Obligaţie de a face. Sentința nr. 1478/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1478/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 1478/2016
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr. 1478/2016
Ședința publică de la 01.02.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. L. C.
GREFIER D. C. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant I. A., reclamant I. L. P. și pe pârât ADMINISTRAȚIA S. 3 A FINANȚELOR PUBLICE, pârât ADMINISTRAȚIA S. 1 A FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul I. A., personal, în nume propriu și ca mandatar al reclamantei I. L. P., în baza procurii autentificate sub nr. 89 din 29.01.2016 de BNP B. M. M., lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reclamanții, depun un set de înscrisuri și o procură autentică de reprezentare.
Instanța, față de dispozițiile Art. 131 alin. 1 NCPC și în raport de apărările expuse de pârât în cuprinsul întâmpinării, pune în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S. 1 invocată de acesta din urmă.
Reclamantul I. A., în nume personal și în calitate de mandatar, având cuvântul, precizează că Judecătoria S. 1 este competentă să soluționeze prezenta cauză
Instanța reține cauza spre soluționarea excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 1 București, la data de 03.11.2015, sub număr unic_, având ca obiect „obligația de a face”, reclamanții I. A. și I. L. P. cu domiciliul în București, ., ., în contradictoriu cu pârâta DGRFP București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1 București și Administrației Finanțelor Publice Sector 3 București, cu sediul în ., Sector 1, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în sensul obligării pârâtei Administrației Finanțelor Publice Sector 3 București la transferul către Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București a sumei de 3130,47 lei, reprezentând creanță datorată și rezultată din impozitarea veniturilor pe care reclamanții le-au obținut din cedarea folosinței bunurilor, precum și obligarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1 București la deducerea sumei datorate din cuantumul obligațiilor fiscale aparținând reclamanților și rezultate din activitatea de cedare a folosinței bunurilor. Deasemeena, reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au învederat că încasează venituri din închirierea unui spațiu de 240 mp, conform contractelor de închiriere nr._/07.02.2008 pentru perioada 01.02./01.09.2008 și nr._/03.10.2008, pentru perioada 01.09.2008/prezent, iar conform deciziilor de impunere, declarațiilor de venit realizat și plăților efectuate, pârâta AFP Sector 3 datorează acestora suma de 250 lei x 2, din data de 31.12.2008 și suma de 549,5 lei x 2 din data de 31.12.2009. Au mai învederat reclamanții faptul că în data de 10.02.2010 au comunicat către AFP Sector 3 faptul că toate declarațiile de venit vor fi depuse începând cu acel an la AFP Sector 1, ca urmare a schimbării adresei de domiciliu pe raza S. 1 București, astfel că AFP Sector 3 a emis decizii de impunere pe 0, radiind și influențele financiare favorabile reclamanților. AFP Sector 3 nu a procedat însă și la transferul dosarului fiscal către AFP Sector 1, astfel cum ar rezulta din comunicările efectuate de către această pârâtă. În privința sumelor datorate de către organul fiscal reclamanților, aceștia au solicitat deducerea din obligațiile fiscale ce vor deveni scadente în viitor, calculând la acestea și o dobândă de 10%, agală cu cea din contractul de credit semnat de reclamanți cu o unitate bancară.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În dovedirea cererii, reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată, conform dispozițiilor Art. 3 alin. 1 din OG 80/2013.
Pârâta, în termenul legal prevăzut de dispozițiile Art. 201 alin. 1 NCPC, a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia au înțeles să invoce excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S. 1 București, motivând că raportul juridic dedus judecății este unul de drept administrativ fiscal, devenind aplicabile dispozițiile Art. 1 din Legea 554/2004. Pe fondul cauzei, pârâta DGRFP București, în reprezentarea AFP Sector 3 și 1, au arătat că este inadmisibilă solicitarea reclamanților de a se calcula și percepe dobânzi la sumele pretins datorate acestora., în raport de dispozițiile Art. 18 alin. 1 din Legea 554/2004.
În drept, apărările au fost întemeiate pe dispozițiile Art. 1 și 18 alin. 1 din Legea 554/2004.
În dovedirea apărărilor, pârâții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor Art. 248 alin. 1 NCPC „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei S. 1 București, invocată de pârâtă prin îtâmpinare, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor Art. 16 CPF „raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile și obligațiile ce revin părților, potrivit legii, pentru îndeplinirea modalităților prevăzute pentru stabilirea, exercitarea și stingerea drepturilor și obligațiilor părților din raportul de drept materialfiscal”.
Obiectul prezentei cereri de chemare în judecată îl reprezintă, în esență, obligarea pârâtei să procedeze la compensarea unor excedente rezultate din obligațiile fiscale ale contribuabililor reclamanți cu datoriile fiscale scadente în viitor ale acestora.
Astfel, potrivit dispozițiilor Art. 116 alin. 6 din CPF „compensarea se constată de către organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Dispozițiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile în mod corespunzător.”, iar conform dispozițiilor Art. 205 alin. 1, 2 CPF „împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii; este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia”. În raport de dispozițiile Art. 218 alin. 2 CPF „deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii”.
Având în vedere că raportul juridic dedus judecății este unul specific dreptului administrativ fiscal, iar potrivit dispozițiilor Art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale”, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S. 1 București, și pe cale de consecință:
Va declina competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanții I. A. și I. L. P. cu domiciliul în București, ., ., în contradictoriu cu pârâta DGRFP București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1 București și Administrației Finanțelor Publice Sector 3 București, cu sediul în ., Sector 1, în favoarea Tribunalului București .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S. 1 București, și pe cale de consecință:
Declină competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanții I. A. și I. L. P. cu domiciliul în București, ., ., în contradictoriu cu pârâta DGRFP București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1 București și Administrației Finanțelor Publice Sector 3 București, cu sediul în ., Sector 1, în favoarea Tribunalului București .
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 01.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
I. L. C. D. C. M.
RED:I./TEH:I./DC 6EX
29.02.2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 544/2016. Judecătoria... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... → |
|---|
