Întoarcere executare. Sentința nr. 1303/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1303/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 29-01-2016 în dosarul nr. 1303/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDS1B:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1303/2016
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. P.
Grefier A.-M. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimații N. M., N. I. și E. F., având ca obiect contestație la executare – suspendare executare – DOSAR EXECUTARE NR. 854/2015, întoarcere executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 13.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, și când, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 27.01.2016, respectiv data de 29.01.2016 când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 16.10.2015 sub nr de dosar_ contestatoarea ANRP în contradictoriu cu intimații N. M., N. I. și E. F. a formulat contestație la executare împotriva executării silite demarate în dosarul de executare 854/2015 al S. D. C. și D. A. C. și a solicitat anularea executării silite, suspendarea executării silite precum și întoarcerea executării silite pentru suma de 950,65 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin adresa emisă în data de 09.10.2015, S. D. C. și D. A. C. a înștiințat A. Națională pentru Restituirea Proprietăților că are de achitat creditorilor suma de 597 lei reprezentând cheltuieli de judecată stabilite prin titlu executoriu reprezentat de Decizia Civilă nr. 2936R/2014 pronunțată de Tribunalul București și completată prin decizia civilă nr.2376R/01.09.2014 și cheltuieli de executare în cuantum de 353, 65 lei.
Contestatoarea a susținut că procedura de executare silita a fost demarata împotriva unei persoane care nu mai are calitatea de debitor, începând cu data de 18.12.2014, când a intrat in vigoare legea nr. 164/2014. Prin aceasta lege a fost reglementata o noua procedura cu privire la soluționarea dosarelor constituite in temeiul legii nr. 9/1998, inclusiv o noua procedura de plata a acestora.
Conform art. 3 alin. 3 din aceasta lege, dispozițiile actului normative se aplica cererilor soluționate pana la data intrării in vioare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate pana la data intrării in vigoare prezentei legi, precum si cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri in temeiul legii nr. 9/1998, rep., cu modificările si completările ulterioare, precum si a legii nr. 290/2003 cu modificările si completările ulterioare. Potrivit art. 11 alin. 1, plata sumelor stabilite prin titlurile de plata se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice in termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora. Prin urmare, conform contestatoarei, sarcina plății ii revine Ministerului Finanțelor publice, ANRP neavând obligații privind plata despăgubirilor.
Contestatoarea a mai susținut ca legiuitorul a prevăzut expres in art. 10 alin. (3) din legea nr. 164/2014 modalitatea de plată a compensațiilor bănești stabilite prin hotărâri judecătorești ramase definitive si irevocabile sau, in cazul proceselor începute după data de 15.02.2015 ramase definitive, pana la data intrării in vigoare a prezentei legi, in sensul ca plata lor se efectuează in transe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 01.01.2015. De asemenea, conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014, orice procedura de executare silita se suspenda de drept, pana la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plata prevăzute in titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6).
Contestatoarea a mai susținut că somația a fost emisă cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 22/2002, având în vedere că art. 2 prevede un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Aceasta a arătat că procedura de realizare a unei creanțe împotriva statului sau a unei instituții publice trebuie să respecte următoarele principii: interpretarea cu bună-credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a obligațiilor stabilite în sarcina statului, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate, în cazul în care există dubiu, normele se interpretează în favoarea creditorului, și nu a debitorului, instituția publică care trebuia să se comporte exemplar pentru celelalte subiecte de drept; în acest context, doar în cazul în care instituția publică nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu, executarea silită (începută prin somația emisă de organul competent de executare) va fi oprită 6 luni de zile, în care se înțelege că instituția publică va depune din nou toate diligențele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligațiilor prevăzute în titluri executorii, iar în cazul în care diligențele nu au ca rezultat obținerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este îndreptățit să continue executarea silită potrivit Codului de procedură civilă, având astfel nu numai posibilitatea de a popri conturi ale instituției, ci și de a executa silit bunuri mobile și imobile ale instituției publice.
Astfel, contestatoarea a susținut că executorul judecătoresc avea obligația emiterii către debitoare a unei somații de plată întemeiate pe dispozițiile anterior menționate, ulterior putând proceda la executarea silită a titlului executoriu, însă acesta a procedat direct la înființarea popririi. De asemenea, Curtea Constituțională a statuat că O.G. nr. 22/2002 are o evidentă finalitate de protecție a patrimoniului instituțiilor, ca o premisă indispensabilă a derulării în condiții optime a activității acestora și, prin aceasta, a îndeplinirii atribuțiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismului statului.
Pentru toate aceste considerații, contestatoarea a solicitat admiterea contestației și anularea tuturor formelor de executare silită dispuse prin dosarul de executare nr. 854/2015, precum și suspendarea tuturor actelor de executare efectuate în dosarele de executare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și următoarele C.pr.civ., art. 700 alin. 1 și alin. 3 C.pr.civ., Legea nr. 9/1998, H.G. nr. 1277/2007, Legea nr. 164/2014.
În susținerea cererii, contestatoarea a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Cererea a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 30 din OUG nr. 80/2013.
Intimații nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în fața instanței pentru a formula apărări, însă la data de 06.11.2015 au depus concluzii scrise f. 25 prin care au solicitat respingerea contestație ca neîntemeiată.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Din dispoziția instanței a fost atașat dosarul de executare 854/2015 f. 37-61.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2936 R/02.12.2013 f. 40-47 a fost admis recursul intimaților și în consecință respinsă contestația ANRP, contestatoarea fiind totodată obligată la plata cheltuielilor de judecată în recurs în cuantum de 97 lei, iar prin decizia civilă nr.2376R/01.09.2014 a Tribunalului București f. 49-50 a fost completat dispozitivul deciziei civile nr. 2936 R/02.12.2013 și contestatoarea ANRP obligată la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
La data de 08.10.2015, intimații-creditoari au formulat cerere de executare silită (f. 39) înregistrată pe rolul S. D. C. și D. A. C. sub nr. 854/2015 f. 53.
La data de 08.10.2015 s-a întocmit încheierea prin care au fost stabilite cheltuielile de executare (f 55).
Totodată, la data de 08.10.2015 a fost emisă somație precum și adresa de înființare a popririi privind plata sumei de 950,65 lei, conform titlului executoriu (compus din 597 lei debit principal și 353,65 lei reprezentând cheltuieli de executare).
Conform art.711 NCPC, împotriva executării silite însăși, precum si împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Contestatoarea a invocat ca motiv de anulare a actelor de executare lipsa calității sale de debitoare, motivate de faptul că prin Legea 164/2014 a fost reglementată o nouă procedură de soluționare a dosarelor constituite în temeiul Legii 9/1998, inclusiv de plată a despăgubirilor
Potrivit art.3 din Legea nr.164/2014, publicată în M.O. nr.910/15.12.2014, în vigoare din data de 18.12.2014 „dispozițiile prezentei legi referitoare la stabilirea despăgubirilor se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la comisiile județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare, pentru care nu s-au emis hotărâri de respingere a cererii sau de acordare a despăgubirilor, până la data intrării în vigoare a prezentei legi. (2) Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr.9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare.
În speță, titlul executoriu este reprezentat de decizia civilă nr. 2936 R/02.12.2013 f. 40-47 și decizia nr.2376R/01.09.2014 a Tribunalului București prin care A.N.R.P. a fost obligată să plătească intimaților-creditori suma de 597 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În consecință, instanța apreciază că dispozițiile Legii nr.164/2014 nu sunt aplicabile în cauza de față, întrucât prin intermediul acestui act normativ s-a instituit o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul Legilor nr. 9/1998 și nr.290/2003 (aspect pe care chiar contestatoarea l-a susținut) și nu cu privire la plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligată ANRP.
Legea nr. 164/2014 nu are nicio legătura cu obligația de plata a unor cheltuieli de judecata in dosarele inițiate de ANRP, așa cum este situația in cazul de fata. De aceea, primul argument este vădit neîntemeiat.
În ceea ce privește motivul de contestație privind nerespectarea dispozițiilor OG 22/2002, instanța retine următoarele:
Art.6 paragraful 1 din Convenția (Europeana) pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil si soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civila si penala.
Acest drept ar rămâne iluzoriu daca nu ar include si faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Însa Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul si instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității si de a executa de bunăvoie hotărârea judecătoreasca de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil si în faza executării silite ( a se vedea cauza Ruianu contra României, Pini si Bertani, Manera si Atripaldi contra României, S. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României).
De asemenea, in Cauza S. contra României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca: "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecința, daca administrația refuza sau omite sa execute o hotărâre judecătoreasca ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fata instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi".
Curtea reamintește ca nu este oportun sa ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanța împotriva statului, sa recurgă la procedura de executare silita pentru a obține satisfacție.Curtea a concluzionat ca, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art.6 alin.1 din Convenție.
Așadar, refuzul autoritarilor de a aloca sumele necesare plații debitului constituie si o atingere adusa dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
Așa cum rezulta din cele arătate anterior, art.6 din Convenție, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (si instituțiilor publice) obligația pozitiva de a da curs hotărârilor judecătorești definitive prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun sa se ceara unei persoane care a obținut o creanța împotriva statului sa inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale.
În consecința, statul nu poate sa refuze, sa omită sau sa întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerată un motiv justificat pentru întârziere.
In dreptul intern, prevederile O.G. nr. 22/2002 sunt justificate prin faptul ca ar fi disproporționat si inechitabil a recunoaște creditorilor instituțiilor publice dreptul de a-si valorifica creanțele împotriva acestora in condițiile dreptului comun, cu consecința perturbării grave a activității care constituie însăși rațiunea de a fi a acestor instituții. Astfel spus, in dreptul intern, activitatea administrației nu poate fi perturbata, in schimb, este acceptabil uneori o perturbare a rezultatului activității justiției. In schimb, Curtea europeana pornește de la premisa ca “administrația constituie un element al statului de drept si ca interesul sau se identifica cu cel al unei bune administrări a justiției”.
Prin urmare, instanța apreciază ca posibilitatea instituției publice de a beneficia de un termen de 6 luni pentru a face demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata (iar nu pentru a o îndeplini ) este incompatibila cu principiile stabilite in jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului enunțate anterior, aducând o atingere disproporționate dreptului de proprietate al creditorilor.
Mai mult decât atât, instanța constată că în cauză contestatoare nu a fost făcută dovadă efectuării vreunui demers pentru a executa obligațiile de bunăvoie sau pentru a depune diligențe în vederea obținerii fondurilor necesare în cazul lipsei de fonduri, pe cale de consecință, instanța stabilește ca fiind neîntemeiat motivul contestației privind eșalonarea plății.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, instanța constată că, în cauză, contestatoarea ANRP nu a contestat modul de stabilire al acestora, cu toate acestea, instanța verificând modul de stabilire, constată că au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor legale.
Având în vedere toate motivele expuse anterior, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare, reținând că actele de executare sunt legale și temeinice.
În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză cu privire contestația la executare, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată
În baza art. 719 alin. 4 C.proc.civ., prezenta hotărâre se va comunica și S. D. C. și D. A. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 și pe intimații N. M., cu domiciliul ales com., OLTENITA, . A, N. I., cu domiciliul ales OLTENITA, . A și E. F., cu domiciliul ales OLTENITA, . A.
Respinge ca neîntemeiată întoarcerea la executare.
Cu drept de cerere apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.01.2016.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. PerianuAndra-M. D.
R.P 26 Februarie 2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1971/2016. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 544/2016. Judecătoria... → |
|---|
