Partaj judiciar. Sentința nr. 3642/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3642/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 3642
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R. – JUDEȚUL N.
Dosar nr._ - partaj judiciar –
Sentința Civilă nr. 3642
Ședința publică de la 09 decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. A.
Grefier B. – A. D.
Pe rol fiind, judecarea cauzei civile privind pe P. M., P. A. M., P. A., P. S. A. – R., și S. G., toți cu domiciliul procesual ales la C. A. U. C. G., cu sediul în R., .. 23, J. N. în contradictoriu cu pârâta P. ANIȘOARA domiciliată în R., ., ., având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.12.2015, fiind consemnate în încheierea corespunzătoare care face parte integrantă din prezenta, iar în vederea deliberării pronunțarea s-a amânat la data de 17.12.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ din 30.04.2014, reclamanții-pârâți P. M., P. A. M., P. A., P. S. A. - R., și S. G., toți cu domiciliul procesual ales la C. A. U. C. G., cu sediul în R., .. 23, J. N., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă P. ANIȘOARA, domiciliată în R., ., ., au solicitat instanței să dispună ieșirea din indiviziunea existentă asupra succesiunii rămase de pe urma defunctului P. V. D., decedat la data de 17.11.2009.
În motivarea cererii, reclamanții-pârâți au arătat că masa succesorală are valoarea de 96.800 mii lei și se compune din următoarele bunuri imobile: C. de 1/1 dintr-un apartament cu 3(trei) camere situat în mun. R., ., ., parter.
La moștenirea defunctului P. V D. sunt îndreptățiți să vină următorii moștenitori, cu cotele legale, după cum urmează:
1. P. A.. în calitate de fiu decedat la data ele 7 noiembrie 2013, cu moștenitori: P. M. născută la data de 13.12. 1957, (soție supraviețuitoare), P. A.-M., născută la data de 11.12.1985, (fiică), P. A., născut la data de 24.07.1988( fiu), P. S. A., născut la data de 9.05.1979( fiu), cărora le revine în indiviziune cota de 1/3;
2.S. G., născută la data de 21.09.1967, fiică, cu cota de 1/3 și;
3.P. ANIȘOARA, născută la data de 14.11.1958, fiică, cu cota legală de 1/3 din masa de partajat.
Menționează că solicităm obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Învederează instanței că în timpul căsătoriei defunctul tată și bunic P. D., împreună cu soția acestuia defuncta P. M., au cumpărat cu plata în rate, de la RAGLT R., un apartament cu trei camere, situat în municipiul Romna, ., ., jud N..
După decesul lui P. D., noi reclamanții nu am avut acces la acest apartament, deoarece pârâta P. Anișoara împreună cu fiul s-au mutat în imobil, fără însă a ține cont de faptul că și noi suntem moștenitori ai defunctului.
Am încercat o soluționare pe cale amiabilă respectiv o partajare echitabilă a masei succesorale, însă pârâta P. Anișoara a avut și are o atitudine care ne obligă să solicităm partajarea bunului pe cale judecătorească. Noi suntem de acord ca bunul imobil să revină în ntură acesteia, în schimbul sultelor compensatorii ce ni se cuvin corespunzător cotelor de 1/3 din valoarea ce va fi stabilită de către un expert judiciar.
În eventualitatea în care părăta nu dorește atribuirea bunului în natură, solicităm instanței să facă aplicarea dispozițiilor art. 990, 991 cod procedură civilă.
In drept: și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 1143 Cod civil, art. 979 și următ C.pr.civ.
In dovedire: au solicitat administrarea următoarelor mijloace probatorii:
-proba cu înscrisuri,
-proba testimonială,
-proba cu expertiză tehnică specialitatea construcții.
În conformitate cu prevederile OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu timbru judiciar în cuantum de 4.840 lei (fila 6 din dosar).
La data de 02.07.2014, pârâta-reclamantă P. ANIȘOARA a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională.
A solicitat respingerea acțiunii, obiectul acesteia nefiind corect precizat. Reclamanții nu au cerut ieșirea din indiviziunea succesorala memei mele, P. MARJA, decedata la 3 februarie 2000, deși apartamentul care a fost inclus in masa de partajat ramasa după decesul numitului P. D. era coproprietatea părinților noștri iar noi nu am făcut partajul după mama noastră. Astfel, ceea ce se putea include în masa de partajat rămasă după defunctul P. D. era doar cota de 5/8 din acesta, cota care se putea stabili insa doar după ieșirea din indiviziunea succesorala ramasa după decesul mamei noastre, P. M..
De asemenea, solicită obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecata.
Prin cererea reconvențională, a solicitat ca instanța să constate că aceasta este unica moștenitoare a defuncților săi părinți, P. M., decedata la 03.02.2000 si P. D., decedat ia 17.11.2009, și, în subsidiar, să se constate ca nu fac parte din masele de partajat ramase in urma deceselor celor doi defuncți si sa fie excluse din acestea îmbunătățirile aduse apartamentului suportate exclusiv de mine, evaluate la suma de 24.549 lei, constând in:
-a tras instalația de gaz in apartament,
-a schimbat țevile de apa, robinetii, instalația sanitara din baie, am montat
apometre,
-a reparat, tencuit, izolat si văruit pereții,
-a montat geamuri termopan la toate ferestrele din apartament,
-a schimbat toate ușile interioare, inclusiv cea exterioara,
-a montat faianța in baie si bucătărie, inlocuinjd-o pe cea veche, deteriorata,
-a montat gresie pe hol, in baie si bucătărie,
- a parchetat cu parchet laminat toate camerele,
-a cumpărat centrala termica noua si am schimbat caloriferele in tot
apartamentul.
In fapt: Din casatoria defuncților P. D. si Pohcu M. au rezultat trei copii: subsemnata, sora mea, reclamanta S. G. si fratele nostru, P. A., decedat, ai cărui moștenitori sunt P. Mafia, soție, P. A. M., fiica, P. A., fiu si P. S. A., fiu. |
In timpul căsătoriei lor, părinții noștri au dobândit prin cumpărare apartamentul din R., ., nr. 33, județul N..
Mama noastra a decedat in anul 2000 iar tatal nostru in anul 2009. Acesta este motivul pentru care solicitam respingerea acțiunii reclamanților, in condițiile neprecizarii corecte a obiectului litigiului respectiv masa de parajat. Aceștia au inclus cu rea credința intreg apartamentul in masa de partajat ramasa după decesul talaui nostru, deși acesta avea regimul de bun comun, dobândit impreuna cu mama noastra. j
Asa fiind, ar fi fost corect ca reclamanții sa ceard dezbaterea ambelor succesiuni, a mamei si a tatalui nostru, pentru a se stabili in mod corect masele de partajat, precum si moștenitorii si cotele acestora (fratele nostru a decedat după decesul mamei, astfel ca soluționarea reconventionalei, in principal sau in subsidiar presupune stabilirea potențialilor moștenitori).
Imediat după decesul mamei mele, întrucât diyortasem, am vândut apartamentul detinut de mine si m-am mutat impreuna cu fatal meu, pentru a-i fi alaiuri si pentru ca acesta sa beneficieze de toate condițiile asigurării unui climat de viata confortabil. Pe apartamentul detinut de mine am obtinut la vanzare suma de 38 milioane lei vechi, bani pe care i-am folosit pentru a ifnbunatati apartamentul părinților mei.
Din anul 2003, lucrez in Italia, in apartament ramanand inițial ambii mei fii, apoi doar unul dintre acesta, care a locuit efectiv acolo, fiind un sprijin tatalui meu. Subsemnata trimiteam lunar din Italia cate 300 Euro in fiecare luna, pentru cheltuielile curente ale casei si separat am trimis bani pentru toate lucrările care s-au făcut in apartament. Menționez ca toate lucrările importante au fost făcute anterior decesului tatalui meu, după moartea sa intretinand ințobilul cu lucrări de intertinere normale (văruit etc).
Astfel după cum am arătat, subsemnata am stat în permanență după decesul mamei mele in casa părinților. Evident că, pentru a-mi asigura! confortul, atât mie, cât și copiilor mei și tatalui meu, am adus, pe cheltuiala mea, tot felul de îmbunătățiri apartamentului (detaliate in petit), l-am mobilat jcomplet, am achitat taxele și impozite (atât înainte, cât și după decesul tataliii meu), precum si cheltuielile de intretinere.
Este evident că eu am acceptat succesiunea după defuncți în termenul legal,în vreme ce reclamanta S. G. si fratele nostru iar sai nu au făcut nici un act de acceptare, chiar tacită, a acestor nu au făcut nici un fapt material clin care să rezulte neîndoielnic intenția lor de acceptare a moștenirii. Este știut că, în principal, aceste fapte trebuie să aibă importanța unor acte de dispoziție, iar nu de simplă administrare provizorie sau conservare a bunurilor moștenirii. Or, așa ceva se poate spune numai despre mine, care, atat inainte cat si după moartea părinților, m-am ocupat de toate bunurile succesiunilor (în care am investit, personal, atât de mult).
Reclamanții si fratele meu, decedat in prezent nu au vâijidut sau donat bunuri din moștenire, nu au preluat, deținut și folosit bunuri succesorale (care, prin natura și valoarea lor, nu pot fi considerate amintiri de familie), nu s-au mutat în casa moștenită, nu au plătit impozite, etc., astfel că nu poate fi vorba despre o acceptare expresă sau tacită a moștenirilor din partea lor.
Faptul că ar fi moștenitori sezinari nu poate avea njci o înrâurire asupra constatării pe care o veți face, întrucât, astfel după cum este binecunoscut (și după cum a statuat în repetate rânduri ÎCCJ prin practica ei - de exemplu, decizia nr. 5787 din 19 decembrie 2001), „intre sezina si mecanismul de transmisiune al succesiunii nu se poate face nici o legătură, sezina nefîind susceptibila de a avea înrâurire asupra modalităților de acceptare sau renunțare la succesiune. De aceea, art. 700 din Codul civil, care prevede ca dreptul de a accepta succesiunea se prescrie . 6 luni de la deschiderea succesiunii, nu face nici o distincție după cum moștenitorii sunt sezinari sau nesezinari”.
Așadar, dacă succesibilul nu și-a exercitat dreptul de ppțiune succesorală în termenul prevăzut de art. 700 C.civ., se STINGE, în temeiul legii, dreptul său de a accepta moștenirea și, odată cu el, și titlul de moștenitor, fiind retroactiv considerat străin de moștenire. Menționăm că acest efect si produce indiferent că este vorba despre un descendent sau ascendent (moștenitori sezinari) sau de cei care nu au sezină. In realitate, atât dreptul asupra moștenirii, cât și sezina sunt consecințe ale calității de moștenitor. Ceea ce înseamnă că nu sezina dă naștere acestei calități, ci dimpotrivă, această calitate lesitimează ¡sezina. însă, dacă titlul de moștenitor se naște, prin puterea legii, de la data deschiderii succesiunii, acest titlu se fixează definitiv pe capul moștenitorului numai prin efectul actului de voință prin care acesta își exercită opțiunea. Moștenitorul NU se bucură așadar de SEZINA decât dacă s-a îmbrăcat cu calitatea de moștenitor, adică dacă a ACCEPTAT moștenirea în termenul legal.
In ce privește îmbunătățirile aduse apartamentului, a căror valoare solicitam sa nu fie inclusa in masele de partajat, precizam ca acestea nu pot fi avute in vedere de instanța la stabilirea valorii maselor de partajat, întrucât „transmisiunea succesorala are ca obiect numai bunurile ce au aparținui defunctului, aflate in patrimoniul sau la data deschiderii succesiunii, a decesului, cat si cele care eventual ar intra in succesiune. In situația in care unul din comostenitori a efectuat lucrări de imbunatatiri ori a edificat construcții pe terenul ce face parte din activul succesoral pe cheltuiala sa exclusiva, acestea nu se includ in masa de impartit. Potrivit dispozițiilor de drept material ce reglementează transmisiunea succesorala din Codul civil (art. 650 si următoarele), impartirea succesiunii (art. 728 - 750 cod civil) si cele de drept procesual reglementate de C o d u 1 d e ¡procedura civila (art. 673 ind. 1, art. 613 ind. 14) daca părțile nu se invoiesc, înstărită va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota - parte ce se cuvine fiecăruia si creanțele născute din starea de proprietate . le au unii fata de alții, datoriile si creanțele comostenitorilor fata de defunct precum si sarcinile moștenirii. Obiect al partajului fiind numai bunurile ¡succesorale mai întâi trebuie stabilita valoarea imbunatatirilor pentru care moștenitorul ce le-a efectuat are un drept de creanța ce se deduce din masa partajabila, in speța valoric Egalitatea in drepturi a pârtilor in proces si echitatea partajului nu pot fi realizate decât in condițiile stabilirii valorii de circulație a bunurilor indivize, la data efectuării impartirii si cu deducerea sporurilor de valoare âduse prin contribuția numai a unuia sau unora din copartasi, prin | investiții proprii,” (Curtea de Apel iași, Secția civila si pentru cauze cu minori si de familie - decizia nr. 49 din 29 Ianuarie 2010). In privința invocării unui eventual termen de prescripție a dreptului meu de a cere excluderea de la masa de partajat a imbunatatirilor aduse apartamentului, consideram ca suntem in termen, o eventuala excepție urmând a fi respinsa de instanța.
Pentru exercitarea oricărei acțiuni civile este necesara îndeplinirea cumulativa a patru condiții si anume afirmarea unui drept, interesul promovării acțiunii, calitatea procesuala a pârtilor si capacitatea procesuala.
Prin interesul promovării acțiunii civile se înțelege folosul practic urmărit de către cel care a pus in mișcare acțiunea civila. Interesul promovării acțiunii trebuie sa fie legitim, sa fie născut si actual si sa fie personal si direct. Interesul este născut si actual atunci când exista in momentul in care se exercita acțiunea civila in sensul ca reclamantul s-ar expune la un prejudiciu daca nu ar recurge in acel moment la exercitarea acțiunii. Atata timp cat pana la data introducerii prezentei acțiuni de partaj, reclamanții nu au cerut partajul după nici unul dintre autorii noștri, cât nu s-a formulat împotriva mea o eventuala acțiune de evacuare, interesul meu de a obține excluderea de la masa de partajat a îmbunătățirilor aduse apartamentului nu a fost născut si actual deoarece subsemnata foloseam apartamentul si nu mă expuneam nici unui prejudiciu pe care sa-1 evit prin formularea unei cereri in instanța, eu fiind beneficiara directa a imbunatatiriior aduse imobilului.
Cu toate acestea, în condițiile în care reclamanții vor face vreo dovadă legală a acceptării moștenirii, înțeleg să solicit ieșirea din indiviziune și partajarea bunurilor moștenite în cotele legale (cu excepția adăugirilor și îmbunătățirilor, care nu fac parte din moștenire), sens în care, dacă va fi necesar, voi face precizări suplimentare privitoare la aceste bunuri. În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 728 Cod civil, 700 Cod civil, art. 650-750 Cod civil, 657 C.pr.civ., art.6731 -_ C.pr.cN.
În dovedire: a solicitat să fie administrate următoarele mijloace probatorii:
-proba cu înscrisuri.
-proba cu martori,
-proba cu expertize tehnice,
-proba cu interogatoriul reclamanților.
Cerere reconvențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1228 + 3870 lei (filele 71 și 97).
La data de 30.07.2014, reclamanții-pârâți au depus răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională.
Referitor la obiectul acțiunii acesta îl reprezintă ieșirea din indiviziunea succesorală rămasă după defunctul tată și bunic P. V.D., decedat la 17 noiembrie 2009, cu moștenitorii indicați în petitul acțiunii.
Este adevărat că mama și bunica noastră P. M. a decedat anterior lui P. V. D., în 3 februarie 2000 însă, persoanele cu vocație succesorală sunt aceleași părți din prezenta cauză, cu aceleași cote. C. tatălui de Va cuvenită după mamă, de asemenea ne revine subsemnaților astfel încât la acest moment moștenitorii cu drepturi egale asupra întregului bun ce formează masa succesorală suntem reclamanții și pârâta.
Însă față de obiecțiunile pârâtei, înțelegem să precizăm acțiunea în sensul că solicităm și ieșirea din indiviziunea succesorală asupra cotei de Vi din masa succesorală ramasă în urma defunctei P. M. decedată la data de 3 februarie 2000, cu moștenitori, P. A. (fiu decedat), S. G. fiică și P. Anișoara fiică, fiecare cu cota de 1/8 și P. V D. ( soț decedat cu cota de 1/8), masă succesorală care se compune din același imobil, pentru care s-a achitat taxa de timbru anticipat și integral corespunzător ambelor cote a defuncților coproprietari.
În opinia noastră susținerile pârâtei sunt de rea-credință și au doar rolul de a împiedica reclamanții să se bucure de aceleași drepturi pe care le au în calitate de persoane cu vocație succesorală după ambii defuncți.
Solicită respingerea cererii reconvenționale cu toate capetele de cerere motivat de următoarele aspecte:
Se solicită de către pârâtă, să constate calitatea de unic moștenitor a acesteia după ambii defuncți, în considerarea faptului că a fost singura care a acceptat succesiunea în vreme ce reclamanții nu au făcut acest lucru.
Principalele argumente ale pârâtei sunt acelea că s-a mutat în apartamentul părinților și că a efectuat îmbunătățiri, acte care în opinia sa sunt acte de acceptare asimilate doar actelor de dispoziție.
După decesul mamei, pârâta s-a mutat în apartament nu imediat după decesul acesteia ci mult mai târziu, motivat de faptul că aceasta nu avea în proprietate un apartament pe care l-a vândut, așa cum susține în cerere, ci avea un apartament deținut în chirie de la GOSCOM, apartament pentru care a acumulat datorii și care a fost preluat de o terță persoană cu tot cu debite.
Această mutare în apartamentul părinților nu a fost un efect al manifestării dreptului de opțiune succesorală, ci a fost efectuată cu acordul tuturor celorlalți moștenitori dictată și de împrejurarea că pârâta nu mai avea unde să locuiască și mai mult decât atât defunctul P. V D. a fost cel care s-a ocupat de întreținerea apartamentului. Acesta a fost salariat și ulterior pensionar MAPN, cu venituri consistente și chiar a întreținut și pe pârâtă și fii acesteia care nu realizau venituri.
Dimpotrivă cele necesare înmormântării defunctei mame au fost asigurate de fiul P. A. și S. G., ulterior și aceștia preocupându-se de soarta tatălui și a apartamentului.
Așa cum am precizat dat fiind situația dificilă în care se afla pârâta care era divorțată și cu doi copii cu venituri modeste, ambii frați au acceptat ca aceasta să locuiască în apartamentul părinților, bineînțeles urmând ca pârâta să se preocupe și de întreținerea acestuia.
Afirmațiile că dimpotrivă ea este singura care a efectuat acte de acceptare în contextul expus este nejustificată și cu rea-credință invocă lipsa actelor de acceptarea expres sau tacite din partea noastră.
Deoarece singurul bun care compune masa succesorală a defuncților este acest apartament rezultă că activitățile menționate de pârâtă simt simple acte de administrare, conservare și îngrijire provizorie care nu echivalează cu acceptarea succesiunii nici expresă și nici tacită, iar achitarea impozitelor de către pârâtă s-a efectuat după decesul tatălui și doar în considerarea faptului că i s-a permis locuirea în apartament, astfel revenindu-i această obligație. De altfel chiar aceasta în cererea reconvențională arată că după decesul mamei a efectuat îmbunătățiri pentru sporirea confortului personal.
De asemenea după decesul defunctului P. v D., cu acordul nostru pârâta a rămas în continuarea în imobil, însă treptat ea ne-a împiedicat accesul în imobil schimbând încuietorile la ușă și evitându-ne permanent, după care în momentul în care s-a pus problema dezbaterii succesiunii aceasta a reacționat nejustificat afirmând că deja a vândut apartamentul și că noi numai avem dreptul la nimic.
Apreciem că toate aceste așa-zise acte de acceptare de fapt au fost efectuate cu rea credință și cu viclenie, având drept scop îndepărtarea noastă de la beneficiul legal.
Din punct de vedere legal este adevărat că orice succesibil interesat este obliga să- și exercite dreptul de opțiune succesorală în termenul legal de 6 ( luni) de la data deschiderii succesiunii, prin acte de acceptare expresă sau tacită (art. 700 vechiul cod civil).
Însă la fel de adevărat este că acceptarea tacită a succesiunii are loc și în cazul când unul din erezi renunță chiar gratuit în folosul unuia sau mai mulți din cooerezi( art. 691 vechiul cod civil).
Faptul permisiunii mutării în bunul imobil a pârâtei, este în opinia noastră un act tacit de acceptare a succesiunii, alături de participarea la cheltuielile de înmormântare ale defuncților. Acceptul a fost dat de ambii frați și în mod evident reprezintă o manifestarea tacită a exercitării dreptului de opțiune succesorală.
De asemenea reclamanta S. G. la rândul ei a efectuat acte de acceptare tacită a succesiunii, retrăgând după decesul tatălui sume de bani din contul deschis pe numele acestuia, sume care au folosite pentru înmormântare.
Dacă ar trebuie să privim cu exigență susținerile pârâtei cel puțin în cazul succesiunii după mamă, aceasta la rândul ei nu face dovada acceptării exprese sau tacite a succesiunii în termenul de șase luni, astfel încât cota mamei ar deveni vacantă.
În altă ordine de ideei și ceea ce este deosebit de important în soluționarea acestui capăt de cerere o reprezintă dispozițiile art. 1103 din actualul cod civil, coroborat cu cele ale art. 1105 cod civil.
Potrivit acestor dispoziții„ dreptul de opțiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moștenirii... iar moștenitorii celui care a decedat fără a fi exercitat dreptul de opțiune succesorală îl exercită separat, fiecare pentru partea sa, în termenul aplicabil dreptului de opțiune privind moștenirea autorului lor ”
În acest context fiul P. A. a decedat la data de 7 noiembrie 2013, iar acțiunea a fost introdusă la data de 30.04.2014, astfel încât moștenitorii acestuia beneficiază de efectele instituției „ retransmiterii dreptului de opțiune succesorală”.
Cum cerea de deschidere a succesiunii reprezintă un act expres de acceptare a acesteia, este evident că reclamanții moștenitori ai defunctului P. A., raportat la data decesului tatălui lor (7.11.2013) și la dispozițiile noului cod civil (art.1105) aplicabile pentru aceștia, își dovedesc calitatea de succesori în drepturi și beneficiază de efectele retransmisiei dreptului de opțiune succesorală, astfel încât susținerile pârâtei sunt neîntemeiate iar capătul de cerere privind constatarea calității de unic moștenitor urmează a fi respins. De altfel aceștia au achitat si ei impozitul aferent primului trimestru al anului 2014, astfel încât și aceștia au efectuat acte de acceptare tacita similare cu cele invocate de pârâtă.
Referitor la capătul de cerere privind deducerea sumei de 24.549 lei reprezentând îmbunătățirile aduse bunului ce compune masa succesorală în mod evident înțelegem să invocăm excepția prescripției dreptului la acțiune.
După cum arată chiar pârâta, aceasta a efectuat îmbunătățiri ale apartamentului anterior decesului tatălui.
În speța de față raportat la vechiul stadiu al legislației, datoriile și sarcinile succesiunii se împart de drept (art. 774, 777 si 1060 C.civ.) între succesori, în proporție cu partea ereditară a fiecăruia. Acțiunea de restituire a cotei părți din sarcinile succesiunii ce revine fiecărui moștenitor, având caracter personal patrimonial este prescriptibilă în condițiile dreptului comun. Astfel, acțiunea în regres în raporturile dintre comoștenitori, având ca obiect restituirea cotei părți din datoriile și sarcinile succesiunii care revin acestora, în funcție de cotele succesorale este prescriptibilă în termenul general de prescripție (art.3 din Decretul Lege nr.167/1958).
Insa în ceea ce privește începutul acestui termen de prescripție, potrivit art.7 alin. 1 din Decretul Lege nr.167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Dreptul de creanță asupra moștenirii s-a născut odată cu decesul defunctului P. V D. respectiv 17.11.2009, astfel încât la această dată s-a împlinit termenul general de prescripție de trei ani, motiv pentru care solicităm respingerea capătului de cerere privind constatarea acestui drept.
Pe fondul acestui capăt de cerere este evident că valoarea care se va stabili și care urmează a fi luată în calcul de către instanță este ce pe care bunul imobil o are în prezent.
Chiar dacă ne repetăm multe din aceste pretinse îmbunătățiri au avut rolul de a spori confortul pârâtei s-au reprezintă lucrări normale de întreținere, efectuate fără acordul celorlalți moștenitori.
Urmează ca pe baza probelor ce se vor administra să se stabilească dacă aceste îmbunătățiri au fost realizate pe baza contribuției exclusive a pârâtei sau au fost suportate și de defunctul tată care așa cum am precizat a fost salariat și pensionar MAPN.
In concluzie față de cele precizate urmează să admiteți acțiunea așa cum a fost precizată și să respingeți cererea reconvențională ca neîntemeiată.
In dovedire față de cererea reconvențională solicităm proba cu înscrisuri, testimonială, interogatoriu și expertiză.
În drept, și-au întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 691 vechiul cod civil, ale art. 1103 și 1105 din noul cod civil dar și pe cele ale art. 3 din D-Lg. 167/1958.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, expertiză în specialitatea construcții și proba testimonială.
Conform dispozițiilor art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei și ținând cont de excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților-pârâți, invocată de pârâta-reclamantă, și excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește îmbunătățirile aduse imobilului de către pârâta-reclamantă, invocată de reclamanții-pârâți, instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților-pârâți, invocată de pârâta-reclamantă, în speță, reclamanta susține că are calitatea de unic moștenitor după defuncții săi părinți, afirmând despre frații săi că nu a făcut nici un act de acceptare expresă, tacită sau forțată a succesiunilor.
Examinând lucrările dosarului instanța reține că succesiunea după defunctul P. D. s-a deschis la data de 17.11.2009, cu ultimul domiciliu în Municipiul R., județul N., iar succesiunea după defuncta P. M. s-a deschis la data de 03.0.2.2000, aceasta având ultimul domiciliu în Municipiul roman, județul N..
Potrivit dispozițiilor art. 700 C.civ. “ Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii. In cazul cind mostenitorul a fost impiedicat de a se folosi de dreptul sau, din motive de forta majora, instanta judecatoreasca, la cererea mostenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data cind a luat sfirsit impiedicarea.”, iar conform prevederilor art. 689, respectiv art. 690 C.civ. “Acceptarea poate fi sau expresa sau taciti. Este expresa cind se insuseste titlul sau calitatea de erede . sau privat; este tacita cind eredele face un act, pe care n-ar putea sa-l faca decit in calitatea sa de erede, si care lasa a se presupune neaparat intentia sa de acceptare./Actele curat conservatorii, de ingrijire si de administratie provizorie, nu sint acte de primirea mostenirii, daca cel ce le-a facut n-a luat titlu sau calitate de erede.“.
Legea nu stabilește, în concret, care anume acte săvârșite de către succesibil constituie manifestarea intenției de a accepta tacit moștenirea, precizând doar ca actele de conservare si de administrare provizorie nu reprezintă acte de acceptare, dacă acela care le-a facut nu și-a însușit calitatea de moștenitor și ca actele de dispoziție constituie acte de acceptare ( 691C.civ.).
Din textul de lege anterior redat rezultă că pentru a fi în prezența acceptării tacite actele săvârșite de către succesibil trebuie să implice cu puterea necesitatii intenția de a accepta mostenirea, să nu poate primi și o altă interpretare. Altfel spus, actele echivoce nu pot constitui o manifestare tacită a voinței de a accepta.
În toate cazurile însă din actele săvârșite de succesibilul ce invocă acceptarea tacită a moștenirii trebuie să rezulte concluzia univocă în sensul că a acceptat moștenirea.
Cu privire la acceptarea moștenirii după defuncți, instanța reține că pârâta-reclamantă, imediat după decesul mamei sale, și-a vândut apartamentul și s-a mutat cu tatăl său, în apartamentul situat în Mun. R., ., nr. 33, jud. N..
Mai mult, aceasta, împreună cu fiul său, au renovat respectivul apartament și s-au ocupat în permanență de acel imobil, unde de altfel au și locuit. Instanța reține că din aceste acte rezultă neîndoielnic intenția pârâtei-reclamante de acceptare a succesiunilor după ambii săi părinți, a căror masă succesorală era compusă tocmai din acel imobil.
În legătură cu posibila acceptare a moștenirilor de către reclamanții-pârâți din prezenta cauză, instanța reține că aceștia nu au făcut nici acte de acceptare expresă și nici acte de acceptare tacită a succesiunilor.
Astfel, după cum s-a stabilit și în practica judecătorească dezvoltată sub imperiul vechiului Cod Civil, suportarea cheltuielilor de înmormântare nu semnifică neîndoielnic acte de acceptare tacită a moștenirii, acestea putând fi suportate din considerente de morală, respect sau afecțiune față de memoria celor decedați. În lipsa altor acte sau fapte din care să rezulte fără dubiu intenția de a accepta succesiunea, suportarea, chiar și integrală a cheltuielilor de înmormântare, nu valorează acte de acceptare tacită a moștenirii.
Mai mult, aceste acte sau fapte trebuiau realizate în termen de 6 luni de la deschiderea fiecăreia dintre succesiuni, ori achitarea impozitelor aferente apartamentului în litigiu, în cursul anului 2014, a fost realizată cu mult peste termenul de opțiune succesorală de 6 luni prevăzut de lege.
Nici din declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză nu a rezultat intenția neîndoielnică a reclamanților-pârâți de acceptare a succesiunilor rămase de pe urma defuncților săi părinți.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților-pârâți, invocată de pârâta-reclamantă, și să respingă cererea de chemare în judecată având ca obiect partaj judiciar, formulată de reclamanții-pârâți P. M., P. A. M., P. A., P. S. A. și S. G., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă P. ANIȘOARA, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
Tot pe cale de consecință, instanța urmează a admite capătul din cererea reconvențională având ca obiect acțiune în constatare calitate de unică moștenitoare, formulată de pârâta-reclamantă P. ANIȘOARA, în contradictoriu cu reclamanții-pârâți P. M., P. A. M., P. A., P. S. A. și S. G., și să constate că pârâta-reclamantă este unica moștenitoare a defuncților P. M., decedată la data de 03.02.2000, și P. D., decedat la data de 17.11.2009.
Având în vedere soluțiile ce urmează a fi pronunțate cu privire la cererea de chemare în judecată și primul capăt din cererea reconvențională, instanța urmează a respinge capătul din cererea reconvențională având ca obiect excluderea din masa succesorală a îmbunătățirilor aduse apartamentului, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește îmbunătățirile aduse imobilului de către pârâta-reclamantă, invocată de reclamanții-pârâți, ca rămase fără obiect.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în prezenta cauză, prin raportare la culpa procesuală ce incumbă reclamanților-pârâți, instanța, în temeiul art. 453 și urm. C.proc.civ., va dispune obligarea acestora, în solidar, la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 8.201,40 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (filele 53, 71, 97, 162 și 296 indice 1).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților-pârâți, invocată de pârâta-reclamantă.
Respinge cererea de chemare în judecată având ca obiect partaj judiciar, formulată de reclamanții-pârâți P. M., P. A. M., P. A., P. S. A. - R., și S. G., toți cu domiciliul procesual ales la C. A. U. C. G., cu sediul în R., .. 23, J. N., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă P. ANIȘOARA, domiciliată în R., ., ., ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
Admite capătul din cererea reconvențională având ca obiect acțiune în constatare calitate de unică moștenitoare, formulată de pârâta-reclamantă P. ANIȘOARA, în contradictoriu cu reclamanții-pârâți P. M., P. A. M., P. A., P. S. A. - R., și S. G., și, în consecință:
Constată că pârâta-reclamantă este unica moștenitoare a defuncților P. M., decedată la data de 03.02.2000, și P. D., decedat la data de 17.11.2009.
Respinge capătul din cererea reconvențională având ca obiect excluderea din masa succesorală a îmbunătățirilor aduse apartamentului, ca rămasă fără obiect.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește îmbunătățirile aduse imobilului de către pârâta-reclamantă, invocată de reclamanții-pârâți, ca rămasă fără obiect.
Obligă reclamanții-pârâți, în solidar, la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 8.201,40 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare la Tribunalul N., cererea urmând a se depune la Judecătoria R..
Pronunțată în ședință publică azi, 17.12.2015.
Președinte,Grefier,
ABC/DBA
13 ex.
Red. ABC – 08.02.2016
Tehn. DBA – 19.02.2016
.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2405/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 948/2015. Judecătoria ROMAN → |
|---|
