Pretenţii. Sentința nr. 2564/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2564/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 2564
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R. JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2564
Ședința publică din data de 08.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEManuel C.-M.
GREFIERNecșoiu F.
Pe rol ,soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții formulată de reclamanta G. A. F. în contradictoriu cu pârâții G. M. și G. D..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2015, fiind consemnate în încheierea corespunzătoare care face parte integrantă din prezenta, când pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat, inițial pentru data de 01.10.2015, iar ulterior, pentru data de azi, data de mai sus.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Judecătoriei R. la data de 03.10.2014 sub nr._, reclamanta G. A.-F. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună în contradictoriu cu pârâții G. D. și G. M., obligarea pârâților, in solidar, la plata sumei de 21.000 EUR, cu dobânda legala aferenta calculata si actualizata cu indicele de inflație, pana la data efectiva a platii, reprezentând cota - parte ce i se cuvine din vânzarea imobilului situat in intravilanul satului si comunei H., .. 1, județul N.; constatarea dreptului de retenție al reclamantei asupra bunului imobil situat in localitatea Ceahlau, Punctul Poieni, ., cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 07.11.2005 s-a casatorit cu paratul G. D., casatorie încheiata la Ambasada României la Londra, Marea Britanie si înregistrata sub numărul 184/ 07.11.2005, iar înainte de căsătoria sa cu paratul, avea in proprietate un bun imobil, respectiv apartamentul nr. 29 situat in Municipiul R., ., ., cumpărat in baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul. 1884 din 03.09.2002 la B.N.P. G. D..
A mai arătat că, la data de 13.07.2010 a împuternicit pe parata G. M. (mama paratului G. D. si soacra sa la acea vreme) prin Procura autentificata sub numărul 7507/_ - C eliberata de Ambasada României, Secția Consulara Londra, Marea Britanie, sa vanda imobilul-apartament proprietatea sa. Astfel, la data de 06.08.2010, parata a procedat la vânzarea imobilului - apartament proprietatea sa, in baza procurii sus-amintite, încasând prețul de 19.000 euro, contravaloarea a sumei de 79.800 lei (RON), conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 408/6.08.2010 la B.N.P. Sdrobis A..
A mai menționat că, la data de 09.08.2010, împreuna cu paratul G. D., a cumpărat prin intermediul mandatarei lor G. M., imobilul situat in intravilanul satului si comunei H., ..1, județul N., conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 415/09.08.2010 la B.N.P. Sdrobis A..
Reclamanta a precizat de asemenea că, împreuna cu paratul, mai deținea un bun imobil situat in localitatea Ceahlau, Punctul Poieni, ., iar spre sfârșitul anului 2010, datorita neînțelegerilor si disensiunilor apărute intre aceștia, șotii de la acea vreme, au hotărât sa divorțeze de comun acord, astfel că, in luna decembrie a aceluiași an, au divorțat la Judecatoria R., județul N., in dosarul civil nr._, fiind reprezentați amândoi de aceeași mandatara G. M..
Totodată, reclamanta a mai arătat că, la data de 23.02.2011, împreuna cu paratul G. D., au mandatat prin Procura autentificata sub numărul 1982/3545 - C eliberata de Ambasada României, Secția Consulara Londra, Marea Britanie, pe parata G. M., sa vanda bunul imobil, proprietatea acestora, situat in intravilanul satului si comunei H., .. 1, județul N.. Prin înscrisul autentic sus-amintit, paratul s-a angajat sa îi achite, in termen de doi ani de la acea data, suma de 21.000 (douazecisiunumii) euro, iar parata, prin efectul legii, sa remită toate sumele de bani încasate in baza si in limitele mandatului sau, după vânzarea bunului imobil.
A mai învederat instanței că, la data de 30.05.2011, mandatara acestora, parata G. M., a procedat la vânzarea imobilului proprietatea lor, situat in intravilanul satului si comunei H., ..1, județul N. încasând prețul de 74.000 lei (RON), conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 347/30.05.2011 la B.N.P. Lipsa A..
Reclamanta a mai precizat că, așa cum a arătat mai sus, in cadrul punctului 5, parata G. M. a fost împuternicita, de buna credința, prin Procura autentificata sub numărul 1982/3545 - C eliberata de Ambasada României, Secția Consulara Londra, Marea Britanie, de reclamanta împreuna cu paratul G. D., sa vanda bunul imobil, proprietatea acestora, situat in intravilanul satului si comunei H., .. 1, județul N.. Prin procura sus-amintita, autentificata la Ambasada României, Secția Consulara din Londra, paratul G. D. s-a obligat sa îi achite, in termen de doi ani de la acea data, suma de 21.000 (douazecisiunumii) euro, iar prin efectul legii, parata G. M. avea obligația sa remită toate sumele de bani încasate in baza si in limitele mandatului sau, după vânzarea bunului imobil.
Reclamanta a arătat că. după nenumărate solicitări făcute de către aceasta in încercarea de a recupera de la paratii din prezenta cauza, suma de 21.000 euro ce îi se cuvine din vânzarea bunului imobil sus-amintit, toate eforturile sale au fost soldate cu eșec, condiții în care, se găsește in situația de a-i solicita recunoașterea drepturilor sale sus-amintite, prin intermediul prezentei cauze civile.
In drept, reclamantul a invocat prevederile art. 194 Cod proc. civ., art. 1073, art. 1079, art. 1533, art. 1541, art. 1544 C. civ. 1864.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus, în copie certificat de căsătorie înregistrat sub numărul_05 la Ambasada României la Londra, Marea Britanie, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul. 1884 din 03.09.2002 la B.N.P. G. D., Încheierea nr. 7106/04.09.2002, procura specială de vânzare eliberata de Ambasada României, Secția Consulara Londra, Marea Britanie, cerere pentru efectuarea de servicii consulare din 13.07.2010, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 408/06.08.2010 la B.N.P. Sdrobis A., contract de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 415/09.08.2010 la B.N.P. Sdrobis A., procura specială autentificata sub numărul 1982/3545 - C eliberata de Ambasada României, Secția Consulara Londra, Marea Britanie, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 347/30.05.2011 la B.N.P. Lipsa A..
În conformitate cu prevederile OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.057, 2 de lei.
Prin întâmpinarea formulată și depusă prin serviciul registratură la data de 19.02.2015, pârâții G. M. și G. D. au solicitat admiterea in parte a primului capăt de cerere referitor la plata in solidar a sumei de_ Euro, suma pe care o datorează fiind de 5000 de Euro si respingerea mențiunii făcute referitoare la dobânda legala; respingerea celui de-al doilea si al treilea capăt de cerere, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea întâmpinării pârâții au arătat că, într-adevăr, pârâtul G. D., a fost casatorit cu reclamanta din data de 07.11.2005, pana in 16.12.2010, când printr-un divorț consensual s-a desfăcut casatoria dintre aceștia prin sentința civila nr. 3798 din 16.12.2010, pronunțata de Judecatoria R., dosar nr._ .
Au mai arătat că, fosta șotie a pârâtului G. D. avea in proprietate, la data casatoriei, un imobil, respectiv apartamentul, situat in R., . A . doua camere si o suprafața construita de 57,38 mp. In baza procurii pe care a avut-o, pârâta G. M., a vândut acest apartament cu suma de_ Euro, echivalent in lei_ Ron, in data de 06.08.2010.
Pârâta G. M. a mai menționat că, împreuna cu șotul său G. C. aveau in proprietate un apartament situat in R., .. lA, . baza contractului autentic de vânzare cumpărare nr. 1672 din 12.07.2007, apartament pe care l-au vândut apoi copiilor acestora G. D. si G. A. F. in baza actului autentic nr. 1163 din 25.08.2008 (neincasind nici o suma de bani de la aceștia drept preț), iar aceștia l-au înstrăinat in data de 12.08.2010, in baza actului nr. 431. In data de 9.08.2010, pârâtul G. D. si cu fosta sa soție, au dobândit imobilul din comuna H., .. 1, județul N., compus din teren curți-construcții si casa cu anexa gospodăreasca, cu prețul de 48.300 lei, pârâta G. M. ajutându-i cu o suma de bani la dobândirea lui, iar pârâtul G. D. făcând un împrumut bancar in Anglia. Imobilul mai sus menționat a fost vândut cu suma de 74.000 lei in data de 30.05.2011, prin actul nr. 347. Acestui imobil i sau adus o . imbunatatiri deoarece casa nu era locuibila, investindu-se astfel o suma foarte mare de bani de către pârâta G. M., condiții în care a putut sa-i fie crescuta valoarea si vândut cu o suma mai mare de bani.
Pârâții au mai arătat că, din Procura speciala data in 23.02.2011, la Sectia Consulara din Londra pârâtul G. D. si fosta soție, au împuternicit pe pârâta G. M. sa îi reprezinte in fata organelor judecătorești si sa le susțină drepturile in legătura cu derularea partajului in ceea ce privește, cele doua imobile, respectiv casa de la H. si casa de la Ceahlau (Durau). Se menționează in aceasta procura ca in baza imobilului din H., fosta soție A. F., va primi suma de_ Euro de la pârâtul G. D., in termen de 2 ani de la emiterea procurii. Totodată fosta soție a declarat ”ca nu are nici o pretenție de a primi vreo suma de bani si isi retrage dreptul de posesor, urmând ca subsemnatul sa rămân singurul posesor al acestui imobil.”, aceasta procura fiind doar o înțelegere si nu reprezintă un titlu executoriu, fiind doar un înscris sub semnătura privata, situație în care partile trebuiau întâi notificate prin executor si apoi introdusa acțiunea.
Au mai menționat că, la scurt timp a fost întocmit Contractul de partaj voluntar nr. 172 din 29 martie 2011, la Notarul din Negresti V.. In acest act reclamanta renunța la cota sa parte devalmasa de proprietate din imobilul situat in . D. rămâne in proprietate deplina si exclusiva a acestui imobil.
Pârâții au mai învederat că, în data de 11.11.2011, pârâta G. M., din datoria pe care fiul său, o avea fata de fosta soție, i-a înmânat mamei acesteia, Savescu C., suma de 5000 Euro, deoarece aceasta avea nevoie de ei. La data respectiva a vorbit cu fosta nora, a întrebat-o daca poate să-i dea aceasta suma in contul datoriei, aceasta a spus ‘’da” ca nu este nici o problema. La data respectiva a încheiat cu numita Savescu C. doar o chitanța de mana, suma fiindu-i data ca un împrumut conform acestei chitanțe.
Pârâta G. M. a arătat că, a fost mandatara in toate actele încheiate deoarece atât fiul său cit si soția acestuia aveau deplina încredere in aceasta, iar de-a lungul timpului, de asemenea, i-a mai dat reclamantei diferite sume de bani, totalizând aproximativ 5000-6000 Euro, sume pentru care nu are nici o chitanța, dar aceasta recunoaște ca i-a dat.
Au mai precizat că, nu au fost notificați si nu a discutat nimeni cu aceștia, pentru a se putea ajunge la o înțelegere, suma care a mai rămas de restituit fiind de 5000 euro, pe care o vor achita in termen de o luna de zile.
Pârâta G. M., a mai menționat ca nu are calitate procesuala pasiva in acest dosar, ca urmare a faptului ca, așa cum reiese din acțiunea formulata de către reclamanta, aceasta solicita suma de_ Euro de la paratul G. D., in baza procurii speciale data la Ambasada României, Sectia Consulara Londra, in care se menționează faptul ca reclamanta urmează sa primească suma de_ Euro de la fostul soț, paratul G. D. si nu de la aceasta, iar referitor la motivarea pe care o da reclamanta ca a fost împuternicita sa vanda imobilul proprietatea soților G., imobil situat in satul si ., suma de bani încasata a fost remisa acestora.
În concluzie, pârâții au solicitat, admiterea in parte a acțiunii, iar in cazul achitării sumei, respingerea acesteia ca rămasa fara obiect.
In drept, pârâții și-au motivat întâmpinarea pe disp. art.201, art. 451 C.pr.civ.
La termenul din 26.03.2015, instanța a încuviințat, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei pentru toate părți, pentru reclamantă proba testimonială cu un martor, fiind audiat în cauză martorul H. L., declarația acesteia fiind consemnate la f. 106 dosar, pentru pârâți proba testimonială cu doi martori, fiind audiați în cauză martorii C. V. și C. P. S., declarațiile acestora fiind consemnate la f. 105, 107 dosar, precum și proba cu interogatoriu părților, răspunsurile acestora fiind consemnate la f. 101, 103, 143, ds
La termenul din 24.09.2015, instanța a unit excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G. M., invocată de către aceasta și excepția prescripției dreptului la acțiune îndreptată împotriva pârâtei G. M. cu fondul cauei, și s-a dat cuvântul părților pe excepțiile invocate și pe fondul cauzei.
Având în vedere prevederile art. 248 alin. 1 C.p.civ. în conformitate cu care „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”, instanța urmează să analizeze cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G. M., invocată de către aceasta și excepția prescripției dreptului la acțiune îndreptată împotriva pârâtei G. M., reținând următoarele:
Potrivit art. 36 C.pr.civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond, iar potrivit art. 40 alin. 1 C.pr.civ. cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule sau, după caz, anulabile. De asemenea, în cazul lipsei calității procesuale sau a interesului, instanța va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate ori ca lipsită de interes, după caz.
Instanța reține că astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 347/30.05.2011 pârâta G. M., apare în calitate de mandatară a numiților G. A. F. și G. D., aceasta fiind împuternicită, potrivit aceluiași act juridic în temeiul procurii autentificate sub nr. 1982/3545 C, eliberată în data de 23.02.2011, de Ambasada României, Secția Consulară de la Londra. De asemenea, instanța reține că potrivit procurii autentificate sub nr. 1982/3545 C, eliberată în data de 23.02.2011, de Ambasada României, Secția Consulară de la Londra, părțile G. A. F. și G. D. au mandatat pe pârâta G. M. cu derularea partajului în ceea ce privește inclusiv imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat precum și cu vânzarea acestuia. De altfel, chiar prin răspunsurile la interogatoriu date de pârâta G. M., reiese că aceasta a fost mandatată să vândă imobilul din H., jud. N. (răspunsul nr. 1 la interogatoriu f. 101 ds.).
Din analiza cererii formulate de către reclamanta G. A. Florentiona, rezultă că aceasta solicită obligarea pârâtei G. M. la restituirea sumei de 21.000 de euro, cererea fiind întemeiată pe prevederile art. 1533 și urm C.civ. 1864, referitoare la instituția mandatului.
Prin urmare, față de cele mai sus menționate, instanța constată că pârâta G. M., are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, susținerile acesteia în sensul că reclamanta și-a întemeiat acțiunea împotriva acesteia în baza procurii speciale date de Ambasada României, Secția Consulară Londra nefiind întemeiate.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune îndreptată împotriva pârâtei G. M., instanța reține că, cerere formulată de reclamantă având ca obiect pretenții are caracterul unei acțiuni personale, fiind prin urmare, prescriptibilă extinctiv în termenul general de 3 ani prev. de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Prescripția extinctiva sancționează pasivitatea titularului unui drept, adică tocmai neexercitarea dreptului înlăuntrul termenului legal. Termenele de prescripție se înfățișează astfel ca limite ale exercițiului normal al dreptului la acțiune.
Potrivit art. 7 alin 1 din același act, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul al acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar potrivit art. 7 alin. 2 din același act, se prevede ca in obligațiile, al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe sa curgă de la data nașterii raportului de drept.
În cauza de față, instanța are în vedere faptul că mandatarul trebuie sa dea mandantului socoteala despre îndeplinirea mandatului, iar în virtutea acestei obligații, mandatarul este dator sa dea in primire mandantului tot ce i s-a predat in puterea mandatului: bunuri sau documente, primite de la mandantul însuși sau de la terți, in acest din urma caz, chiar daca bunurile primite (de ex., sumele încasate) nu s-ar cuveni mandantului (art. 1541 C.civ.).
Instanța reține că, dreptul la acțiune al mandantului pentru predarea sumelor de bani sau a altor bunuri primite de mandatar de la terți in cursul executării mandatului nu se poate naște de la data încheierii contractului de mandat (contra non valentem agere non currit praescriptio), prescripția începe sa curgă, potrivit art.7 alin. 1 sau 3 din Decretul nr. 167/1958, de la data încetării contractului, fie prin executarea lui, fie prin alte moduri de încetare a raporturilor dintre parti.
Cu toate acestea, instanța reține că din analiza procurii autentificate sub nr. 1982/3545 C, eliberată în data de 23.02.2011, de Ambasada României, Secția Consulară de la Londra, părțile G. A. F. și G. D. au mandatat pe pârâta G. M. să vândă imobilul situat în H., jud. N., fără a se fi prevăzut un termen anume de îndeplinire a acestor obligații în sarcina mandatarului. Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, instanța constată că, calcularea termenului de prescripție se face de la momentul în care mandantul a cunoscut sau trebuia sa cunoască executarea contractului de mandat de către mandatar, respectiv pârâta G. M..
Având în vedere, că din probele administrate în prezenta cauză nu rezultă, că reclamanta a luat la cunoștință de executarea mandatului de către pârâta G. M., anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, instanța constată că în prezenta cauză termenul de prescripție a dreptului la acțiune îndreptată împotriva pârâtei G. M., în temeiul art. 1533 și urm. C.civ. 1864 nu s-a împlinit încă, motiv pentru care excepția prescripției dreptului la acțiune îndreptată împotriva pârâtei G. M., urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, prin procura autentificată sub nr. 1982/3545 C, eliberată în data de 23.02.2011, de Ambasada României, Secția Consulară de la Londra, reclamanta G. A. F. și pârâtul G. D. au mandatat pe pârâta G. M. cu derularea partajului în ceea ce privește imobilul situat în sat H., .. 1, .. Acest aspect, reiese și din răspunsurile la interogatoriu date de pârâta G. M., aceasta menționând că a fost mandatată să vândă imobilul din H., jud. N. (răspunsul nr. 1 la interogatoriu f. 101 ds.).
De asemenea, instanța reține că prin același act, respectiv procura autentificată sub nr. 1982/3545 C, eliberată în data de 23.02.2011, pârâtul G. D., s-a obligat față de reclamanta G. A. F. să-i achite acesteia în termen de doi ani, de la emiterea procurii, suma de 21.000 de euro.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub. nr. 347/30.05.2011 la BNP Lipsa A., pârâta G. M. în calitate de mandatară a numiților G. A. F. și G. D. potrivit procurii autentificate sub nr. 1982/3545 C, eliberată în data de 23.02.2011, de Ambasada României, Secția Consulară de la Londra, a vândut imobilele situate în H., . pentru suma de 77.834, 00 lei.
În drept, potrivit art. 1073 C.civ. 1864, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare. Potrivit art. 1552 C.civ. 1864, mandatul este un contract in puterea căruia o persoana se obliga, fara plata, de a face ceva pe seama unei alte persoane de la care a primit însărcinarea, iar potrivit art. 1533 C.civ. 1864, mandatul poate fi expres sau tacit și primirea mandatului poate sa fie tacita si sa rezulte din executarea lui din partea mandatarului.
Totodată, potrivit art. 1541 C.civ. 1864, mandatarul este dator, oricând i se va cere, a da seama mandantului de lucrările sale si de a-i remite tot aceea ce ar fi primit in puterea mandatului, chiar când ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandantului.
Instanța, reține că, din analiza procurii autentificate sub nr. 1982/3545 C, eliberată în data de 23.02.2011, de Ambasada României, Secția Consulară de la Londra, coroborată cu contractul de vânzare cumpărare autentificat sub. nr. 347/30.05.2011 la BNP Lipsa A., dar și cu răspunsurile la interogatoriu ale pârâtei G. M., între reclamanta G. A. F. și G. D., pe de o parte și pârâta G. M. pe de altă parte, s-a încheiat un contract de mandat cu reprezentare, pârâta G. M. având calitatea de mandant. Obiectul contractului de mandat l-a constituit vânzarea imobilului situat în ., jud. N., iar așa cum rezultă din răspunsurile la interogatoriu ale pârâtei G. M., aceasta s-a obligat ca după vânzarea imobilului mai sus menționat să remită reclamantei G. A. F., suma de 21.000 de euro. De asemenea, instanța, reține din analiza procurii autentificate sub nr. 1982/3545 C, eliberată în data de 23.02.2011, de Ambasada României, Secția Consulară de la Londra, că pârâtul G. D., s-a obligat față de co-mandatarul G. A. F. să achite acesteia, această sumă de 21.000 de euro. De altfel, chiar și prin întâmpinarea formulată, pârâții nu au negat aceste aspecte, susținerile acestora vizând doar suma de bani pe care o mai datorează reclamantei, arătând că la momentul formulării cererii de chemare în judecată, suma pe care o mai datorau era de 5000 de euro.
Având în vedere normele legale, menționate mai sus, instanța reține că în calitatea sa de mandant, pârâta M. G. avea obligația remiterii sumei încasate drept preț al vânzării imobilului situat în H., jud. N., în speță, astfel cum rezultă din chiar răspunsurile pârâtei G. M., fiind vorba de suma de 21.000 de euro. Astfel, la întrebarea nr. 1 din interogatoriul luat pârâtei G. M., la întrebarea dacă este adevărat că în urma înțelegerii avute cu pârâtul G. D. privind partajarea bunurilor acestora comune, a fost mandatată să vândă bunul imobil din . și apoi să-i remită suma de 21.000 de euro, pârâta G. M. a răspuns ”da”. De asemenea, la întrebarea nr. 3 pusă de reclamanta G. A. F., respectiv dacă este adevărat că s-a obligat prin actul autentic prin care a fost mandatată împreună cu pârâtul G. D., cât și verbal, să procedeze la vânzarea bunului imobil și să-i remită, fie personal, fie prin intermediul pârâtului G. D., suma de 21.000 de euro, pârâta G. M. a răspuns că da, dar că reclamanta a rugat-o să dea suma de bani mamei ei, fratelui ei și să scadă suma de 5.000 de euro, sumă cu care a ajutat-o să vină în Anglia.
În ceea ce privește, susținerile pârâților în sensul că din suma de 21.000 de euro la care s-au obligat a-i achita reclamantei G. A. F., au fost deja remiși o parte din aceștia, astfel încât la momentul formulării prezentei cereri suma de bani pe care o mai datorează este de 5000 de euro, instanța reține următoarele.
Din declarațiile celor doi martori propuși de către pârâți, audiați în prezenta cauză, reiese că aceștia nu au perceput în mod direct faptele relatate de către pârâți, în sensul remiterii unor sume de bani către reclamanta G. A. F., ambii martori arătând că au luat la cunoștință de aceste aspecte din cele povestite de către pârâta G. M., prin urmare instanța nu poate da putere probatorie, în dovedirea celor afirmate de către pârâți, în lipsa coroborării acestor declarații cu alte mijloace de probă.
Cu privire la acordul-angajament depus la f. 111 ds, încheiat între G. M. și numita S. C., instanța reține că acest înscris privește strict raporturile juridice între pârâta G. M. și mai sus numita, iar în lipsa altor probatorii instanța constată că pârâta G. M. nu a făcut dovada că această sumă de bani a fost remisă numitei S. C. ca parte din suma datorată de pârâtă față de reclamanta G. A. F..
În ceea ce privește, dobânda solicitată, instanța are în vedere prevederile art. 1544 C.civ. 1864, conform căruia mandatarul e dator a plăti dobânzi pentru sumele întrebuințate in folosul sau, din ziua întrebuințării lor; iar dobânzile sumelor ramase, din ziua când i s-au cerut acele sume. Potrivit art. 1079 C.civ. 1864, daca obligația consista in a da sau in a face, debitorul se va pune in întârziere prin o notificare ce i se va face prin tribunalul domiciliului sau, iar potrivit art. 1088 C.civ. 1864, la obligațiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde dacit dobânda legala, afara de regulile speciale in materie de comerț, de fidejusiune si societate. Aceste daune-interese se cuvin fara ca creditorul sa fie ținut a justifica despre vreo paguba; nu sunt debite decât din ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care, după lege, dobânda curge de drept.
Față de cele mai sus arătate, și având în vedere că reclamanta nu a pus anterior formulării prezentei cereri, în întârziere pe pârâți, instanța urmează să admită capătul de cerere având ca obiect pretenții, și în consecință să oblige pârâții in solidar, la plata sumei de 21.000 EUR, precum și a dobânzii legale aferente acestui debit, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective a acestui debit, către reclamantă.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea unui drept de retenție al reclamantei asupra bunului imobil situat în localitatea Ceahlău, Punctul Poieni, ., instanța urmează să-l respingă ca neîntemeiat pentru următoarele considerente.
Dreptul de retenție este un drept real în virtutea căruia cel ce deține un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie să-l restituie, are dreptul să rețină lucrul respectiv, până ce creditorul titular al bunului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreținerea ori îmbunătățirea acestui bun. Acest drept funcționează numai cât timp bunul se află la detentor, după pierderea detenției, prin restituirea lucrului, dreptul de retenție încetează..
Elementul de baza pe care se întemeiază facultatea conferita creditorului este conexitatea obiectiva dintre un lucru si o datorie, astfel spus, sa existe un debitum cum re iunctum. Aceasta conexiune poate fi uneori corelata cu un contract-de exemplu de depozit-insa ea poate fi, alteori, total desprinsa de un contract preexistent, de exemplu chiar posesorul de rea-credința al unui bun imobil revendicat de adevăratul proprietar poate retine imobilul pana ce i se vor restitui conform legii cheltuielile făcute cu bunul.
Având în vedere cele de mai sus arătate, instanța reține că, reclamanta nu a făcut dovada că imobilul situat în localitatea Ceahlău, Punctul Poieni, ., se afla la momentul formulării prezentei cereri de chemare în judecată, în posesia acesteia, totodată, instanța reținând că debitul datorat de către pârâți nu are legătură cu conservarea, întreținerea ori îmbunătățirea acestui bun.
În ceea ce privește, cheltuielile de judecată, instanța, urmează să compenseze în parte cheltuielile de judecată efectuate de către părți în limitele sumei de 2740 de lei, urmând totodată să oblige pârâții la plata către reclamantă a sumei de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G. M., invocată de această pârâtă, ca neîntemeiată.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiunea îndreptată împotriva pârâtei G. M., invocată de instanță din oficiu.
Admite cererea formulată de către reclamanta G. A. - F. cu domiciliul în R., ., ., . și cu domiciliul ales la Cabinet de avocat C. S. din Iași, .. 4, . OFFICE CENTER – Biroul 13, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtții G. M. și G. D., ambii cu domiciliul în comuna Ceahlău, . și cu domiciliul ales la Cabinet de avocat M. P. din R., Piata R. V. nr. 1, jud. N. având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții G. M. și G. D. la plata în solidar către reclamanta G. A. – F. a sumei de 21.000 de Euro reprezentând debit restant, precum și a dobânzii legale aferente acestui debit, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective a acestui debit.
Respinge ca neîntemeiată capătul de cerere privind constatarea unui dreptul de retenție al reclamantei asupra bunului imobil situat în localitatea Ceahlau, Punctul Poieni, ..
Compensează, în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți în limitele sumei de 2740 de lei. Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria R..
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 08.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
M. C.-ManoleFilofteia N.
Red./MCM/04.12.2015
Tehnored./NF/28.12.2015
8 ex.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 382/2015. Judecătoria ROMAN | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1072/2015.... → |
|---|
