Contestaţie la executare. Sentința nr. 869/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 869/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 869/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 869/25.01.2016
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2016
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: B. M. –judecător
GREFIER: ȘTEEFAN I. - T.
Pe rol fiind amânarea pronunțării asupra contestației la executare formulată de către contestatorul B. O., în contradictoriu cu intimata S. S.a.R.L., prin reprezentant legal KRUK România S.R.L., pentru deliberare asupra actelor și lucrărilor prezentului dosar și pentru depunerea de concluzii scrise.
S-a constatat ca mersul dezbaterilor a fost consemnat, conform disp. art. 233 C.proc.civ., în încheierea de amânare a pronunțării din data de 11.01.2016, care face parte integrantă din hotărâre.
În conformitate cu disp. art. 394 C.proc.civ., socotindu-se lămurită, instanța a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, în conformitate cu disp. art. 395 alin.1 C.proc.civ., constată următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București sub nr._ /16.09.2015, ca urmare a declinării de competență dispusă de către Judecătoria Sectorului 4 București prin sentința civilă nr. 8130/18.06.2015, contestatoarea B. O., cu domiciliul în municipiul București, ., nr.38A, sector 3, și cu domiciliul procesual ales în municipiul București, ..51, ., ., în contradictoriu cu intimata S. S.a.R.L., prin reprezentant legal KRUK România S.R.L., cu sediul în municipiul București, ..1, ., a solicitat:
● anularea somațiilor emise în dosarul nr. 206/2015 al B. O. D. –N. A., anularea tuturor actelor de executare, încetarea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, în esență, contestatorul invocă atât excepția prescripției dreptului creditorului de a cere executarea silită în temeiul disp. art. 405 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu disp. art. 25 alin.1 NCPC, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune privind creanța izvorâtă din contractul de credit /05.05.2008, în temeiul disp. art. 1 și art. 3 din Decr. nr. 167/1958.
Se arată că, la data de 05.05.2008, s-a încheiat contractul de credit nr._11711, ce a fost cesionat conform contractului nr. 3937/30.06.2010, creanța devenind scadentă anticipat la data de 30.06.2010 . Întrucât creditorul nu a efectuat niciun demers în vederea recuperării creanței, nu a solicitat instanței învestirea cu formulă executorie, la data de 30.06.2013, dreptul creditorului de mai solicita recuperarea creanței s-a stins prin împlinirea unui termen de 3 ani .
În dovedirea contestației s-au depus înscrisuri .
În drept, contestatorul se prevalează de disp. art. 711 NCPC, disp. art. 405 alin.1 C.proc.civ., disp. art. 25 alin.1 NCPC, disp. art. 1 și art. 3 din Decr. nr. 167/1958
Contestația la executare a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.000 de lei.
Intimata S. S.a.R.L. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată introdusă de contestatorul-debitor, solicitând instanței respingerea contestației, invocând următoarele excepții: excepția tardivității introducerii contestației și excepția netimbrării contestației. În esență, intimata a arătat că între cedenta Piraeus Bank, în calitatea de împrumutător, și debitorul-contestator B. I. O., în calitate de împrumutat, s-a încheiat contractul de credit nr._11711 din data de 05.05.2008, prin care părțile au prevăzut anumite drepturi și obligații în sarcina părțile, printre care și dreptul băncii ca, în situația apariției oricărui caz de culpă, precum și pentru încălcarea oricărei obligații contractuale de către debitor, să declare scadența anticipată a creditului, notificând în prealabil debitorul, în scris. Prin scadența anticipată debitorul pierde beneficiul rambursării creditului în rate, iar soldul creditului, dobânzile și comisioanele calculate și neachitate devin suma restantă pentru care împrumutatul datorează dobânda majorată prevăzută de art.3.4 din contract. Prin contractul de cesiune din 30.06.2010, Piraeus Bnak, în calitate de cedent, a cesionat către S. S.a.R.L., cu administrator creanțe Kruk România S.R.L. un portofoliu de creanțe pe care cedentul le deținea până la acel moment împotriva debitorilor săi, printre care se afla și creanța împotriva debitorului contestator. Întrucât debitorul – contestator nu și-a îndeplinit de bunăvoie obligațiile asumate prin contractul de credit, s-a procedat la începerea excutării silite împotriva acestuia.
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de către contestator, intimata a arătat că debitorul a fost pus în întârziere prin numeroasele notificări transmise acestuia, iar potrivit art.2537 alin.4 Cod civil, prescripția a fost întreruptă.
Totodată, intimata a menționat că aceasta și-a îndeplinit obligația de notificare a cesiunii de creanță prevăzute de art.1578 Cod civil, iar simplul fapt că debitorul neagă cu rea-credință acest lucru nu este de natură să înlăture opozabilitatea cesiunii față de acesta. În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile anexate întâmpinării.
În fața Judecătoriei Sectorului 1 București, după declinarea competenței de soluționare a cauzei, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a susținut că a introdus contestația în termenul legal, iar argumentele intimatei cu privire la neîmplinirea termenului de prescripție extinctivă sunt neîntemeiate. Totodată, contestatorul a susținut că în cauză nu a intervenit o cauză de întrerupere a termenului de prescripție, motiv pentru care solicită să se constate că a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită și a dreptului material la acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În primul rând, ca și chestiune prealabilă, având în vedere argumentele invocate de către constestatorul -debitor în susținerea contestației la executare, precum și faptul că titlul executoriu reprezentat de contractul de credit a fost încheiat la data de 05.05.2008, iar, pe durata derulării acestuia a intrat în vigoare Noul Cod Civil, se impune a fi stabilită legea civilă aplicabilă.
Potrivit art.102 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Noul Cod civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește înheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, iar, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării, în privința elementelor ce nu fac obiectul modificării, sunt aplicabile dispozițiile alin.1.
Totodată, potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit .
Având în vedere legea în vigoare la data la care a fost încheiat contractul, precum și faptul că acestei legi îi sunt supuse și efectele și executarea acestuia în temeiul dispozițiilor precitate, rezultă că, în ceea ce privește titlul executoriu constând în contractul de credit, precum și dreptul material la acțiune menționat de către contesator, se aplică dispozițiile Vechiului Cod Civil, precum și Decretul –lege nr.167/1958.
În ceea ce privește dreptul de a cere executarea silită, raportat și la disp. art. 24 din NCPC coroborat cu data sesisării executorului judecătoresc pentru începerea executării silite, respectiv 26.03.2015, instanța reține că, în temeiul disp. art. 3 alin.1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, legea aplicabilă este Noul Cod de procedură civilă .
În fapt, prin contractul de credit nr._11711 din data de 05.05.2008 (filele 15-20 dosar JS4) Piraeus Bank România SA, în calitate de împrumutător, a încheiat cu contestatorul B. I. O., în calitate de împrumutat, un credit de nevoi personale având ca obiect suma de_,00 CHF, pe o perioadă de 120 de luni.
Prin contractul de cesiune nr. 3937 din data de 30.06.2010, Piraeus Bank, în calitate de cedent, a cesionat, transmis și vândut către S. S.a.R.L., cu administrator creanțe Kruk România S.R.L. un portofoliu de creanțe pe care cedentul le deținea până la acel moment împotriva debitorilor săi, printre care se afla și creanța împotriva debitorului contestator.
Totodată, după cesionarea creanței împotriva debitorului -contestator și, după ce acesta a fost făcut opozabil debitorului, cesionarul a întreprins demersuri pentru demararea procedurii de executare silită la data de 04.06.2014, aspect ce rezultă din înscrisul de la fila 87 dosar.
Prin încheierea din data de 13.02.2015 Judecătoria Sectorului 4 București a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._11711, iar, prin încheierea executorului judecătoresc dată în dosarul de executare nr. 206/2015 la data de 26.03.2015 a fost încuviințată începerea executării silite cerute de creditor.
La data de 26.03.2015 a fost emisă somația față de contestator prin care i s-a pus în vedere să achite sumele restante aferente contractului de credit, în caz contrar urmând a se proceda la executarea silită asupra tuturor bunurilor din patrimoniul său (fila 43).
În drept, potrivit art. 622 alin.2 Cod Procedură civilă, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocate de către contestator, instanța reține că, într-adevăr, sunt supuse prescripției extinctive posibilitatea de a obține condamnarea debitorului-pârât, precum și posibilitatea de a obține executarea silită a acestuia, însă din punct de vedere juridic este necesară distincția între cele două instituții. Astfel, cele două prescripții sunt diferite atât prin obiectul lor, efecte, condiții de invocare, cursul termenului.
Cu toate acestea, în ceea ce privește cauza de față, prescripția dreptului material la acțiune nu poate fi invocată și nici aplicată, raportat la natura juridică a înscrisului ce constituie atât titlu executoriu și, totodată, cauza prezentei executări silite, respectiv contractul de credit care a dat naștere raportului juridic dintre părți . Or, însăși esența dreptului material la acțiune se identifică cu prerogativele pe care creditorul le-a dobândit la data încheierii contractului de credit, ce, potrivit art. 120 din O.U.G. nr.99/2006, constituie deja titlul executoriu, creditorul neavând niciun interes pentru o eventuală promovare a unei acțiuni în vederea obținerii unui alt titlul executoriu .
Referitor la precripția dreptului de a obține executarea silită, instanța reține că în temeiul art. 706 alin.2 Cod procedură civilă termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită, iar, potrivit art. 2526 Cod civil, cu care se completează, în cazul prestațiilor succesive, prescripția dreptului de a cere executarea acestora începe să curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibilă, iar, dacă prestațiile alcătuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestație devine exigibilă.
Astfel, termenul de prescripție începe să curgă în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, cum este cel în cauză, la data scadenței obligației de plată, iar acesta nu curge neîntrerupt, ci este susceptibil de întreruperi și suspendări.
În situația în care există mai multe termene suspensive, succesive și independente, va exista câte un început de prescripție extinctivă pentru fiecare din aceste termene.
Or, în speță, având în vedere și data declarării scadenței anticipate a întregului credit, dată necontestată de părți ( 30.06.2010), instanța reține că a operat întreruperea prescripției dreptului de a solicita executarea silită prin recunoașterea de către debitorul –contestator, în orice mod, a datoriei pe care creditorul o are împotriva sa, respectiv în condițiile art.709 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.
În acest sens, instanța de executare constată că, atât contractul de cesiune de creanță, dar și faptul declarării scadenței anticipate a întregului credit ( ca urmare a neachitării la scadență a ratelor aferente ), dar și suma totală de plată au fost aduse la cunoștința contestatorului prin notificarea din data de 15.07.2010, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 86 dosar, aspect recunoscut de contestator prin susținerile sale din curpinsul actului procesual de la fila nr. 56 verso dosar Js1, chiar acesta prevalându-se de data de 30.06.2010, data intervenierii cesiunii . De altfel, cesiunea de creanță a fost înscrisă și în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare .
Instanța de judecată constată că, în cauză, constestatorul -debitor, prin motivele formulate, nu a contestat existența și, astfel, încheierea contractului de credit, faptul neachitării la scadență a ratelor de credit, acesta având astfel cunoștință de conținutul obligațiilor contractuale asumate, modul de aducere la îndeplinire, și, de asemenea, de întinderea, chiar și în timp, a executării acestora.
Mai mult, în cursul anilor 2013 și 2014, potrivit înscrisurilor de la filele 87-89 –dos. Jud. Sector 4, contestatorului i s-au mai emis notificări și o solicitare de încheiere a unui angajament de plată în vedere stingerii debitului contractual, ce creștea datorită dobânzii aplicate .
Împotriva tututor acestor acte juridice ( contract de credit și notificări ) și a căror existență nu a fost contestată, contestatorul –debitor nu a formulat, până la momentul declanșării efective a efecutării silite, nicio opoziție de natură să poată fi interpretată și reținută drept o nerecunoaștere/ de către debitor a creanței intimatei –creditoare, în conditiile în care, și potrivit convenției părților, durata contractului de credit încheiat la data de 05.05.2008 este de 120 luni, respectiv 10 ani –fila nr.20 dosar Jud. Sector 4 .
În același sens, instanța mai reține că, în acord cu dispozițiile art. 969 cod civil de la 1864 „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit dispozițiilor art.970 alin.1 din Codul civil de la 1864, „Convențiile trebuie executate cu bună-credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat într-însele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa.”
Astfel, având în vedere și dispozițiile legale menționate, contestatorul - debitor este doar prezumat a acționa cu bună-credință în executarea obligațiilor pe care și le-a asumat prin încheierea contractului de împrumut, având însă și obligația de a acționa în acest mod.
Faptul necontestat al neplății ratelor de credit la care debitorul s-a obligat potrivit Contractului de credit, coroborat cu pasivitatea nejustificată a debitorului în onorarea/executarea obligațiilor sale ncontractuale, chiar și ulterior declarării scadenței anticipate a creditului, nu îl îndreptățesc pe cocontractant, respectiv, pe debitor, să invoce, implicit, nerecunoașterea atât a obligațiilor sale contractuale, dar și a urmărilor faptice și juridice aferente .
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, și, totodată, constatând reaua - –credință a debitorului manifestată chiar prin modul vădit nejustificat de invocare a și susținere a excepțiilor mai sus analizate, instanța de executare va respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată și, pe cale de consecință, va respinge cererea contestatorului privind acordarea cheltuielilor de judecată. Fără alte cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de către contestatorul B. O., cu domiciliul în municipiul București, ., nr.38A, sector 3, și cu domiciliul procesual ales în municipiul București, ..51, ., ., în contradictoriu cu intimata S. S.a.R.L., prin reprezentant legal KRUK România S.R.L., cu sediul în municipiul București, ..1, . .
Respinge cererea contestatorului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Fără alte cheltuieli de judecată.
Cu drept exclusiv de apel, în termen de 10 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 ianuarie 2016 .
P.,GREFIER,
B. M. Ș. I. T.
Red.19.02.2016/2 exemplare semnate de membrii ce au constituit completul de judecata/BM/ȘIT
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2587/2016. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 541/2016. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
