca suma finală obținută are la baza un salariu minim greșit identificat, astfel încât: „suma efectivă ce urmează a fi plătită reclamantului va fi identificată în cadrul executării hotărârii." Totodată, criticile instanței de recurs legate de expertiza vizează doar salariul minim greșit identificat după data de 21.03.2012. Instanța de control nu a adus critici asupra modului de stabilire a salariului cuvenit si nici asupra calculelor efectuate pe perioada anterioara datei de 21.03.2012. În aceasta situație, a solicitat aducerea la îndeplinire de bunăvoie a hotărârii instanței de fond, așa cum a fost ea modificata, insa de fiecare data a fost amânat, invocându-se diverse pretexte.
În consecință, văzând faptul ca debitoarea nu dorește sa se conformeze si nici nu a răspuns in vreun fel cererii, in data de 31.03.2015, la mai bine de 4 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, a pus in executare hotărârea primei instanțe, așa cum a fost modificata in recurs. Deoarece instanța de control a stabilit ea însăși ca suma efectiva care urmează a fi plătită trebuie sa fie identificata cu ocazia executării, in contextul in care debitoarea nu a înțeles să execute voluntar si sa identifice suma datorată, a apelat la executorul judecătoresc sa realizeze identificarea sumei exacte, pe baza datelor din titlul executoriu, acesta formulând o cerere către expertul judiciar in vederea realizării unui nou raport, conform celor indicate de Curtea de Apel Bacău.
În consecință, s-a efectuat un raport de expertiza tehnica contabila, pornind de la valorile salariului minim de baza prevăzute în hotărârea instanței de control judiciar, fiind indicata de către d-l executor suma de 9.265 lei diferențe salariale si de 503,40 lei cu titlu de cheltuieli, in total 9.768,40 lei.
Ulterior, executorul a comunicat debitoarei somația, încheierea de încuviințare a executării, împreuna cu încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, încheierea de actualizare a creanței, copie de pe titlul executoriu si raportul de expertiza contabila.
In primul rând, debitoarea a precizat faptul ca in cauza titlul executoriu ar fi reprezentat doar de decizia Curții de Apel Bacău pronunțate in recurs, iar hotărârea dată la fond ar fi valabilă doar cu privire la cheltuielile de judecată.
Analizând hotărârea primei instanțe, așa cum a fost ea modificata, raportata la dispozițiile C.pr.civ. referitoare la titlurile executorii, s-a procedat la legalizarea hotărârii primei instanțe, pe aceasta fiind aplicata mențiunea definitiva, cu referatul efectuat de către Tribunalul N., privind dispozitivul deciziei civile date de Curtea de Apel Bacău. Instanța de recurs nu a casat sau modificat in totalitate hotărârea primei instanțe ci doar a modificat-o, criticile vizând perioada ulterioara datei de 21.03.2012: „Pentru perioadele anterioare datei de 21.03.2012, criticile recurentei sunt neîntemeiate. Curtea reține in acest sens faptul ca, in mod corect, prima instanța a procedat la aplicarea clauzelor contractuale mai favorabile salariaților, in considerarea prevederilor Legii 130/1996, respectiv Legea 62/2011.".
Avându-se in vedere obiectul cererii principale si modalitatea de aducere la executare a hotărârii, pentru a se evita orice confuzii, deși recursul a fost admis doar cu privire la valoarea salariilor de bază de după data de 21.03.2012, Curtea de Apel Bacău a ales sa specifice in dispozitiv toate aspectele vizând întreaga perioada vizata de acțiune, atât acolo unde recursul a fost respins, cat si acolo unde a fost admis.
La încheierea comunicată împreună cu somația emisă a fost atașată hotărârea primei instanțe împreună cu dispozitivul hotărârii instanței de recurs.
Examinând lucrările dosarului instanța reține că, pe fond, contestația formulată este neîntemeiată, pentru considerentele ce succed:
Titlul executoriu este constituit, în speță, de hotărâri judecătorești rămase definitive prin deciziile pronunțate de Tribunalul N. și Curtea de Apel și intrate în puterea lucrului judecat . Prin aceste hotărâri s-a dispus obligarea contestatorului la plata sumei reprezentând diferența dintre drepturile salariale stabilite prin aplicarea salariului minim de mai sus și cele efectiv încasate pentru perioada 12 iulie 2009 - 21 martie 2012. Pentru perioada 22 martie 2012 - 30 septembrie 2013 obligă pârâta la diferențe drepturi salariale având în vedere un salariu minim de 840 lei la care se aplică rata inflației INS pentru anul 2011, astfel cum s-a stabilit prin prezenta hotărâre. Menține din sentință doar dispozițiile vizând obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În cursul judecării contestației la executare nu pot fi făcute susțineri care, direct sau indirect, ar conduce la o reexaminare pe fond a litigiului dintre părți decât în măsura în care titlul executoriu este constituit dintr-un alt act juridic decât o hotărâre judecătorească, iar pentru contestarea acestuia nu este reglementat un alt instrument procedural. Faptul că s-a formulat recurs împotriva deciziei Tribunalului N. nu schimbă cu nimic caracterul executoriu al titlului de creanță emis în baza hotărârilor judecătorești rămase definitive și irevocabile.
Deoarece nu s-a procedat la executarea benevola din partea debitorului s-a solicitat executorului judecătoresc punerea in executare a dispozitivului hotărârii primei instanțe cat si cel al hotărârii pronunțate in recurs. Deoarece dispozitivul hotărârii date in recurs stabilea obligarea contestatoarei la plata diferențelor salariale, creanța având un caracter lichid determinabil (art. 662 alin. 3, teza finala), iar aceasta trebuia stabilita pe calea unui raport de expertiza tehnica contabila, in temeiul art. 628 alin. 2 C.pr.civ., executorul a stabilit printr-o încheiere, denumita de actualizare, efectuarea raportului de expertiza si identificarea diferențelor salariale, in conformitate cu dispozitivul hotărârii date de Curtea de Apel Bacău in recurs;
-prin raportul de expertiza contabila s-au identificat diferențele salariale, exclusiv raportat la dispozitivul hotărârii pronunțate in recurs, fiind folosite ca salarii de baza valorile indicate in aceasta hotărâre;
-după efectuarea raportului de expertiza, executorul a putut identifica toate sumele reprezentând cheltuielile de executare, a emis somația cu suma exacta si a comunicat debitoarei somația cuprinzând valoarea exacta, hotărârea instanței de fond si dispozitivul instanței de apel;
Debitoarea a atacat inițial încheierile de actualizare si cea de stabilire cheltuieli, iar ulterior încheierea de încuviințare, motivele de contestație fiind similare, vizând in special aspectul ca in cauza, titlul executoriu ar fi fost reprezentat doar de hotărârea Curții de Apel Bacău. In realitate, s-a procedat la punerea în executare a dispozitivului ambelor hotărâri, atât cea pronunțata la fond cat si dispozitivul pronunțat in recurs. Cererea de executare indica ambele dispozitive si are atașata hotărârea primei instanțe cu referatul privind dispozitivul Curții de Apel Bacău, împreună cu stampila definitiva si irevocabilă.
De asemenea susținerile contestatoarei legate de raportul de expertiza sunt neîntemeiate, deoarece expertiza vizează calculul raportat doar la dispozitivul deciziei pronunțate in recurs de Curtea de Apel Bacău. Practic, dispozitivul hotărârii date in recurs aduce modificări celei pronunțate la fond cu privire la capătul de cerere privind plata drepturilor salariale doar la perioada ulterioara datei de 22.03.202 pana la 30.09.2013, unde inițial s-a folosit un salariu minim de 1.000, in loc de 840 de lei actualizat cu rata inflației INS pe anul 2011, așa cum a statuat Curtea de Apel Bacău. Aplicarea unei alte valori decât cea considerata ca fiind cuvenita potrivit opiniei instanței de recurs, coroborate cu faptul ca in cauza nu s-a solicitat casarea cu reținere, a condus la faptul ca expertiza inițiala nu a mai putut fi valorificata in integralitate, dispozitivul hotărârii pronunțate in recurs fiind dat in așa maniera încât creanța să aibă un caracter determinabil. De asemenea, in ceea ce privește natura creanței, aceasta este una certa, lichidă și exigibilă, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 662 alin. 1, 2, 3 si 4 C.pr.civ., toate susținerile contestatoarei fiind neîntemeiate, dispozitivul hotărârii pronunțate in recurs oferind toate elementele necesare stabilirii cuantumului creanței.
Astfel, creanța este certă fiind desprinsă din titlul executoriu (instanța de fond cât și cea de recurs au obligat debitoarea să îi plătească diferențele salariale rezultate din neaplicarea salariului minim de bază), este lichidă (cuantumul ei fiind determinabil, așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii pronunțate in recurs) și exigibilă, plata fiind datorată încă de la momentul pronunțării hotărârii primei instanțe care este executorie de drept, debitoarea fiind tot de drept pusă în întârziere.
Având în vedere că nu s-au indicat alte motive care să conducă la concluzia nulității urmăririi silite și nici din examinarea actelor de executare nu rezultă vicii de fond sau de formă a acestora, instanța va respinge contestația ca neîntemeiată.
În temeiul art. 719 alin. 3 C.pr.civ. instanța constată că nu s-a făcut dovada că prezenta contestație a fost formulată cu rea-credință, și în consecință se va respinge cererea intimatului de amendare a contestatoarei cu suma de 1.000 de lei.
De asemenea, se va respinge și cererea formulată de B. Șoican O. I. din mun. R. în ce privește obligarea contestatoarei la plata sumei de 124 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de copierea dosarului de executare, deoarece B. Șoican O. I. nu este parte în proces, nu există temei legal de obligare a contestatoarei la plata acestor cheltuieli, urmând ca aceste cheltuieli să fie incluse în cuantumul cheltuielilor de executare.
În baza art. 451 și următoarele C.proc.civ., instanța urmează a lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea C. JUDEȚEANĂ APA SERV SA N., cu sediul în PIATRA N., .. 20, J. N., în contradictoriu cu intimatul N. I., domiciliat în com. COMUNA B., ., ca neîntemeiată.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de B. Șoican O. I. din mun. R. în ce privește obligarea contestatoarei la plata sumei de 124 lei cheltuieli ocazionate de copierea dosarului de executare.
Respinge, ca neîntemeiată cererea intimatului de amendare a contestatoarei cu suma de 1000 lei în temeiul art. 719 alin. 3 C.pr.civ.
Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare la Tribunalul N., cererea urmând a se depune la Judecătoria R..
Pronunțată în ședință publică azi, 30.09.2015.
Președinte,Grefier,
Red./A.B.C./17.11.2015
Tehnored/N.M./03.12.2015
4 ex.
Președinte,Grefier,
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 2851/2015.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3626/2015.... → |
|---|
