Contestaţie la executare. Sentința nr. 116/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 116/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 116/2016
document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDS1B:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 116/2016
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. I. V.
Grefier: C. I. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S. R. DE TELEVIZIUNE și pe intimata N. L., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata, prin avocat N. I. care depune delegație la dosar, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare însoțit de dovada achitării onorariului de avocat, după care:
La interpelarea instanței, cu privire la competență, intimata, prin avocat, arată că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, instanța își verifică, din oficiu, competența și stabilește că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze acțiunea.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acorda cuvântul pentru propunerea de probe.
Intimata, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Cu privire la probele solicitate de contestatoare, intimata, prin avocat, arată că se opune administrării probei cu expertiză specialitatea contabilitate, motivat de faptul că, în cadrul dosarului de executare silită, a fost efectuată o expertiză judiciară.
În baza art. 255 alin. 1 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind proba pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei. În ceea ce privește proba cu expertiză specialitatea contabilitate solicitată de contestatoare, instanța o respinge ca neutilă soluționării cauzei, reținând că obiectivele indicate de contestatoare constituie, de fapt, critici aduse executării silite înseși, pe care instanța le va analiza odată cu soluționarea fondului cauzei.
Constatând probatoriul complet administrat, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul reprezentantului intimatei pentru susținerea apărărilor.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea contestației la executare, cu precizarea că sumele datorate au fost stabilite prin expertiza extrajudiciară efectuată în cadrul dosarului de executare. Totodată, depune la dosar dovada achitării onorariului de avocat și solicită acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 06.11.2015 sub nr._, contestatoarea S. R. de Televiziune a chemat în judecată pe intimata N. L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea în parte a actelor de executare silită efectuate de B.E.J. M. A. în dosarul de executare nr. 1260/2015, respectiv pentru suma de 8.851,05 lei, reprezentând diferența dintre suma cuvenită și suma executată efectiv, anularea încheierii prin care au fost stabilite cheltuielile de executare și întoarcerea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că executarea silită este nelegală, întrucât a fost stabilită o sumă mai mare decât cea efectiv datorată, iar cheltuielile de executare au fost stabilite în mod abuziv.
În dovedirea contestației, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, atașând, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, acte din dosarul de executare și alte înscrisuri, precum și proba cu expertiză tehnică de specialitate contabilă.
La data de 07.12.2015 intimatul, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. În acest sens a arătat că raportul de expertiză întocmit este corect, iar sumele stabilite cu titlul de cheltuieli de executare au fost corect individualizate și sunt justificate în raport de activitatea fiecăruia dintre participanți.
La data de 10.12.2015, contestatoarea a completat cererea formulată, solicitând și anularea încheierii prin care s-au stabilit drept cheltuieli suplimentare de executare sumele de 94,24 lei.
La solicitarea instanței, B.E.J. M. A. a comunicat, în copie certificată, înscrisurile din dosarul de executare având numărul 1260/2015.
Instanța a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului în soluționarea contestației la executare, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3154/31.03.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2014 a fost obligată contestatoarea la plata către intimată a unor diferențe salariale, ce urmau a fi actualizate și la majorarea salariului de bază al acesteia.
Pentru executarea creanței menționate în acest titlu executoriu, intimata a sesizat executorul judecătoresc, care a deschis dosarul de executare având numărul 1260/2015. Prin încheierea din data de 23.10.2015, executorul judecătoresc a stabilit, pentru creanța pusă în executare, cuantumul cheltuielilor de executare compuse din onorariul executorului judecătoresc, onorariul de expert și cheltuielile necesare executării, în cuantum de 2.432,80 lei. Prin încheierea din data de 26.11.2015 executorul judecătoresc a stabilit suma de 94,24 lei, cu titlul de cheltuieli de executare suplimentare, reprezentând copii xerox – contestație dosar nr._, Judecătoria Sectorului 5 București.
Contestatoarea a formulat, în termen, contestație la executare împotriva actelor de executare, criticând onorariul pretins excesiv al expertului și celelalte cheltuieli de executare, precum și faptul că debitul real ar fi fost mai mic decât cel stabilit în raportul de expertiză contabilă extrajudiciară (15.053,00 lei).
Susținerea contestatoarei în sensul că debitul ar fi fost diferit de cel real datorat nu poate fi primită de către instanță, în condițiile în care simpla susținere a contestatoarei în sensul că debitul ar fi fost calculat cu nerespectarea prevederilor legale nu poate fi coroborată cu probe certe care să susțină o astfel de concluzie.
Astfel, temeiul acestei susțineri e constituit de faptul că expertul contabil nu putea actualiza debitul cu indicele de inflație, or chiar titlul executoriu impune o astfel de actualizare, iar practica judiciară este constantă în sensul că debitul trebuie actualizat cu indicele de inflație, această posibilitate fiind prevăzută și de dispozițiile art. 628 C.proc.civ.
Apoi, este neîntemeiată susținerea potrivit căreia expertul contabil extrajudiciar nu ar fi ținut cont de funcția ocupată de intimată și data încheierii contractului de muncă, întrucât din înscrisurile din dosarul cauzei rezultă că acesta a avut în vedere înscrisuri comunicate în acest scop de către chiar contestatoarea din prezenta cauză.
Expertul menționat nu avea obligația convocării contestatoarei la întocmirea raportului de expertiză, întrucât prevederile art. 335 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, care impun convocarea părților, sunt aplicabile exclusiv expertizei judiciare, nu și celei extrajudiciare, iar această convocare se impune doar în situația efectuării unei lucrări la fața locului, ceea ce nu era cazul în speță.
Referitor la legalitatea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța reține prevederile art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă, conform cărora debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor prin încheiere ce constituie titlu executoriu.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin încheiere au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu conferă posibilitatea creditorului său de a efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 669 Cod procedură civilă.
Instanța reține că la stabilirea cuantumului cheltuielilor de executare executorul judecătoresc a respectat prevederile legale, în sensul că a avut în vedere faptul că debitoarea a fost obligată la plata unor sume de bani, ceea ce presupunea stabilirea unor cheltuieli de executare corespunzătoare debitului principal, precum și efortului depus și răspunderii pe care și-o asuma. În plus, toate cheltuielile de executare stabilite aveau temei legal, putând fi percepute în raport cu activitățile depuse de executor, încadrându-se în dispozițiile art. 669 alin. 3 pct. 1, 2, 3, 5 și 7 din noul Cod de procedură civilă.
Faptul că în speță contestatoarea a refuzat punerea în executare a dispozițiilor titlului executoriu determină instanța să constate că stabilirea cheltuielilor de executare a fost o consecință firească, pe parcursul căreia nu s-au încălcat prevederile legale, a refuzului contestatoarei de a executa de bunăvoie hotărârea.
Astfel, pretinsa disproporție dintre suma urmărită silit și cuantumul cheltuielilor de executare nu poate constitui un motiv de anulare a executării silite, în condițiile în care din înscrisurile din dosarul de executare rezultă că acestea au fost efectuate și au fost necesare pentru realizarea obligației prevăzute în titlul executoriu.
În plus, a constata existența unui motiv de nelegalitate constând în disproporția dintre debit și cheltuielile de executare ar constitui un impediment pentru executarea silită a datoriilor mici ce rezultă din titlurile executorii, care nu este prevăzut de lege și prin care nu se poate restrânge dreptul de a obține executarea silită.
În același sens, instanța reține că varietatea cheltuielilor provocate de executarea silită trebuie să se reflecte în stabilirea unor cheltuieli de executare corespunzătoare diferitelor tipuri de activități necesare realizării executării silite.
În ceea ce privește onorariul de executor, sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și cele ale Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește. Se constată că, în cauză, executorul judecătoresc a aplicat corect pentru a determina cuantumul onorariului său din dosarul de executare dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și ale Ordinului M.J. nr. 2550/2006, acestea fiind necesare pentru derularea executării silite.
Se constată astfel in prezenta cauza că nu exista nici un motiv întemeiat pentru care contestatoarea să refuze a da curs executării silite declanșate împotriva sa, cu excepția încheierii de stabilire cheltuieli suplimentare/26.11.2015. Cu privire la suma de 94,24 lei, instanța reține că a fost stabilită în mod nelegal, câtă vreme dosarul menționat (nr._ – Judecătoria Sectorului 5 București) nu are legătură cu prezentul dosar de executare, nu privește aceleași părți și, prin urmare, nu se justifică impunerea în sarcina debitoarei contestatoare a plății acestei sume. În consecință, cu privire la această încheiere, instanța va admite în parte contestația la executare și va dispune anularea acestei încheieri, urmând a respinge în rest contestația la executare, ca neîntemeiată.
Reținând că în ceea ce privește această sumă de bani nu a fost efectuată executarea silită iar în ceea ce privește celelalte acte de executare contestația a fost respinsă, instanța va respinge ca neîntemeiată și cererea vizând întoarcerea executării silite, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 723 alin. 1 C.proc.civ.
În temeiul art. 453 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, având în vedere faptul că în speță contestația a fost admisă în parte, instanța urmează să dispună compensarea, în parte, a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat pentru suma de 100 lei și obligă contestatoarea la plata către intimată a sumei de 500 lei cu titlul de onorariu avocat (achitat conform chitanței nr. 0724/07.01.2016 (f. 54).
În ceea ce privește cheltuielile de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, instanța va respinge cererea contestatoarei ca neîntemeiată, reținând că, potrivit art. 45 lit. f din OUG nr. 80/2013, contestatoarea are dreptul la restituirea acestor sume, proporțional cu contestația admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare privind pe contestatoarea S. R. DE TELEVIZIUNE cu sediul ales în C., ., ., . și pe intimata N. L. cu domiciliu în București, .. 4, ., ..
Dispune anularea încheierii de stabilire cheltuieli suplimentare emisă la data de 26.11.2015 în dosarul de executare nr. 1260/2015 de B. M. A..
Respinge contestația la executare în rest ca neîntemeiată.
Respinge cererea având ca obiect întoarcerea executării silite ca neîntemeiată.
Compensează, în parte, cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat pentru suma de 100 lei și obligă contestatoarea la plata către intimată a sumei de 500 lei cu titlul de onorariu avocat.
Respinge cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 1 București .
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. I. V. C. I. C.
Red./Thred.R.I.V./C.I.C./19.02.2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 380/2016. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1010/2016. Judecătoria... → |
|---|
